Sursa foto: Pixabay
Suntem cei ce vom fi. Si daca stim acest adevar simplu, de ce acceptam credinta ca suntem doar cei ce suntem? Fiindca abandonam mult prea usor clipa in care un inger nevazut ne sopteste ca putem fi mai mult daca am avea incredere in harul nostru. Insa noi nu ne vedem decat chipul, nicidecum umbra, atat de nemarginita in lumina blanda a unei zile obisnuite.
Suntem cei ce vom fi. Si totusi, inca ne mai complacem intr-un joc in care pionii suntem chiar noi, iar zarurile sunt tocmai acele sanse pe care care ni le acordam, sfidand hazardul. Cand in sfarsit realizam ca ne-am irosit viata jucand dupa niste reguli lipsite de sens, este prea tarziu. Cine a mai vazut marionete miscandu-se singure? In schimb paiate triste dornice de compatimire se afla la tot pasul...
Suntem cei ce vom fi. Si totusi foarte putini din noi realizam cat de importanta este convingera ca suntem atat de speciali, incat nu avem nevoie de baghete magice pentru a sesiza cat de stralucitoare sunt sufletele noastre in momentele unice de adevar al fiintei.
Nonsensuri, vor spune unii. Afirmatii existentiale fara sustinere in realitate, se vor grabi niste voci carcotase sa umbreasca frumusetea divina a gandurilor. Prezentul nu ne-a inrobit. Inca mai putem sa retinem o clipa din azi pentru a o translata mai apoi in ziua maine, fara a demonstra nimanui ca suntem proprii magicieni ai vietii.
Azi mi-am propus sa uit ca sunt un om. As vrea sa fiu cea ce voi fi, o partenera fidela pentru toti cei care isi vor odihni privirea in sufletul meu. Nu este un tel greu de atins, fiindca nu este un scop, ci doar o dorinta a celei care inca mai viseaza sa isi aduca aminte despre darnicia inimii sale. Insa pentru aceasta am nevoie de voi. Ajutati-ma sa ma reconstruiesc, scaldandu-mi privirea in stralucirea ohilor vostri.
Ce m-a determinat sa-mi doresc sa fiu sincera cu mine insami? Un joc de imaginatie. Nu este greu sa iti imaginezi, fiindca oricare dintre noi am fost inzestrati cu acea capacitate de a proiecta propriile dorinte pentru ca mai apoi sa le inaltam catre stelele reusitei.
Imagineaza-ti. Increde-te in forta interioara si renunta la a spera. Actioneaza asa cum iti sopteste intuitia si abandoneaza-ti convingerile imprumutate de la altii. Ai curajul sa te descoperi asa cum esti, fii sustinatorul fiintei tale.
Si cand toate acestea vor deveni o parte din tine si nu doar o rutina trista, continua sa fii cel ce vei fi.
Suntem cei ce vom fi. Si daca stim acest adevar simplu, de ce acceptam credinta ca suntem doar cei ce suntem? Fiindca abandonam mult prea usor clipa in care un inger nevazut ne sopteste ca putem fi mai mult daca am avea incredere in harul nostru. Insa noi nu ne vedem decat chipul, nicidecum umbra, atat de nemarginita in lumina blanda a unei zile obisnuite.
Suntem cei ce vom fi. Si totusi, inca ne mai complacem intr-un joc in care pionii suntem chiar noi, iar zarurile sunt tocmai acele sanse pe care care ni le acordam, sfidand hazardul. Cand in sfarsit realizam ca ne-am irosit viata jucand dupa niste reguli lipsite de sens, este prea tarziu. Cine a mai vazut marionete miscandu-se singure? In schimb paiate triste dornice de compatimire se afla la tot pasul...
Suntem cei ce vom fi. Si totusi foarte putini din noi realizam cat de importanta este convingera ca suntem atat de speciali, incat nu avem nevoie de baghete magice pentru a sesiza cat de stralucitoare sunt sufletele noastre in momentele unice de adevar al fiintei.
Nonsensuri, vor spune unii. Afirmatii existentiale fara sustinere in realitate, se vor grabi niste voci carcotase sa umbreasca frumusetea divina a gandurilor. Prezentul nu ne-a inrobit. Inca mai putem sa retinem o clipa din azi pentru a o translata mai apoi in ziua maine, fara a demonstra nimanui ca suntem proprii magicieni ai vietii.
Azi mi-am propus sa uit ca sunt un om. As vrea sa fiu cea ce voi fi, o partenera fidela pentru toti cei care isi vor odihni privirea in sufletul meu. Nu este un tel greu de atins, fiindca nu este un scop, ci doar o dorinta a celei care inca mai viseaza sa isi aduca aminte despre darnicia inimii sale. Insa pentru aceasta am nevoie de voi. Ajutati-ma sa ma reconstruiesc, scaldandu-mi privirea in stralucirea ohilor vostri.
Ce m-a determinat sa-mi doresc sa fiu sincera cu mine insami? Un joc de imaginatie. Nu este greu sa iti imaginezi, fiindca oricare dintre noi am fost inzestrati cu acea capacitate de a proiecta propriile dorinte pentru ca mai apoi sa le inaltam catre stelele reusitei.
Imagineaza-ti. Increde-te in forta interioara si renunta la a spera. Actioneaza asa cum iti sopteste intuitia si abandoneaza-ti convingerile imprumutate de la altii. Ai curajul sa te descoperi asa cum esti, fii sustinatorul fiintei tale.
Si cand toate acestea vor deveni o parte din tine si nu doar o rutina trista, continua sa fii cel ce vei fi.