Drumul catre suflet

 Ai ascultat de nenumarate ori pledoarii pentru o detasare totala de problemele tale. Ai citit carti in care se indica sa iti uiti istoria pentru a te reinventa. Si poate ca nimic nu este mai usor decat sa te trezesti intr-o dimineata cu dorinta sincera de a te transforma intr-o alta fiinta, cu un eu mai putin impovarat de durere si regrete. Este facil sa visezi in taina la o reinventare a ta pe taramul magic al miracolelor, acolo unde dorintele tale se intorc din Univers cu solutia indeplinirii lor. Insa realitatea ta este diferita de idealul promovat de un marketing spiritual agresiv. Aceasta te impresoara din ce in ce mai mult, limitandu-ti trairile la una sinngura pe acest Pamant, in clipa de fata, pe care nu ar trebui sa o abandonezi, lamentandu-te despre destinul tau implacabil. Si totusi nu esti o masinarie care se poate reseta dupa bunul plac.. Nu esti un obiect care sa se lase teleportat in alte spatii. Esti doar o fiinta conceputa dupa asemanarea Celui care nu isi uit...

Sursa fotografie: Pixabay Viata este zgomotul pe care il faci pentru a-i demonstra sufletului ca esti viu. Striga, pentru a-i auzi ecoul. inima iti bate in ritmul naturii fiintei tale. Transmite acele pulsatii in miscarile pleoapelor tale. Idealurile nu sunt simple dorinte ci aripile ingerului sperantei tale. Avanta-te cu curaj spre inaltimile credintei tale. Iubirea nu este o dragoste comuna, ci un prieten sosit in  clipa hotararii de a muri. A strans toate bucatile din tine si te-a renascut, invatandu-te miracolul daruirii. Natura este buchetul de culori care iti innobileaza chipul cu senzatia de  beatitudine. SImte parfumul sau unic si imbratiseaz-o cu recunostinta. Cerul este o imensa oglinda. Nu o sparge, daramand castele de nisip.Construieste-i o frumoasa rama din gandurile tale, multumindu-i pentru statornicia sa. Esti o suma de experiente traite pana in acest moment. De tine depinde sa transformi acest cumul  intr-o proiectie frumoasa a sufletului...

Am avut privilegiul de a vizita o salina. Si din nou s-a nascut o poveste, cea sufletului meu, brazdat de adanciturile sortii, asemeni peretilor primitori din subteranul stancii. Atunci am simtit ca apartin unei alte naturi, fiindca desi zgomotul vocilor umane era permanent, tot ce puteam sa deslusesc erau tanguielile pline de speranta ale unor uriasi pereti, care se rugau in secret sa fie abandonati de aceste puncte miscatoare, pentru a-si recupera in sfarsit linistea. Insa oamenii nu intelegeau nimic din acea intelepciune statica, mult prea profunda pentru dorinta lor de a profita de binefacerile sarii. Asa ca m-am supus rigorilor acelei lumi, acceptand sa pangaresc alaturi de ceilalti o frumusete care nu putea fi inteleasa pe deplin. Oare de ce noi oamenii avem complexe? Temandu-ne de faptul ca natura ar fi mai presus de noi, o uratim accesorizand-o cu bijuteriile false ale civilizatiei. Urandu-ne soarta, ne transformam in mici stapani ai unor locuri carora noi le apartinem si nu ...

De multe ori mintea a cazut ingenuncheata de gandul imperfectiunii tale. Visai sa cuceresti lumea, de parca teribilismul era unicul ingredient pentru a da savoare vietii. Si astfel timpul a trecut, ca o morisca ce iti da iluzia ca ar putea sa recilcule tot aerul, insa care in realitate te-a vrajit cu culorile sale splendide, facandu-te sa uiti ca este doar o jucarie de copil. Te-ai resemnat, acceptand jocul meschin al unei societati ce iti suscita interesul fluturandu-ti asii socializarii, emanciparii si prosperitatii precoce. Te-ai supus mai  ca un biet soldat de plumb ce isi inchipuia ca poate castiga o batalie decisiva. Si m-ai uitat, decizia ta anulandu-ne prietenia. Iti mai aduci aminte cand tot ceea ce conta pentru tine erau doar stelele ale caror mister iti doreai sa il deslusim impreuna? Copacul acele batran inca ne mai asteapta, dornic sa  adaposteasca secretele a doi muritori ce se credeau suflete pereche... Jocul iluziei...Oare de ce noi oamenii ne construim mer...

