Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2017

Nu exista limite

Sursa fotografie: Pixabay Sunt atat de multe lucruri sau fenomene care par a  nu se termina niciodata. Nelimitati suntem si noi, chiar daca viata are un orizont de timp prestabilit. Nelimitate sunt resursele cu care am fost inzestrati sau darurile care ne lumineaza sufletele.  Iubirea noastra este atat de mare, incat de multe ori ne surprindem,  exclamand:  "pana la cer si inapoi", "pana la Dumnezeu", "pana la infinit". Pacat ca nu constientizam indeajuns. In astfel de momente, vibratia cuvintelor rostite de noi, chiar ne ridica sufletele pana in acele dimensiuni superioare constiintei noastre. Si astfel, devenim ingerii pamanteni ai celor pe care ii iubim. Exprimati-va iubirea! Sursa fotografie: Pixabay Nu exista frica, ci doar curaj  ca putem sa ne depasim limitele. Indoiala este tocmai acea credinta subrezita de vocile exterioare ale regretului, slabiciunii si lipsei de stima pentru sine. Frica, de fapt este doar o scuza pentru a nu continu...

De ce ne abandonam visele?

Sursa fotografie: Pixabay V-ati trezit vreodata cu gandul ca poate v-ati irosit viata pana in acel moment? Cu acea senzatie ca nimic nu are sens si ca lucrurile nu pot fii indreptate, oricat v-ati stradui? Eu da. As spune ca viata mi-a oferit posibilitatea sa ma arunc in suficient de multe prapastii, insa pana acum am preferat agat de peretii sai stancosi, pentru a iesi. Nimic nu are sens pana ce noi nu ii dam acel sens dorit. Si atunci starea de neputinta dispare, fiind inlocuita de o placuta revelatie ca rezolvarea oricarei probleme suntem chiar noi. De cate ori nu am gresit? De cate ori nu ne-am resemnat, crezand ca am epuizat toate variantele? Apoi aparea o idee, o persoana salvatoare sau ceea ce sufletul nostru ne soptea ca este un inger pazitor. Si efectele esecului dispareau facand loc optimismului si dorintei de a ne reinventa. Unii o numesc providenta. Altii ii spun sansa, destin sau karma. Indiferent cum i-am spune, ramane in esenta aceeasi: ocazia in care polii se ...

Vindecarea de suferinta

Ma gandesc la un arbust pe care toamna il tundem. Uneori, un gradinar deloc experimentat ii distruge coroana, ciuntind prea mult din acesta. Primavara insa, isi revine incantandu-ne cu  explozia sa de verde. Daca ar fi fost mai atent gradinarul, poate ca acum avea mai multa umbra si soarele nu l-ar fi dojenit trimitandu-i raze insuportabile de caldura... Asa suntem si noi, oamenii. Uneori ne pedepsim mult prea crunt si ne irosim sansele, reducandu-le la vise neimplinite.  Ne rupem cu disperare ramurile de speranta si pozam in victime, fiindca ne place suferinta, uitand ca ranile s-au vindecat demult. De ce oare sa nu invinovatim pe altii pentru nefericirea noastra si sa nu-i consideram sursa trumelor noastre? Nu ar fi mai simplu ar fi sa afirmam responsabil ca noi suntem stapanii vietii noastre? Alteori, credem ca putem atinge stelele, insa ceilalti ne distrug elanul. Nici nu ne dam seama ca ne aflam la granita intre doua lumi: una, in care totul este permis sa se intam...

Despre singuratatea mea

Eram doar eu. A fost ca si cum, calatorind pe un drum pustiu, auzeam fara sa vad si simteam fara sa inteleg, fiecare sunet al unei lumi care ma astepta cu bratele deschise, ca sa ii deslusesc tainele. Ciudat, insa ani la randul ma temusem de acest balaur inchipuit. Si poate ca si gesturile si trairile imi fusesera creionate tot de aceasta frica de a ramane cu mine insami. Nu ma gandisem pana acum ca poate daca as fi fost mai curajoasa, acum eram mai aproape de mine si nu ma mai consideram atat de inaccesibila esentei mele. As fi renuntat la ideea ca  existentialismul este semnul inceputului unei nebunii... Ce este oare singuratatea? Poate o invitatie la un dialog cu sinele, atunci cand alte voci isi estompeaza ecoul in alte zari. Poate o sansa pe care Dumnezeu ne-o acorda pentu a ne cunoaste mai bine si pentru a ne atinge limitele. Poate singura cale prin care reusim sa fim mai aproape de unicul adevat al vietii: sa iubim fiecare clipa, ca si cum suntem marii creatori ai sec...

Suntem cei ce vom fi

Sursa foto: Pixabay Suntem cei ce vom fi. Si daca stim acest adevar simplu, de ce acceptam credinta ca suntem doar cei ce suntem? Fiindca abandonam mult prea usor clipa in care un inger nevazut ne sopteste ca putem fi mai mult daca am avea incredere in harul nostru. Insa noi nu ne   vedem decat chipul, nicidecum umbra, atat de nemarginita in lumina blanda a unei zile obisnuite. Suntem cei ce vom fi. Si totusi, inca ne mai complacem intr-un joc in care pionii suntem chiar noi, iar zarurile sunt tocmai acele sanse pe care care ni le acordam, sfidand hazardul. Cand in sfarsit realizam ca ne-am irosit viata jucand dupa niste reguli lipsite de sens, este prea tarziu. Cine a mai vazut marionete miscandu-se singure? In schimb paiate triste dornice de compatimire se afla la tot pasul... Suntem cei ce vom fi. Si totusi foarte putini din noi realizam cat de importanta este convingera  ca suntem atat de speciali, incat nu avem nevoie de baghete magice pentru a sesiza cat de ...