Azi nu seamana cu maine si nici macar cu ieri, Azi e numai azi nascuta din speranta, Azi, mi-am scuturat pentru prima oara haina sufletului plina de temeri, Azi, nu mi-a mai fost frica sa zbor spre mine cu cutezanta. Azi, harta mintii mele a renuntat la inchipuite granite, Azi, am capatat fara sa stiu o discreta binecuvantare, Azi, simt cum vasul corpului meu s-a eliberat de inchipuite neputinte, Azi, nu sunt acel eu, ci eu, manat de o fina adiere. Azi, am ridicat privirea si am vazut un fir imaginar, Azi, am vrut sa caut un sens dar mi-am pierdut si umbra, Azi, am invatat ce este praful rascolit de un gand hoinar, Azi, m-am transformat intr-un nor ce isi cauta vara. Azi nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine, Azi, stihiile intunecate ale ignorantei au fugit lasandu-mi numai cicatrici, Azi, as putea sa fiu si eu un semn al unei lumi haine, Azi, insa nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine.
Aprinde o lumina in sufletul tau si ajuta-i pe ceilalti sa-si gaseasca drumul! (Viviana Ungureanu)