Sursa fotografie: Pixabay Cat de singuri trebuie sa fim ca sa ne simtim intensitatea vietii? La ce nivel trebuie sa ajungem in jocul meschin al depresiei ca sa realizam ca cel care fixase regulile tristetii noastre disparuse, satul de monotonia cu care ne tratam nepasarea. Am fost parasiti de oameni sau abandonati chiar de umbra celor care inca ne poarta numele? Sunt intrebari la care toata viata trebuie sa ne raspundem. Uneori doar pentru a gasi motive de a mai face pasi suplimentari pe drumul vietii. Alteori, doar pentru a lasa timpul sa ne acopere usor cu voalul lectiilor sale. Dar nu avem puterea sa ne elaboram propria recenzie. De fapt, ochii mintii si-au pierdut de mult agilitatea de a mai scana fisurile sufletului si de a raporta inimii  semnalele deteriorarii esentei interioare. Acum acestia stau pironiti in acelasi punct straniu,  refuzand sa inteleaga ca singuratatea nu este decat un pretext subtil pe care soarta ni-l pune la dispozitie pentru a te propulsa ...

Ai crezut ca poti sa fii un luptator, insa ai cazut in groapa deziluziilor si a minciunilor. Nici nu mai constientizezi pulsul slab care inca se ambitioneaza sa iti brazdeze venele transparente de propria slabiciune. Ceea ce se mai zbate in carcasa trupului tau nu-i decat o urma a unui suflet supus renuntarii. Credeai ca poti sa schimbi o lume ce nu iti va apartine niciodata. Cate vieti iti vor mai trebui ca sa intelegi ca cel ce are nevoie de transformare esti chiar tu, biet eu al fiintei mele? Si iata-ne reuniti intr-un moment de sinceritate, cand ne-am dori sa fim ascultati, asemeni celor care au curajul sa se destainuie in fata unor necunoscuti uniti de aceleasi patimi... Ingrijorarea ce iti crispeza chipul inca ma mai intreaba unde este cercul celor asemeni tie. Acel imbold pe care tu nu il simti exista, insa nu il poti vedea. Abia il percep eu, ca pe o urma fina a unui crez cu  care ma nascusem, dar pe care il abandonasem pe masura ce sabloanele vietii incercau sa ma calibr...

De ce iti fixezi limite? Nu iti dai seama ca te strivesti singur cu rigiditatea gandirii tale? De ce refuzi sa-ti descatusezi adevarul fiintei tale, supunandu-te unei rigori pe care altii nici nu o inteleg? Pana cand iti vei lasa prizonier sufletul acelui calau care inca iti mai poarta numele? Pana cand vei refuza sa respiri aerul libertatii tale? Cat de departe este momentul in care o sa iti aud strigatul ascutit de bucurie si de mirare, ca si cum te-ai fi nascut din nou intr-o lume din care ai indepartat incertitudinile? Da, am numai intrebari pentru tine. Si chiar daca se inlantuie in asemanarea lor, stiu ca te dor, asemenea unor cutite care iti strapung incet dar sigur straturile adanci ale gandirii tale. Vreau sa ajung la tine, la cel ce esti cu adevarat. Stiu ca poti. Suna banal, vei spune. Sau poate ca satul de acest cliseu verbal, vei incepe o revolutie a sufletului tau. Parca imi si inchipui cum vei adopta o figura atat de serioasa, incat ridurile din zona fruntii iti vor ...

Am avut un vis. Eram pe un camp pustiu. Si nici un semn de reper ca m-as afla in aceasta viata, nicio o speranta ca va urma realitatea traita. Doar eu, tintuita intr-un spatiu imens, a carei departare era conturata de un cer rosiatic. Doar eu si gandurile mele, ca intr-un proces al constiintei la care participau doar franturile unui suflet aflat intr-o vesnica cautare... Si daca ceea ce simteam cu o spaima muritorului nu era decat o plasmuire a imaginatiei mele, rapusa de prea multa oboseala, un simplu semnal de avertizare a unor vremuri ce urmau sa vina daca mai refuzam sa imi ascult vocea interioara? Si totusi nu era o situatie chiar atat de nefavorabila, chiar daca eram insotita doar de pustietatea propriilor asteptari. Si cerul s-a deschis, exact in momentul in care eram hotarata sa imi abandonez credinta. Am putut sa zaresc o noua lume, desi in continuare nicio fiinta nu imi forta agilitatea retinei. Sunt sigura ca daca m-ai fi insotit nu ai fi observat nimic, probabil doar pe...

