Invata sa iubesti atingerea lacrimilor tale, atunci cand esti orb de nepasare fata de tine. Inca te crezi pierdut, uitat de cei ce pretind a-ti fi aproape? Cum altfel sa-ti observ perfectiunea chipului, decat in stralucirea stranie a unor picaturi de roua, izvorate din durerea unei fiinte care nu stie sa se ierte?
Invata sa iubesti acea persoana care iti arata calea cu focul privirii sale. Esti steaua ii lumineaza intunecimea cerului. De ce cauti oglinda apei in care sa-ti stingi dorul de tine? Lasa-ti semenii sa-si sadeasca radacini in sufletul tau. Ce este iubirea fara un atasament transformat in daruire de sine? Cum poti fi adevaratul tu, daca nu-ti lasi esenta sa se piarda in parfumul misterios al lumii?
Invata sa iubesti copilul din tine, fara a-l tranforma in proiectul vietii tale. Accepta sansa de a fi unica fiinta responsabila pentru drumul sau. Nu te transforma insa in vocea aspra obligatiei si obedientei. Adu-ti aminte de clipele in care ochii iti desenau umbre pe care altii nu le zareau. De ce sa frangi aripile ingerului unui copil?
Invata sa-ti iubesti tristetea. Nici macar un chip invins de greutatile vietii nu se poate ascunde la nesfarsit de binecuvantarea fericirii. Nici cea mai adanca prapastie a deziluziei nu poate fi ocolita vesnic de apele lacului numit speranta. Accepta, dar nu te resemna in tacere. Priveste linia larga a orizontului si crede in puterea pe care o ai de a-ti darama propriul zid al infrangerii.
Invata sa iubesti jocul naturii. Acolo se afla taina existentei tale. Si chiar daca aproape de fiecare data inventezi pretexte de a te indeparta de caldura soarelui sau de zgomotul ploii, accepta macar o data sa-ti lasi aceasta nepasare la portile unui rai care te imbie sa il descoperi in fiecare clipa a vietii tale. Priveste cerul si iti vei intelege originile. Mangaie apa si vei simti eternitatea. Lasa-te imbratisat de lumina si vei descoperi semnificatia intunericului.
Invata sa ma iubesti. Eu sunt aici, desi continui sa-ti acoperi ochii minti cu naframa neputintei. Insa eu nu ma tem de aceasta incapatanare a ta pe care tu o numesti depresie, deziluzie, tristete, ghinion sau soarta nedreapta. Voi continua sa cred in sansa ta. Te voi iubi mereu, fiinta draga ce imi porti sufletul pentru ca pasii sai sa-ti lumineze adevarata cale...