Sursa fotografie: Pixabay Exista momente in care ne simtim limitele. Spunem atunci ca am ajuns la capatul puterilor si de cele mai multe ori ne abandonam planurile, proiectele si chiar visele. Apoi simtim gustul neplacut al infrangerii, fidel ilustrat de chipurile noastre. Percepem goliciunea fiintei si traseul sau ratat, asemenea unui vehicul care a preferat sa fie presetat de o entitate necunoscuta, in loc sa isi asume imprevizibilitatea traseului sau. Ne abandonam in tragismul monoton al destinului, atribuindu-ne diagnosticul de perdanti in fata oportunitatilor vietii. Si chiar cand ceilalati se pregateau sa ne eticheteze drept niste rebuturi inadaptate ale unei societati in continua nevoie de adrenalina, chiar atunci incepe adevarat noastra calatorie. Aceea, in care inainte de a descoperi si a cuceri noi teritorii informationale, ne surpindem cu propria descoperire si nu mai incetam sa ne uimim de cat de oarba ne-a fost privirea interioara... Si atunci, ca intr-o oglinda ur...
Aprinde o lumina in sufletul tau si ajuta-i pe ceilalti sa-si gaseasca drumul! (Viviana Ungureanu)