Drumul catre suflet

Sursa fotografie: Pixabay Viata se scurge uneori prea incet iar alteori, atat de navalnic si imprevizibil, surprinzandu-ne sau paralizandu-ne sufletul. Insa cine se mai gandeste oare la suflet, cand totul in jur este atat de palpabil, vizibil si existent si cand suntem din ce in ce mai insetati de o stare de bine cat mai prelungita a trupului nostru? Si astfel ajungem incet, dar sigur in acel punct al unei destinatii mult prea vremelnice in care inrobiti si insetati de cele mai felurite patimi, uitam sa ne mai bucuram de simplul si minunatul fapt ca existam. Ne pierdem in mrejele vietii ca o pedeapsa pentru inconstientele noastre uneltiri impotriva a ceea ce nutrim sa fim. Ne este teama, iar frica aceasta ne preface in puncte moarte si sterse pe marele desen al existentei. Ne negam originile si ne legam cu disperare de orice ne-ar aminti ca suntem vii. Ne e teama sa murim, amagindu-ne ca putem ignora acea clipa, insa nici nu constientizam ca suntem deja morti. Vrem sa fim aute...