Sursa fotografie: Pixabay
Credem ca viata ni se cuvine, ca este un drept. Si din acest punct incepe si ambitia de a ne pastra acest drept cu orice pret, lupta pentru supravietuire. Uitam mult prea usor de sursa vietii. Ne impregnam gandirea cu fapte. Inainta mult prea grabiti pe drumul vietii, fara sa constientizam miracolul de a pasi pe cararea sa.
La un moment dat, realizam greseala si incercam sa o indreptam abordand filozofia schimbarii. Invocam sanse pierdute si puteri magice de a ne schimba destinul. Declansam o adevarata revolutie spirituala, cautand ceea ce de fapt am neglijat in mod constant sufletul. Dar viata uneori e prea scurta, lasandu-ne blocati in amintiri si refuzandu-ne viitorul. Noi suntem schimbarea sansei de a nu mai face alegeri gresite.
Viata nu este un drept. Viata este o simpla calatorie pe care fiecare dintre noi o face pentru a-si demonstra ca poate sa-si depaseasca bariera propriei umbre si sa-si priveasca rasaritul sau existential. Este ca si cum am pornit pe acest drum cand eram copii de-o schioapa si inaintand, anii trec, daruindu-ne intelepciunea unui maestru.
Viata este o experienta unica, nicidecum universala. Pasii tai nu au aceeasi cadenta cu ai mei. Privirea ta nu oglindeste aceleasi culmi ale desavasirii iar respiratia mea uneori se intrece cu vantul. Si atunci de ce sa credem ca suntem sclavii inchipuiti ai vietii cand aceasta nici macar nu vrea sa ne traiasca, ci doar sa ne ridice la inaltimea la care sa-i admiram splendoarea?
Vorbim despre iubire, armonie si daruire. Dar ce usor ne ascundem dupa lozinci si citate, declarandu-ne atotstiutorii vietii! Iubirea incepe unde se sfarseste egoismul in gandire. Armonia apare cand abandonam lupta pentru putere. Daruirea se naste din pierderea sperantei de a capata.
Viata este ca un relief. Are vai ale trecutului, dealuri ale prezentului si munti ai viitorului. Mult prea preocupati de drum, ignoram aceasta structura. Atunci invocam absenta motivatiei de a ajunge in varful muntelui si de a privi universul vietii, acceptand doar sa fim priviti si eventual admirati de lume, nu de un univers...
Viata, dincolo de drumul sau, este un ideal. Priveste acum in fata ta, ridica-te si mergi.