Esti un vehicul, gonind pe autostrada vietii cu o viteza nebuna. De ce sa iti alegi un drum laturalnic, cand mintea iti ordona sa alergi cu viteza la care sufletul nu poate tine ritmul? Iar tu o asculti orbeste, nepasandu-ti de ceea ce vocea interioara iti sopteste, asemenea unui computer de bord uneori prea silentios pentru ca tu sa ii intelegi semnificatia avertismentelor. Si timpul trece, atat de repede incat nu ai apucat sa te plictisesti, multumindu-te doar cu satisfactia ca ai ajuns in siguranta la destinatia ceruta. Apoi te prabusesti, rapus de o o oboseala ciudata. Pleoapele ti se inchid ermetic iar sigiliul lor par a fi un blestem al unei alte fiinte care a ignorat legile naturii si a crezut ca poate alerga mai repede decat vantul... Te inseli, biet om calator pe drumuri necunoscute. Nu ai fost pedepsit de soarta, ci doar inca nu ti-ai inteles lectia. Viata ta inca mai se abate de linearitatea sa, osciland intre doua trasee: cel al orbitorului lumesc in care lumina doar te i...

Doua persoane si un singur spatiu, cel al iubirii lor, creat din dorinta de a se imbratisa, ca dovada ca sentimentele  nu pot fi strivite de realitatea banala a unei vieti comune. Doua destine si un singur crez si anume ca drumurile lor, in paralelismul creat de ironia vietii, se vor uni candva, intr-o singura linie al carei traseu va duce catre stelele unei iubiri ce isi astepta in tacerea intelepciunii, momentul sau. Doua suflete si acelasi vortex al gandurilor, pe unde ele patrund atunci cand incertitudinile dau tarcoale, ispitandu-le sa isi abandoneze istoria vietilor traite in doi. Doua inimi care bat in acelasi ritm cu iubirea lor, chiar daca cei din jur nici nu intuiesc forta uriasa care le determina sa isi ascunda intensitatea trairilor sub o masca rece de indiferenta. Doua cantece, a caror linie melodica este aceeasi, fiindca isi are filonul in iubirea pura, ale carei radacini se intalnesc in secret in pamantul roditor al sperantei. Aceasta este iubirea, a carei ...

Continua sa mergi. Nu te opri. Drumul tau nu se sfarseste la orice popas. Continua sa respiri. Nu refuza aerul. Viata ta nu se sfarseste cand simti ca te sufoci. Continua sa speri. Nu iti bloca sansele. Idealurile tale nu sunt atat de fragile. Continua sa zambesti. Nu deveni indiferent. Chipul tau nu este o masca a nepasarii. Continua sa iubesti. Nu iti fereca inima. Dragostea ta nu este un mesaj lipsit de importanta. Continua sa servesti. Nu te ascunde sub masca egoismului. Daruirea ta nu este o moneda de schimb. Continua sa fii tu insuti. Nu iti anula fiinta in valtoarea lumii. Lumina ta nu poate fi o stea cazatoare. Lumina ta se hraneste cu daruirea ta, dragostea ta, chipul tau, idealurile tale, viata ta si drumul tau. Toate acestea  sunt mai importante decat tu refuzi sa crezi, fiindca iti definesc amprenta existentiala. Si chiar daca nu mai simti rasuflarea blanda a increderii continua sa fii tu insuti, servind, iubind, zambind, sperand, respirand si mergand. A...

Iubirea este un calator tacut. La un moment dat observi ca te insoteste, insa nu ii dai atentie, convins fiind ca nu te va parasi. Tarziu, cand ai ajuns la capatul calatoriei, iti dai seama ca ea nu mai era de mult langa tine. Atunci te intristezi si cele mai sumbre ganduri iti reduc dimensiunea fiintei pana la acel nivel la care te declari singurul vinovat in "jocul de-a doi". Opreste-te macar o clipa si priveste inapoi. Vei vedea stralucirea soarelui care iti indeamna inima la confesiune, cum o inconjoara cu blandete, imprumutandu-i din caldura sa. Apoi priveste faptura de langa tine. Observa-i miscarile si studiaza-i atent gesturile. Treptat vei realiza ca fiinta acea stranie merge in acelasi ritm cu tine, straduindu-se sa-ti calce cu un devotament altruist umbra. Probabil ca de aceea nici nu ai remarcat-o, fiind prea preocupat de  dezvoltarea personala si nicidecum de completarea ta prin acceptarea hazardului provocator al iubirii. Asadar, mi-ai ascultat indemnul si te-...

