Un nou inceput...
La fel de discret, ca lumina ce tasneste printre pietrele uitarii. Ca o mantisa sapata adanc in suflet. Ca o promisiune a unei renasteri.
La fel de firav, ca lacrima sperantei, amenintata de oceanul tristetii. Ca un pact cu noi insine ca nu ne vom lasa sedusi de vocile celor care ne vor in spatiul limitat al unei influente patetice.
La fel hotarat, ca firul ierbii iesit prematur in bataia vantului. Ca un mic semn de viata in ariditatea inchipuita de trupuri prea obosite ca sa se ridice si sa lupte.
La fel de tacut, ca linistea unui curcubeu pe cerul amintirilor. Ca un nor pufos din care o mana nevazuta creaza personajele fantastice ale unui teatru imaginar.
La fel de misterios, ca o gaura a timpului sapata in adancul inimii. Ca relicva unei corabii ce ascunde in ea comori care asteapta sa fie regasire.
La fel de promitator, ca imbratisare suava a unui inger. Ca soapta destinului care ne motiveaza sa mergem mai departe cu pasi siguri, catre fericire si implinire.
La fel de stanjenitor, ca sfarsitul care i-a provocat aparitia. Ca intunericul noptii care isi ia adio de la umbrele sale, fiindca ca o noua zi il va inlocui.
La fel de inaltator, ca surpriza unui foc de artificii. Ca un balon scapat din mana intr-o clipa de visare. Ca o poveste rostita de un sfant.
La fel de dureros, ca senzatia de a abandona ceva din ceea ce am fost. Ca o plaga care incepe sa se vindece daca alegem sa uitam de ea. Ca zgomotul sfasietor pe care sufletul il face atunci cand plange.
La fel de delicat, ca transparenta privirii unei fetite cu ochi de safir. Ca petalele unei flori ce se lasa strivita de o talpa neatenta. Ca o matase fina tesuta de paianjeni miraculosi.
La fel de simplu, ca miscarea baghetei unui magician. Ca un glas de copil a carui blandete reuseste sa stapaneasca fiara regretelor. Ca o linie scrijelita pe scoarta unui copac, ca dovada a trecerii timpului.
Un nou inceput...