Drumul catre suflet

Sursa fotografie: Pixabay Taietorii de lemne au cea mai grea misiune. In  aparenta tacere a copacilor, ei trebuie sa decida care dintre acestia isi vor intrerupe ciclul de viata. Nu este usor sa rapui in numai cateva minute, semetia secularilor tovarasi. Uneori, in linistea nobila a desisului, mai patrund si oameni care nu respecta legea nescrisa a padurii, alegand sa mutileze ireversibil un intreg lant trofic. Pentru aceia, nu exista legi mai patrunzatoare decat socoteala pe care la un moment dat o vor da din punct de vedere moral. Intr-o zi, un taietor de lemne responsabil a gasit in drumul sau un copac traznit. Inca isi mai pastra verticalitatea, cu toate ca mijlocul sau era frant. Arata ca un "v" urias, in adancitura sa aflandu-se parca toata seva memoriei omenirii. A hotarat ca acela era momentul in care sa ii dea alta utilitate, asa ca l-a taiat. L-a pus in caruta si a plecat in sat. Ajuns acasa, a taiat marunt copacul si l-a sortat pe categorii. un singur bus...

Sursa fotografie: Pixabay Intr-o zi, doi copii s-au luat la intrecere, avand drept scop sa-si inalte cat mai sus zmeiele. Erau atat de convinsi ca vor izbuti sa ajunga la soare, incat norii, care semanau cu niste ingeri pusi pe sotii, le-au deschis calea, urmarind binevoitor, stradaniile mogaldetelor. Privit din departare, dansul romburilor colorate  era o adevarata incantare. Miscarile lor erau atat de gratioase, incat ai fi spus ca vor sa-si scrie povestea de iubire pe imensa harta a cerului. Si pentru ca era o superba zi de vara, vantul parea un cavaler destoinic, sufland cu discretie in aripile sensibile ale straniilor zburatoare. Si parca doua brate invizibile ghidau traseul spre destinatia dorita. Numai pasarile zburau mai sus. Dar pana si acestea, din cand in cand, erau sabotate de avioane. Observand un stol, copiii au uitat de soare, inventand un alt joc. Doreau sa adauge in grupul acela de mici puncte negre miscatoare, doi tovarasi noi de drum. Insa stolul s-a...

Sursa fotografie: Pixabay Atunci cand Dumnezeu le-a hotarat existenta, le -a acordat oamenilor dreptul de a alege daca doresc sa fie actori pe scena vietii sau doar spectatori. Si astfel acestia, bucurandu-se de liberul arbitru, si-au regizat spectacolele in tonurile pe care le-au considerat cele mai potrivite. Pe masura ce o reprezentatie se termina, incepea alta, actorii si spectatorii inversand pozitiile intr-un ritm constant si previzibil. Nu existau disensiuni intre acestia, fiecare asimilandu-si foarte bine rolul. Retragerea de pe scena se realiza in momentul in care actorii considerau ca misiunea lor fusese indeplinita. Cei care le urmau, nu numai ca aveau cunostinte despre rolurile respective, insa le si imbogateau continutul. Cu timpul,  scena a devenit neincapatoare. Tot mai multi oameni isi doreau sa fie actori, in detrimentul numarului de spectatori. Reprezentatia devenise interminabila iar interventiile actorilor erau din ce in ce mai neinspirate. Au aparut ne...

Sursa imagine: Pixabay La unele jocuri,  exista pioni care sar casutele, hipnotizati de culoarea reusitei. Intentiile lor sunt atat de impredictibile, incat nu ai putea sa le masori cadenta pasilor sau lungimea distantelor parcurse. Tabla de joc este generoasa. Ai spune ca este infinita, daca nu i-ai observa colturile, la o privire mai atenta. Insa pionii sunt fericiti si multumiti, fiindca spatiul lor nu pare ingradit. Asa ca, in absenta unor reguli de conduita, isi urmeaza nestingheriti traseul. Abia catre sfarsit, cand drumul se ingusteaza anuntand marele premiu, pionii realizeaza ca o forta nevazuta ii va reintoarce catre linia de start. Si jocul se reia, de fiecare data cu miza diferita, insa principiul ramane acelasi, chiar daca zarurile au alte cifre. Uneori, pionii sunt nedumeriti. Ei cred ca atunci cand nu inainteaza,  soarta le e potrivnica. Se invinuiesc reciproc, invocand un motiv ciudat si anume, aspectul acestora. Fiindca am uitat sa va spun, in lumea a...