Drumul catre suflet

Iubirea este un calator tacut. La un moment dat observi ca te insoteste, insa nu ii dai atentie, convins fiind ca nu te va parasi. Tarziu, cand ai ajuns la capatul calatoriei, iti dai seama ca ea nu mai era de mult langa tine. Atunci te intristezi si cele mai sumbre ganduri iti reduc dimensiunea fiintei pana la acel nivel la care te declari singurul vinovat in "jocul de-a doi". Opreste-te macar o clipa si priveste inapoi. Vei vedea stralucirea soarelui care iti indeamna inima la confesiune, cum o inconjoara cu blandete, imprumutandu-i din caldura sa. Apoi priveste faptura de langa tine. Observa-i miscarile si studiaza-i atent gesturile. Treptat vei realiza ca fiinta acea stranie merge in acelasi ritm cu tine, straduindu-se sa-ti calce cu un devotament altruist umbra. Probabil ca de aceea nici nu ai remarcat-o, fiind prea preocupat de  dezvoltarea personala si nicidecum de completarea ta prin acceptarea hazardului provocator al iubirii. Asadar, mi-ai ascultat indemnul si te-...

Sursa fotografie: Pixabay Fericirea este o cauza dar si un efect al unei stari de bine care ne apartine. Insa de multe ori uitam sa ne mai analizam actiunile din perspectiva consecintelor, fie pentru ca ne prefacem ca nu le vedem, fie pentru ca sunt prea indepartate pentru orizontul nostru de timp. Asa ca alegem sa ne complacem intr-o situatie neutra pe care mai apoi o perpetuam in intreaga conduita a vietii noastre. Treptat ne transformam in niste fiinte nepasatoare si neglijente, renegandu-ne trasaturile divine cu care cu totii am fost inzestrati: iubirea, darnicia si compasiunea. Preat tarziu realizam uriasul handicap creat chiar de gandirea noastra. Ne intrebam atunci de ce nu suntem apreciati sau iubiti. Si raspunsul nu ne lasa sa asteptam, de parca inimile noastre isi doreau acest semn pentru a ne aprinde o scanteie in sufletele noastre amortite de superficialitatea vietii... Cand ai zambit ultima oara? Cand ai daruit un gest, un obiect sau pur si simplu o speranta? Cand ...

Esti un invingator pentru ca: Viata ta este perfecta. Te afli in locul dorit. Esti iubit. Iubesti. Esti fericit. Ai tot ce ti-ai dorit. Esti optimist. Daruiesti. Ai noroc. Esti un invins pentru ca: Viata ta NU este perfecta. NU te afli in locul dorit. NU esti iubit. Nu iubesti. NU esti fericit. NU esti curajos. NU ai tot ce ti-ai dorit. NU esti optimist. NU daruiesti. NU ai noroc. Observi cat de simpla este diferenta intre un invingator si un invins? Cele doua stari se afla la distanta unui singur NU, pe care tu alegi sa il interpui in toate faptele tale, ca pe un zid protector sau ca pe o bariera ce in final te izoleaza de toata acea frumusete stralucitoare a propriei tale victorii. Acum iti ofera momentul in care tu vei alege sa te schimbi. Te vei debarasa de toate acele situatii in care te-ai complacut in rolul de victima si vei alege sa-ti investesti energia ramasa in propria transformare. Pentru inceput arunca-l pe NU cat mai sus, Acolo unde gandurile ta...

Iar esti trist. Nu-ti  mai ascunde lacrimile de dor sau de speranta. Ce care te iubesc le intuiesc si isi fac griji apasatoare. Nu esti slab, asa cum altii vor sa crezi, doar ca sa  te poata subjuga mai usor dorintelor lor egoiste. Nu esti insa nici puternic pentru ca in continuare, refuzi sa te cunosti asa cum esti tu, cel care candva a pasit in aceasta lume cu promisiunea ca isi va cinsti viata cu fapte emotionante si nu cu vorbe fara sens, cu trairi autentice si nu cu experiente desarte. Si oare de ce esti abatut? Ce scuza au ochii tai pentru intunecarea lor? Daca suferi pentru ca lumea te-a abondonat exact in momentul in care tu aveai nevoie de prezenta sa, afla ca exista mai multe moduri de a relationa, insa  multor oameni le lipseste din pacate inteligenta emotionala. Priveste aceasta distantare aparenta, ca pe o posibilitate ca tu sa iti intelegi mai bine rolul spiritual intr-o mare retea sociala. Si invers, daca ai uitat sa fii darnic cu cei care te-au ridicat a...

