Drumul catre suflet

Sursa fotografie: Pixabay Avem toate piesele vietii  la indemana, insa nu stim sa le potrivim. Nimeni nu ne daruieste acea schita de asamblare a vietii. Nimeni nu ne  pregateste pentru rolul montatori ai acestui puzzle. Poate ca nu suntem pregatiti niciodata sau poate  ca nu ne maturizam indeajuns incat sa privim viata ca pe un peisaj incantator pe care l-am avut mereu la dispozitie pentru a ne delecta sufletul... Si poate ca nici nu vrem sa renastem, abandonandu-ne mantia protectoare al ignorantei. Asa ca, in absenta acelei sclipiri de autentic, uitam de noi, preferand sa ne amagim ca va veni o clipa cand vom avea revelatia propriei vieti. Iar zilele trec, una dupa alta, la fel de monotone si de lipsite de stralucire, ca si gandirea noastra,  prinsa in menghina rece a rutinei. Ne lipsesc pasiunea si increderea in propria fiinta, puterea de a o lua de la capat cu si mai multa hotarare. Ne pierdem in detalii nesemnificative, care ne impiedica sa avem acea p...

Sursa fotografie: Pixabay In viata exista momente cand ne refuzam iertarea si cand orice spovedanie chiar si cu noi insine pare a fi sortita esecului. Si fiindca nu suntem suficient de curajosi ca sa ne acceptam slabiciunile,  de fiecare data o luam de la capat cu jocul patimilor, strangand si mai tare cercul caruselului neputintei. Ne este greu sa ne recunoastem greselile. Si astfel devenim proscrisii unei inchistari si nu a unei stari de fapt. Dar sufletul nostru nu este imun la aceasta degradare consimtita. Se stinge incet, indurerat de nepasarea noastra. Deoarece ne pricepem sa simulam normalitatea, viata continua si in absenta acelei flacari interioare care ne dadea speranta vedniciei. Continuam sa ne strabatem drumul. Uneori, cu ignoranta copilului lasat sa zburde liber pe pajistea destinului. Alteori, cu lasitatea celui care evita abaterile de la un itinerariu prestabilit. La un moment dat ne oprim si realizam cat am pierdut, ignorandu-ne. Am fost doar o simpla ...