Drumul catre suflet

Sursa fotografie: Pixabay Trenul vietii nu are vagoane si nici pasageri. Este doar un lung sir de ganduri. Ca o banda de energie nascuta dintr-o raza de lumina. Este ca o conexiune de intamplari diverse traite de acelasi personaj. Trenul vietii pare sa nu se opreasca. Dar in viteza lui nu observa nici dansul frunzelor de toamna, nici marmura sculptata in cer, nici semnalele unui nou inceput, nici cantecul siragului de roua. Este parca prea grabit sa ajunga la destinatie... Trenul vietii este ca un ceas setat la o ora fixa. Dincolo de acea ora poate fi un final sau poate  un deznodamant al unui lung drum de fapte. O gara parasita  sau un peisaj desenat de o natura redescoperita. Trenul poate avea nenumarate opriri  caci la oricare rotire a rotilor frana poate fi apasata. Lipsesc curajul si convingerea ca acea oprire ar putea fi mai mult decat un moment petrecut intr-o gara a sufletului. Nu foloseste franele, pereferand sa mearga in nestire. Si nici macar suierat...

Sursa fotografie: Pixabay Uneori ne surprindem inaintand in viata.  Este acel moment in care ii auzim pasii, acompaniindu-ne discret respiratia. Este acea revelatie pe care o avem atunci cand facem un salt in gol. Alteori, avem impresia ca viata inainteaza prin noi, purtandu-ne lent pe harta sa. Trasand in sufletele noastre cicatricea amintirilor. Strivindu-ne gandurile ca pe niste castele de nisip topite prematur de valurile marii. Transformandu-ne sperantele in iluzii ieftine.  Sa  ne blamam existenta fiindca ne-a daruit cronometrul batailor inimii sau sau pe noi, fiindca nu stim sa valorizam aceasta cursa magica? Sa fie oare viata o pedeapsa a nepasarii noastre? Sau poate  acceptam mult prea usor ca simturile noastre sa se topeasca in rutina zilei? Anii trec, desenandu-ne pe harta inimii  semnele calatoriei sale. Numim aceste mici popasuri victorii, realizari, esecuri sau greseli. Uneori unim punctele calatoriei noastre, amagindu-ne ca fericirea es...