Sursa fotografie: Pixabay Fericirea este o cauza dar si un efect al unei stari de bine care ne apartine. Insa de multe ori uitam sa ne mai analizam actiunile din perspectiva consecintelor, fie pentru ca ne prefacem ca nu le vedem, fie pentru ca sunt prea indepartate pentru orizontul nostru de timp. Asa ca alegem sa ne complacem intr-o situatie neutra pe care mai apoi o perpetuam in intreaga conduita a vietii noastre. Treptat ne transformam in niste fiinte nepasatoare si neglijente, renegandu-ne trasaturile divine cu care cu totii am fost inzestrati: iubirea, darnicia si compasiunea. Preat tarziu realizam uriasul handicap creat chiar de gandirea noastra. Ne intrebam atunci de ce nu suntem apreciati sau iubiti. Si raspunsul nu ne lasa sa asteptam, de parca inimile noastre isi doreau acest semn pentru a ne aprinde o scanteie in sufletele noastre amortite de superficialitatea vietii... Cand ai zambit ultima oara? Cand ai daruit un gest, un obiect sau pur si simplu o speranta? Cand ...

Esti un invingator pentru ca: Viata ta este perfecta. Te afli in locul dorit. Esti iubit. Iubesti. Esti fericit. Ai tot ce ti-ai dorit. Esti optimist. Daruiesti. Ai noroc. Esti un invins pentru ca: Viata ta NU este perfecta. NU te afli in locul dorit. NU esti iubit. Nu iubesti. NU esti fericit. NU esti curajos. NU ai tot ce ti-ai dorit. NU esti optimist. NU daruiesti. NU ai noroc. Observi cat de simpla este diferenta intre un invingator si un invins? Cele doua stari se afla la distanta unui singur NU, pe care tu alegi sa il interpui in toate faptele tale, ca pe un zid protector sau ca pe o bariera ce in final te izoleaza de toata acea frumusete stralucitoare a propriei tale victorii. Acum iti ofera momentul in care tu vei alege sa te schimbi. Te vei debarasa de toate acele situatii in care te-ai complacut in rolul de victima si vei alege sa-ti investesti energia ramasa in propria transformare. Pentru inceput arunca-l pe NU cat mai sus, Acolo unde gandurile ta...

Iar esti trist. Nu-ti  mai ascunde lacrimile de dor sau de speranta. Ce care te iubesc le intuiesc si isi fac griji apasatoare. Nu esti slab, asa cum altii vor sa crezi, doar ca sa  te poata subjuga mai usor dorintelor lor egoiste. Nu esti insa nici puternic pentru ca in continuare, refuzi sa te cunosti asa cum esti tu, cel care candva a pasit in aceasta lume cu promisiunea ca isi va cinsti viata cu fapte emotionante si nu cu vorbe fara sens, cu trairi autentice si nu cu experiente desarte. Si oare de ce esti abatut? Ce scuza au ochii tai pentru intunecarea lor? Daca suferi pentru ca lumea te-a abondonat exact in momentul in care tu aveai nevoie de prezenta sa, afla ca exista mai multe moduri de a relationa, insa  multor oameni le lipseste din pacate inteligenta emotionala. Priveste aceasta distantare aparenta, ca pe o posibilitate ca tu sa iti intelegi mai bine rolul spiritual intr-o mare retea sociala. Si invers, daca ai uitat sa fii darnic cu cei care te-au ridicat a...

Iar ai sfarsit in aceeasi schema lipsita de originalitate. Mai tii minte cand mi-ai promis ca vei rupe lantul de fapte care nu te mai caracterizeaza? Eram atat de mandra de tine. Imi si inchipuiam momentul in care tu avei sa lucrezi cu tine insuti intr-o perfecta armonie. In care aveai sa te lepezi pentru totdeauna de haina aceea groasa a situatiilor in care erai nevoit sa porti masti pentru a nu te rani mai tare. Nu mai fugi de tine. Opreste-te, nu pentru a te odihni, ci pentru a realiza ca ceea ce tu crezi ca este o evadare din probleme nu reprezinta decaf un joc al imaginatiei tale. O farsa a destinului, pe care tu ai incurajat-o mereu, in speranta ca aceasta iti va fi unica realitate. Lasa-ma sa stau langa tine, insa nu imi cere sa te imbratisez. Nu vreau sa declansez acel plans sfasietor care de fiecare data m-a facut sa-ti dau o sansa si inca o sansa... Nu mai pot sa fiu doar acea unealta cu care tu sapi in sufletul tau,  in cautarea indentitatii. Vreau sa fiu doar eu, omul...

As fi vrut sa fiu un fulg. Ce simplu ar fi fost sa  ma las purtata de vantul aripilor tale. Senzatia acea de usurare mi-ar fi fost suficienta ca sa simt ca toate grijile mele au disparut. Insa tu nu m-ai lasat sa cad in capcana unor ganduri atat de simple fiindca stiai ca drumul meu abia incepuse, chiar daca eu aveam impresia atunci ca ma aflam la capatul sau. Dar mi-ai indeplinit dorinta usor nesabuita si m-ai transformat intr-un fulg cu o frumusete atat de ireala, incat ma temeam ca prezenta sa avea sa fie tradata de o lume care nu ii apartinea. Si am zburat... Te visasem. Mi-ai spus sa nu ma tem si sa nu imi fac griji. Stateam tintuita in pat asemenea unui muribund, dar inca eram vie. Dar Tu nu venisei ca sa  imi anunti sfarsitul, ci un nou Inceput. Imi era rusine de toate lucrurile ramase neterminate in viata mea, de tot ceea ce nu facusem asa cum ar fi trebuit, de toata durerea provocata de gesturile mele egoiste. Si m-ai imbratisat, stergandu-mi lacrimile cu privirea T...

Ieri am crezut ca Universul este o minge cu care pot sa ma joc oricand. Si chiar asa a si fost. Oamenii erau mai frumosi. Natura raspandea culori mai luminoase. Eram o fiinta speciala venita pe Pamant pentru a raspandi pace si iubire. Eram unica si atat de ancorata in realitatea proprie incat aproape ca nu imi mai pasa de celalalt tu care tipa si se zbatea ca sa imi transmita un mesaj. Isi dorea sa iasa din temnita unde il izgonisem cu nonsalanta specifica invingatorului si sa ma avertizeze inca o data despre nesabuinta mea. Insa eram prea ocupata sa promit lumii ca o voi ajuta sa se transforme. Azi nu mai este ieri. Tiparul mental al zilei trecute a devenit incompatibil cu cerintele prezentului. Incerc sa regasesc eul pe care il tineam ferecat, insa constat ca acesta a evadat intr-o clipa de neatentie. Abia acum imi dau seama ca singura persoana care ma amagise creandu-mi aura superficiala de invingator eram chiar eu, deghizata in propriul salvator. Acum sunt eu. Te privesc cu dur...

Sursa fotografie: Pixabay Libertatea nu este un drept. Este o senzatie traita cu toata fiinta si nu doar de corpul tau, multumit ca se deplaseaza intr-un spatiu definit. As spune ca libertatea este pasul suprem pe care omul il face, atunci cand accepta ca idealul vietii sale inseamna mai mult decat autonomie sau independenta. Este ca si cum acesta a strabatut galaxii, iar la sfarsit, ar fi nevoit sa compare aceasta experienta traita cu o plimbare in imprejurimile orasului. Desi esenta este aceeasi, ambele situatii referindu-se la o calatorie, difera amploarea universului explorat si intensitatea emotiilor. Intr-o zi, am intalnit un om care  isi folosea varsta, drept scut de aparare. Era ferm convins,  de faptul ca istoricul vietii sale ii confera statutul de a da verdicte asupra capacitatii omenirii de a supravietui provocarilor vietii. Credea ca ceea ce traise constituia un privilegiu imposibil de obtinut de catre generatiile viitoare. Desi deceniile ii brazdasera c...

Sursa fotografie: Pixabay  Noul om nu exista. Cum ai putea sa creezi o versiune mai evoluata a acestuia si apoi sa iti inchipui ca l-ai schimbat? Omul exista si atat, la fel cum si natura care il inconjoara este aceeasi, bogatia sa nu insemnand ca seva sa ar avea o alta intensitate. Ceea ce vad privind pe fereastra, este Omul de Azi, care se misca in ritm alert pentru a-si onora ziua cum se cuvine. Ma uit la acesta si desi nici macar nu il cunosc, simt cum energia sa ar putea recladi lumea. Si atunci de ce sa imi mai doresc sa ii reformulez frumusetea cand datoria mea consta doar in a-i lumina calea? Omul de Azi apartine clipei cand isi va ridica privirea catre Cer si ii va observa maretia, aducandu-si aminte ca si el a apartinut candva Marelui Albastru. Si aceasta nostalgie ii va fi suficienta pentru a nu se abate de la crezul ca faptele sale au sens si raman in vesnicie, doar daca el le daruieste posteritatii cu pasiune. Si raul s-ar disipa, inghitit de muzica dulce a bunul...