Iar ai sfarsit in aceeasi schema lipsita de originalitate. Mai tii minte cand mi-ai promis ca vei rupe lantul de fapte care nu te mai caracterizeaza? Eram atat de mandra de tine. Imi si inchipuiam momentul in care tu avei sa lucrezi cu tine insuti intr-o perfecta armonie. In care aveai sa te lepezi pentru totdeauna de haina aceea groasa a situatiilor in care erai nevoit sa porti masti pentru a nu te rani mai tare. Nu mai fugi de tine. Opreste-te, nu pentru a te odihni, ci pentru a realiza ca ceea ce tu crezi ca este o evadare din probleme nu reprezinta decaf un joc al imaginatiei tale. O farsa a destinului, pe care tu ai incurajat-o mereu, in speranta ca aceasta iti va fi unica realitate. Lasa-ma sa stau langa tine, insa nu imi cere sa te imbratisez. Nu vreau sa declansez acel plans sfasietor care de fiecare data m-a facut sa-ti dau o sansa si inca o sansa... Nu mai pot sa fiu doar acea unealta cu care tu sapi in sufletul tau,  in cautarea indentitatii. Vreau sa fiu doar eu, omul...

As fi vrut sa fiu un fulg. Ce simplu ar fi fost sa  ma las purtata de vantul aripilor tale. Senzatia acea de usurare mi-ar fi fost suficienta ca sa simt ca toate grijile mele au disparut. Insa tu nu m-ai lasat sa cad in capcana unor ganduri atat de simple fiindca stiai ca drumul meu abia incepuse, chiar daca eu aveam impresia atunci ca ma aflam la capatul sau. Dar mi-ai indeplinit dorinta usor nesabuita si m-ai transformat intr-un fulg cu o frumusete atat de ireala, incat ma temeam ca prezenta sa avea sa fie tradata de o lume care nu ii apartinea. Si am zburat... Te visasem. Mi-ai spus sa nu ma tem si sa nu imi fac griji. Stateam tintuita in pat asemenea unui muribund, dar inca eram vie. Dar Tu nu venisei ca sa  imi anunti sfarsitul, ci un nou Inceput. Imi era rusine de toate lucrurile ramase neterminate in viata mea, de tot ceea ce nu facusem asa cum ar fi trebuit, de toata durerea provocata de gesturile mele egoiste. Si m-ai imbratisat, stergandu-mi lacrimile cu privirea T...

Ieri am crezut ca Universul este o minge cu care pot sa ma joc oricand. Si chiar asa a si fost. Oamenii erau mai frumosi. Natura raspandea culori mai luminoase. Eram o fiinta speciala venita pe Pamant pentru a raspandi pace si iubire. Eram unica si atat de ancorata in realitatea proprie incat aproape ca nu imi mai pasa de celalalt tu care tipa si se zbatea ca sa imi transmita un mesaj. Isi dorea sa iasa din temnita unde il izgonisem cu nonsalanta specifica invingatorului si sa ma avertizeze inca o data despre nesabuinta mea. Insa eram prea ocupata sa promit lumii ca o voi ajuta sa se transforme. Azi nu mai este ieri. Tiparul mental al zilei trecute a devenit incompatibil cu cerintele prezentului. Incerc sa regasesc eul pe care il tineam ferecat, insa constat ca acesta a evadat intr-o clipa de neatentie. Abia acum imi dau seama ca singura persoana care ma amagise creandu-mi aura superficiala de invingator eram chiar eu, deghizata in propriul salvator. Acum sunt eu. Te privesc cu dur...

Sursa fotografie: Pixabay Libertatea nu este un drept. Este o senzatie traita cu toata fiinta si nu doar de corpul tau, multumit ca se deplaseaza intr-un spatiu definit. As spune ca libertatea este pasul suprem pe care omul il face, atunci cand accepta ca idealul vietii sale inseamna mai mult decat autonomie sau independenta. Este ca si cum acesta a strabatut galaxii, iar la sfarsit, ar fi nevoit sa compare aceasta experienta traita cu o plimbare in imprejurimile orasului. Desi esenta este aceeasi, ambele situatii referindu-se la o calatorie, difera amploarea universului explorat si intensitatea emotiilor. Intr-o zi, am intalnit un om care  isi folosea varsta, drept scut de aparare. Era ferm convins,  de faptul ca istoricul vietii sale ii confera statutul de a da verdicte asupra capacitatii omenirii de a supravietui provocarilor vietii. Credea ca ceea ce traise constituia un privilegiu imposibil de obtinut de catre generatiile viitoare. Desi deceniile ii brazdasera c...

