Drumul catre suflet

A fi parinte azi,  inseamna pentru unii dintre noi o  adevarata incercare, un job palpitant sau o aventura pe un taram necunoscut.  Cu aceste abordari am cochetat  si eu, convinsa fiind ca niciodata nu voi fi pregatita indeajuns pentru a raspunde unor astfel de provocari. Pana intr-o dimineata, in drum spre scoala ...  De cand a debutat viata de scolar nu a existat zi in care sa nu il intreb, ca orice parinte sarguincios: "ce ai facut azi?" sau "cum a fost azi?". La inceput a fost mai greu sa primesc raspunsuri, de parca o licoare magica ar fi sters impresiile unui elev nastrusnic. Cu timpul, replicile au capatat fluenta si consistenta necesara pentru a-mi construi o imagine de ansamblu despre evolutia sa la scoala. Insa, ca intr-un desen finalizat in pripa, dialogurile nu si-au mentinut  linearitatea si spontaneitatea. Intr-o zi, fiul meu mi-a tinut un adevarat discurs moralizator pentru care ii multumesc, fiindca altfel as fi persistat in greseala...

                       Sursa fotografie: Pixabay Credem ca viata ni se cuvine, ca este un drept. Si din acest punct incepe si ambitia de a ne pastra acest drept cu orice pret, lupta pentru supravietuire. Uitam mult prea usor de sursa vietii. Ne  impregnam gandirea cu fapte. Inainta mult prea grabiti pe drumul vietii, fara sa constientizam miracolul de a pasi pe cararea sa. La un moment dat, realizam greseala si incercam sa o indreptam abordand filozofia schimbarii. Invocam sanse pierdute si puteri magice de a ne schimba destinul. Declansam o adevarata revolutie spirituala, cautand ceea ce de fapt am neglijat in mod constant sufletul. Dar viata uneori e prea scurta, lasandu-ne blocati in amintiri si refuzandu-ne viitorul. Noi suntem schimbarea sansei de a nu mai face alegeri gresite. Viata nu este un drept. Viata este o simpla calatorie pe care fiecare dintre noi o face pentru a-si demonstra ca poate sa-si depaseas...

Sursa fotografie: PIXABAY Copiii nostri nu sunt un pariu, ci un angajament nescris pe care noi parintii avem menirea sa il desavarsim prin implicare si daruire. Ni se intampla tuturor, ca la un moment dat sa ne invinovatim pentru rezultatele copiilor si sa cautam scuze mai apoi, in neputinta noastra de a gestiona viata, in general.  Daca am privi dincolo de aparente, clisee sau tipare, am constata ca de fapt copilul nu este un rezultat al actiunii nimanui, ci o oglinda ce reflecta moduri de gandire si filozofii de viata. Asadar, un parinte si orice persoana implicata in viata unui copil, ar trebui sa fie un moderator de sentimente si informatii, in nici un caz  un modelator de destin. Cat de pregatit este un parinte pentru acest angajament? Exista instrumente si metode care sa-l ajute sa-si inteleaga drumul de maestru in viata copilului sau? Acestea sunt doar niste intrebari lipsite de consistenta,  cat timp noi, parintii alegem in mod constient si obtuz sa ...