Drumul catre suflet

Sursa foto: Pixabay Daca lumea iti este o cruce iar crucea iti este lumea, inalta-ti crucea si salveaza-ti lumea. Nu transforma crucea intr-o sabie. Nu preschimba lumea in praf rascolit de vant. Crucea se poate rupe, strivita de greutatea temerilor. Asa ca elibereaza-ti mintea de rigiditatea pasilor actiunilor tale. Fa din suflet un cal innaripat care sa duca mai departe speranta si bucuria. Vrei sa fii fericit dar ai uitat ca a -ti fi iubita prezenta prin acceptarea umbrei sale, este totul. Esti jos. Esti mic. Priveste cerul. Vezi firul acela subtire tinut cu iubire, ca sa nu se franga la o simpla adiere a indoielii tale? E prea mult. Vrei mai putin. Vrei sa te spargi in mii de fragmente dar constiinta nu te lasa. Te crezi puternic si totusi atat de vulnerabil in fata unor evenimente pe care tu le denumesti prea superficial: tristete. Si iar ai uitat prima lectie invatata: respira, respira, respira... Ca si cum viata ar fi o rugaciune de multumire pentru ca respiri, esti vi...

Azi nu seamana cu maine si nici macar cu ieri, Azi e numai azi nascuta din speranta, Azi, mi-am scuturat pentru prima oara haina sufletului plina de temeri, Azi, nu mi-a mai fost frica sa zbor spre mine cu cutezanta. Azi, harta mintii mele a renuntat la inchipuite granite, Azi, am capatat fara sa stiu o discreta binecuvantare, Azi, simt cum  vasul corpului meu s-a eliberat de inchipuite neputinte, Azi, nu sunt acel eu, ci eu, manat de o fina adiere. Azi, am ridicat privirea si am vazut un fir imaginar, Azi, am vrut sa caut un sens dar mi-am pierdut si umbra, Azi, am invatat ce este praful rascolit de un gand hoinar, Azi, m-am transformat intr-un nor ce isi cauta vara. Azi nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine, Azi, stihiile intunecate ale ignorantei au fugit lasandu-mi numai cicatrici, Azi, as putea sa fiu si eu un semn al unei lumi haine, Azi, insa nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine.