Drumul catre suflet

 Ai ascultat de nenumarate ori pledoarii pentru o detasare totala de problemele tale. Ai citit carti in care se indica sa iti uiti istoria pentru a te reinventa. Si poate ca nimic nu este mai usor decat sa te trezesti intr-o dimineata cu dorinta sincera de a te transforma intr-o alta fiinta, cu un eu mai putin impovarat de durere si regrete. Este facil sa visezi in taina la o reinventare a ta pe taramul magic al miracolelor, acolo unde dorintele tale se intorc din Univers cu solutia indeplinirii lor. Insa realitatea ta este diferita de idealul promovat de un marketing spiritual agresiv. Aceasta te impresoara din ce in ce mai mult, limitandu-ti trairile la una sinngura pe acest Pamant, in clipa de fata, pe care nu ar trebui sa o abandonezi, lamentandu-te despre destinul tau implacabil. Si totusi nu esti o masinarie care se poate reseta dupa bunul plac.. Nu esti un obiect care sa se lase teleportat in alte spatii. Esti doar o fiinta conceputa dupa asemanarea Celui care nu isi uit...

Sursa fotografie: Pixabay Viata este zgomotul pe care il faci pentru a-i demonstra sufletului ca esti viu. Striga, pentru a-i auzi ecoul. inima iti bate in ritmul naturii fiintei tale. Transmite acele pulsatii in miscarile pleoapelor tale. Idealurile nu sunt simple dorinte ci aripile ingerului sperantei tale. Avanta-te cu curaj spre inaltimile credintei tale. Iubirea nu este o dragoste comuna, ci un prieten sosit in  clipa hotararii de a muri. A strans toate bucatile din tine si te-a renascut, invatandu-te miracolul daruirii. Natura este buchetul de culori care iti innobileaza chipul cu senzatia de  beatitudine. SImte parfumul sau unic si imbratiseaz-o cu recunostinta. Cerul este o imensa oglinda. Nu o sparge, daramand castele de nisip.Construieste-i o frumoasa rama din gandurile tale, multumindu-i pentru statornicia sa. Esti o suma de experiente traite pana in acest moment. De tine depinde sa transformi acest cumul  intr-o proiectie frumoasa a sufletului...

Am avut privilegiul de a vizita o salina. Si din nou s-a nascut o poveste, cea sufletului meu, brazdat de adanciturile sortii, asemeni peretilor primitori din subteranul stancii. Atunci am simtit ca apartin unei alte naturi, fiindca desi zgomotul vocilor umane era permanent, tot ce puteam sa deslusesc erau tanguielile pline de speranta ale unor uriasi pereti, care se rugau in secret sa fie abandonati de aceste puncte miscatoare, pentru a-si recupera in sfarsit linistea. Insa oamenii nu intelegeau nimic din acea intelepciune statica, mult prea profunda pentru dorinta lor de a profita de binefacerile sarii. Asa ca m-am supus rigorilor acelei lumi, acceptand sa pangaresc alaturi de ceilalti o frumusete care nu putea fi inteleasa pe deplin. Oare de ce noi oamenii avem complexe? Temandu-ne de faptul ca natura ar fi mai presus de noi, o uratim accesorizand-o cu bijuteriile false ale civilizatiei. Urandu-ne soarta, ne transformam in mici stapani ai unor locuri carora noi le apartinem si nu ...

De multe ori mintea a cazut ingenuncheata de gandul imperfectiunii tale. Visai sa cuceresti lumea, de parca teribilismul era unicul ingredient pentru a da savoare vietii. Si astfel timpul a trecut, ca o morisca ce iti da iluzia ca ar putea sa recilcule tot aerul, insa care in realitate te-a vrajit cu culorile sale splendide, facandu-te sa uiti ca este doar o jucarie de copil. Te-ai resemnat, acceptand jocul meschin al unei societati ce iti suscita interesul fluturandu-ti asii socializarii, emanciparii si prosperitatii precoce. Te-ai supus mai  ca un biet soldat de plumb ce isi inchipuia ca poate castiga o batalie decisiva. Si m-ai uitat, decizia ta anulandu-ne prietenia. Iti mai aduci aminte cand tot ceea ce conta pentru tine erau doar stelele ale caror mister iti doreai sa il deslusim impreuna? Copacul acele batran inca ne mai asteapta, dornic sa  adaposteasca secretele a doi muritori ce se credeau suflete pereche... Jocul iluziei...Oare de ce noi oamenii ne construim mer...