Sursa fotografie: Pixabay  Noul om nu exista. Cum ai putea sa creezi o versiune mai evoluata a acestuia si apoi sa iti inchipui ca l-ai schimbat? Omul exista si atat, la fel cum si natura care il inconjoara este aceeasi, bogatia sa nu insemnand ca seva sa ar avea o alta intensitate. Ceea ce vad privind pe fereastra, este Omul de Azi, care se misca in ritm alert pentru a-si onora ziua cum se cuvine. Ma uit la acesta si desi nici macar nu il cunosc, simt cum energia sa ar putea recladi lumea. Si atunci de ce sa imi mai doresc sa ii reformulez frumusetea cand datoria mea consta doar in a-i lumina calea? Omul de Azi apartine clipei cand isi va ridica privirea catre Cer si ii va observa maretia, aducandu-si aminte ca si el a apartinut candva Marelui Albastru. Si aceasta nostalgie ii va fi suficienta pentru a nu se abate de la crezul ca faptele sale au sens si raman in vesnicie, doar daca el le daruieste posteritatii cu pasiune. Si raul s-ar disipa, inghitit de muzica dulce a bunul...

Omul este o fiinta minunata, insa inca nu stie sau afla mult prea tarziu. A primit darul vietii, pe care prefera sa il transforme intr-un chin. Bataile inimii lui bat in  ritmul pacii interioare, dar zgomotul luptei fara sens il atrage mai mult. Cand in sfarsit constientizeaza ca s-a pierdut in propriile intrigi,  se intreaba unde a gresit. Si in continuare, se foloseste de aceasta lamentare copilareasca pentru a amana momentul transformarii sale. Ii surprind atunci caderea, esuarea, pierderea si infrangerea. Ii vad chipul schimonosit de durere. As vrea sa ii sterg lacrimile, insa ceva ma impiedica de fiecare data. Am dreptul oare sa il ating cu o simpla mangaiere si sa ii alung durerea? Isi va mai invata lectia regasirii, daca tot ce ii voi oferi va fi finalitatea lucrarii sale? Si ma retrag la o distanta care sa imi permita sa ii transmit vibratia fina a sperantei... Omul este atat de frumos, insa el prefera sa-si sluteasca mai intai chipul, privandu-l de zambete si mai ap...

Sursa fotografie: Pixabay Ce este iubirea? Un sentiment sau poate o stare. O senzatie de infinit sau poate o durere stanjenitoare. O emotie sau poate un lucru firesc. O pornire launtrica sau poate un gest de egoism. Un miracol sau poate un blestem. Iubirea este si atat. Continutul sau nu poate fi surprins intr-o definitie, ci doar simtit in adancul inimii. Ne nastem pentru a iubi. Mai intai oamenii si apoi, pe masura ce iubirea noastra creste invadandandu-ne fiinta, alegem sa dam stralucire intregului Univers. Si atunci simtim melancolia reveriei unor clipe cand traiam doar pentru a crea minunatia lumii.  Acum iubirea si-a mai pierdut din intensitatea sa originala, fiindca lumea a abandonat-o, preferand sa se joace cu dragostea si atat. Insa natura nu a incetat sa ne iubeasca, binecuvantandu-ne de fiecare data cu frumusetea sa. Iar Dumnezeu a fost intotdeauna langa noi, chiar si atunci cand ne simteam singuri, rapusi de prea multa daruire. Iubirea este ca un puzzle. Imagi...

In loc sa fii tu, preferi sa-mi testezi sensibilitatea, transformandu-te intr-un pendul. Daca vreau sa-ti citesc sentimentele, nu trebuie decat sa-ti urmaresc miscarile avand grija sa-mi formulez intrebarile potrivite in gand. Iar timpul trece de ambele parti, in ritmul unui experiment care esueaza trist de fiecare data cand observatorul isi propune sa masoare intensitatea iubirii. Tu razi iar eu plang. Apoi tu plangi iar eu, in loc sa-mi scutur chipul de surasul nervos al nereusitei, ma inchin in fata Celui care imi da puterea sa sper in finalitatea acestui joc plin de hazard. Apoi imi cobor usor mana pe crestetul tau, ciufulit de spasmele nepasarii, dezmierdand ceea ce altadata iubeam doar cu privirea.  Cat as dori ca lacrimile mele sa-mi alunge pentru totdeauna durerea si frustrarea de a nu reusi sa te fac sa iti aduci aminte de cum erai odata... Inca ma aflu in inchisoarea propriilor deziluzii si desi corpul meu a evadat deja, sufletul prefera sa ramana captiv. Si viata s...

Sunt doar un simplu om, probabil coborat pe Pamant sa-si salveze fiinta de la dezintegrarea in anonimat. Si cred ca asta facem cu totii, in instinctul nativ de conservare cu care am fost inzestrati. Am idealuri ca si voi, am o familie, viata mea se desfasoara dupa o rutina prestabilita. Ziua mea nu e cu nimic mai speciala decat a voastra. Orele au acelasi numar de minute. Si totusi a aparut un miracol pe care inainte nu il sesizasem, preocupata doar sa traiesc si atat. Am devenit mai atenta la formele din spatele umbrelor sau la energia pe care am inceput sa o percep cu ochii sufletului. Sunt tot eu si totusi o alta fiinta, renascuta in acea clipa in care nu am mai fost capabila sa fac alegeri doar pentru mine. Si de atunci am acceptat sa renunt la toate motivele pentru care m-as fi putut declara fericita, preferand durerea altruismului,  in locul sacrificiul fiintei pe altarul egoismului. Am abandonat toate acele clisee care ma impiedicau sa fiu mai usoara, sa zbor catre o lume ...

Ieri a fost doar o zi, cu toate capriciile neprevazutului sau, orele scurgandu-se lent, fara incidente sau intamplari deosebite. Cu siguranta ai deschis cufarul de clipe abandonate si ai aruncat-o acolo, fara remuscarea specifica  celui care si-ar fi dorit sa faca mai mult. In sinea ta credeai ca daca o vei tintui printre vechituri, o vei putea rechema cu usurinta, daca o informatie fi-ar fi fost de folos. Procedai cu timpul la fel ca si cu oamenii. Daca nu aveai nevoie de acestia, ii abandonai cu usurinta, fiindca tu credeai ca esti o fiinta insetata de neprevazut, nicidecum un fugar din calea vietii. Treptat, existenta ta devenea rigida, asemenea unui tipar pe care il foloseai iar si iar, refuzand sa il adaptezi la realitatea care te inconjoara. De fiecare data iti pun aceeasi intrebare: pana cand? Iar vocea ta stearsa amana de fiecare data raspunsul salvator. Si totusi, intr-una din zilele tale repetitive, am simitit o ezitare in glasul tau. Pentru prima oara ochii tai ceresea...

Eram atat de aproape de oameni, inca le simteam bataile timide ale inimii. Nu banuiau ca langa ei se afla o fiinta inzestrata cu iubire, desi simteau ca langa mine, starile lor se modificau intr-un mod impredictibil. Nu eram decat un biet om pierdut in marea tulbure a trairilor, nicidecum un serafim abandonat pe Pamant... Si i-am vazut pentru prima oara intr-o alta lumina. Le urmaream gesturile si incercam sa intuiesc mesajele ascunse ale intentiilor lor. Erau atat de frumosi cand se incruntau mirandu-se de ineditul actiunilor lor. Semanau cu niste copii splendizi, ale caror priviri ardeau de nerabdare sa se intalneasca cu obiectul dorintei lor. Iubeau si parca si natura se preschimba, fiindu-le partasa la spectacolul fiintei lor. Si aurele lor, desi nu le vedeau, luminau discret lumea nevazuta a miracolelor. Iubirea lor era uneori adolescentina, gata sa se lupte cu obstacolele inchipuite ale geloziei si atacurilor unor pretedenti nedeclarati. Alteori era profunda, atat de unica, i...

Omul este singura fiinta a carei putere de alegere poate modela Universul. Uneori, decide sa se complaca in starea de a fi, suficienta pentru a nu ii leza siguranta. Il zaresti indestulandu-se cu iluziile unei vieti frumoase pentru ca mai apoi sa te determine sa il imbratisezi pentru a-i alina dezamagirea. Te intrebi atunci daca gestul tau de compasiune este just si daca valoarea sa va fi pe deplin inteleasa. Fara sa vrei, te transformi intr-un judecator al unei fiinte care nu este cu nimic mai prejos decat tine. Nu exista oameni rai sau buni, inferiori sau superiori,  ci doar oameni sociali sau spirituali. Niciuna din cele doua abordari nu este gresita, fiecare dintre acestea avand un rol definitoriu in evolutia umana in ansamblul sau.  Privindu-i de aproape, nu vei distinge diferente. Interactionand cu acestia, vei constientiza profunzimea gandurilor si modul lor diferit de a iubi. Amandoi insa, sunt oameni ale caror inimi au fost reglate sa bata in ritmul acelorasi tain...

Sursa fotografie: Pixabay Viata iti ofera prilejul de a fi tu insuti prin mesajele pe care le rostesti. Cuvintele nu sunt decat niste chei ale unor porti care pot fi deschise oricand, pentru ca miracolele sa isi faca aparitia. Depinde doar de tine daca vei prefera sa iti ascunzi in continuare trairile sau daca iti vei descatusa intregul potential. Alege sa spui da. Cand negi blochezi intreaga energie a intentiei celuilalt. Este ca si cum ai trimite catre persoana de langa tine sageti ascutite ale indiferentei fata de sentimentele acestuia. Inchipuie-ti pentru o clipa ca esti tu cel care esti refuzat. Simti norul apasator al deziluziei? Exprima-te asadar prin afirmatii si oamenii te vor rasplati cu caldura zambetului lor. Repeta in gand: "Da, pentru o noua lume, insetata de pozitivitatea fiintei mele." Evita sa faci angajamente in viitor. Momentul prezent este cel mai important fiindca in acesta se afla puterea bruta a cuvintelor tale. Cu cat te indepartezi mai mult d...

Omul potrivit tie nu are un nume. Atunci cand il chemi ai impresia ca ai vrea sa te reintregesti, chemandu-ti extensia fiintei tale. Energia ce va leaga este atat de puternica, incat corzile sale transparente dar rezistente, creaza in mediul nevazut al sentimentelor o unica fiinta: a voastra. Omul potrivit tie este asemenea unei piese puzzle lipsa. Cand o potrivesti realizezi cat de complet ai devenit in desavarsirea ta. Apoi iti admiri lucrarea, multumind Celui care te-a ghidat in alegeri pentru viata frumoasa pe care ti-a daruit-o, atunci cand te asteptai mai putin. Omul potrivit tie nu are chip, nu are contur. La un moment dat trarile voastre sunt atat de puternice, incat aveti senzatia unei cufundari reciproce in infinitul iubirii create de inimile voastre. Se naste atunci o lume mai frumoasa si mai speciala, unde ego-ul se stinge, cufundat in anonimatul sau. Omul potrivit este oglinda ta fidela. In el te regasesti si iti doresti sa nu mai pleci. Cu acesta constati ca viata t...

Este aproape imposibil sa iti inchipui ca ingerii ar exista pe Pamant. Si totusi acestia convietuiesc cu noi, chiar daca  nu ii vedem sau refuzam sa le observam aripile. Ei sunt aici pentru a ne da speranta de a  privi cu demnitate incercarile prin care trecem. Sunt adevarate modele de viata, vindecatori de trupuri si suflete sau pur si simplu oameni, a caror misiune se afla in slujba umanitatii. Dincolo de privirea calda si umeda a unui inger, ceea ce te surprinde la acesta este infinita bunatate. Te simti ca un copil in prezenta sa, aerul sau protector si deloc superior dandu-ti acea siguranta ca detii in tine toate resursele pentru a-ti continua drumul. Iti spui atunci ca ai intalnit un mentor, un  parinte de suflet sau un antrenor al vietii tale, acea persoana care reuseste in final sa te urneasca, fara a-ti leza increderea in propriile forte, incurajandu-te discret, sa te apreciezi pentru ceea ce esti. Indiferent ce actiuni ai intreprinde, ingerul te iarta si te ...

Ai uitat cine ai fost. Tocmai de aceea, disperat de aceasta neputinta, te arunci in bratele primului venit care se autointituleaza salvatorul tau. Sirul unor astfel de situatii continua pana ce camera stramta a mintii tale se populeaza cu personaje diverse. Treptat, constati ca nu aceasta a fost vointa ta, declarandu-i pe toti iresponsabili in a-ti asigura fericirea si niste incomode obligatii. Apoi te declari un adevarat erou, singurul care a fost capabil sa iti asigure confortul existential. Si aceasta iluzie iti este din nou suficienta pentru construirea unui zid inalt intre acea camera a locatarilor selectati de mintea ta halucinanta si cei care cu durere, disperare si resemnare, inca mai bat cu mainile insangerate, pentru ca tu sa le deschizi macar pentru o clipa. Bietii ingeri ai sufletului tau impietrit... Ei nu intelegeau ca desi erai inert asemeni unui muribund lipsit de aparare, mintea ta tesea jocurile cele mai perfide ale atragerii lor in cursa fara scapare a dependente...