Treceți la conținutul principal

Azi...

Azi nu seamana cu maine si nici macar cu ieri,
Azi e numai azi nascuta din speranta,
Azi, mi-am scuturat pentru prima oara haina sufletului plina de temeri,
Azi, nu mi-a mai fost frica sa zbor spre mine cu cutezanta.

Azi, harta mintii mele a renuntat la inchipuite granite,
Azi, am capatat fara sa stiu o discreta binecuvantare,
Azi, simt cum  vasul corpului meu s-a eliberat de inchipuite neputinte,
Azi, nu sunt acel eu, ci eu, manat de o fina adiere.

Azi, am ridicat privirea si am vazut un fir imaginar,
Azi, am vrut sa caut un sens dar mi-am pierdut si umbra,
Azi, am invatat ce este praful rascolit de un gand hoinar,
Azi, m-am transformat intr-un nor ce isi cauta vara.

Azi nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine,
Azi, stihiile intunecate ale ignorantei au fugit lasandu-mi numai cicatrici,
Azi, as putea sa fiu si eu un semn al unei lumi haine,
Azi, insa nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine.