Sursa fotografie: Pixabay
Cat de importanta a fost ziua de ieri? Daca am face un bilant al acesteia, oare ce am pastra pe diagrama vietii: un punct, o linie sau nimic? Si totusi o multime de evenimente si activitati ne populeaza zilnic viata, ceea ce inseamna ca nu degeaba traim, din moment ce suntem angrenati intr-un mecanism atat de sofisticat, cum este traiul nostru, menit sa ne scoata din anonimatul existential.
Ne trezim, ne pregatim pentru o noua zi, muncim, socializam, toate acestea sunt deja activitati comune pentru fiecare dintre noi. Parca ne-am afla la un pupitru imaginar de comanda, al unei masinarii extrem de sofisticate, singurele noastre alegeri constand in a forma o combinatie de butoane, ale caror culori, rareori ne avertizeaza de consecinte, condamnandu-ne sa le atingem intr-un mod repetitiv si obsesiv.
Oare ce s-ar intampla, daca pentru o perioada am abandona schema logica a mintii noastre? Sa fie viata noastra asemanatoare cu un castel din carti de joc, amenintat cu caderea, la prima abandonare a unui algoritm indelung verificat?
Ceasul nu uita sa sune din nou, orele se scurg, iar limba lunga si cea scurta uneori nici nu se mai disting, caci ochii refuza sa le mai acorde importanta cuvenita. Apelam la calcule de bioritm si ne citim horoscopul, in speranta ca timpul nostru va fi utilizat cu o eficienta maxima si ca viata nu ne va rezerva surprize neasteptate.
Insa nu facem decat sa ne amagim ca suntem stapanii vietii noastre, cand de fapt, aceasta nu poate fi controlata. Ati intalnit un ceasornicar cu a carei dexteritate sa se poata modifica durata unei secunde? Si totusi acesta este cel mai in masura sa repare un ceas...
Inchipuiti-va ca priviti o clepsidra. Este atat de mica, incat poate masura doar un minut. Si cu toate acestea are suficient nisip, cat sa imparta acel minut intr-un numar incomensurabil de clipe ce pot fi traite de un om. De ce oare am renuntat la aceasta, acceptand sa ne dimensionam mersul vietii prin suprapunerea sa pe un simplu cadran? De ce ne invartim mereu in cerc, in loc sa observam cum timpul se scurge atat de diferit prin caderea unor micute fire de nisip?
Acum intoarceti invers clepsidra si asteptati trecerea unei alte durate. Privind scurgerea lina, nu ati observat ca ati devenit in mod misterios, mult mai atenti la spatiul ce va inconjoara, iar privirea voastra, deja focalizata, a creat o punte cu ceea ce sunteti cu adevarat?
De fapt, clepsidra este un instrument ideal de introspectie, pe care din pacate, noi nu il mai gasim util, desi zilnic suntem invinsi de propria superficialitate a calitatii timpului petrecut cu noi insine. Traind intr-o epoca a vitezei, nu facem decat sa pierdem esenta scopului pentru care am ales sa contribuim cu prezenta noastra la crearea unei lumi care ar putea fi atat de unica, in splendoarea ei.
Oare unde se va termina maratonul vietii noastre si ce premiu ne asteptam sa castigam pentru simplul fapt ca am alergat extenuati, fara oprire in loc sa mergem in propriul ritm, daruit de o natura a carei divinitate a fost prea mult timp minimalizata?
Atunci cand sufletul vostru se simte haituit de provocarile vietii, iar in fuga sa cade rapus de pulsul nesabuit al lacomiei si dorintei de marire, aduceti-va aminte ca inima nu poate fi usor pacalita de lumina artificiala a unor virtuti desarte.
Si chiar daca nu puteti privi o clepsidra care sa va aduca aminte de ceea ce reprezentati cu adevarat, uitati-va intr-o oglinda. Corpurile voastre au fost, sunt si vor fi mereu niste clepsidre, prin ale caror spatii, curge incet dar cu multa determinare, seva unei vieti pe care suntem datori sa o cinstim, aducandu-i un elogiu, prin maretia sufletului nostru.
Cat de importanta a fost ziua de ieri? Daca am face un bilant al acesteia, oare ce am pastra pe diagrama vietii: un punct, o linie sau nimic? Si totusi o multime de evenimente si activitati ne populeaza zilnic viata, ceea ce inseamna ca nu degeaba traim, din moment ce suntem angrenati intr-un mecanism atat de sofisticat, cum este traiul nostru, menit sa ne scoata din anonimatul existential.
Ne trezim, ne pregatim pentru o noua zi, muncim, socializam, toate acestea sunt deja activitati comune pentru fiecare dintre noi. Parca ne-am afla la un pupitru imaginar de comanda, al unei masinarii extrem de sofisticate, singurele noastre alegeri constand in a forma o combinatie de butoane, ale caror culori, rareori ne avertizeaza de consecinte, condamnandu-ne sa le atingem intr-un mod repetitiv si obsesiv.
Oare ce s-ar intampla, daca pentru o perioada am abandona schema logica a mintii noastre? Sa fie viata noastra asemanatoare cu un castel din carti de joc, amenintat cu caderea, la prima abandonare a unui algoritm indelung verificat?
Ceasul nu uita sa sune din nou, orele se scurg, iar limba lunga si cea scurta uneori nici nu se mai disting, caci ochii refuza sa le mai acorde importanta cuvenita. Apelam la calcule de bioritm si ne citim horoscopul, in speranta ca timpul nostru va fi utilizat cu o eficienta maxima si ca viata nu ne va rezerva surprize neasteptate.
Insa nu facem decat sa ne amagim ca suntem stapanii vietii noastre, cand de fapt, aceasta nu poate fi controlata. Ati intalnit un ceasornicar cu a carei dexteritate sa se poata modifica durata unei secunde? Si totusi acesta este cel mai in masura sa repare un ceas...
Inchipuiti-va ca priviti o clepsidra. Este atat de mica, incat poate masura doar un minut. Si cu toate acestea are suficient nisip, cat sa imparta acel minut intr-un numar incomensurabil de clipe ce pot fi traite de un om. De ce oare am renuntat la aceasta, acceptand sa ne dimensionam mersul vietii prin suprapunerea sa pe un simplu cadran? De ce ne invartim mereu in cerc, in loc sa observam cum timpul se scurge atat de diferit prin caderea unor micute fire de nisip?
Acum intoarceti invers clepsidra si asteptati trecerea unei alte durate. Privind scurgerea lina, nu ati observat ca ati devenit in mod misterios, mult mai atenti la spatiul ce va inconjoara, iar privirea voastra, deja focalizata, a creat o punte cu ceea ce sunteti cu adevarat?
De fapt, clepsidra este un instrument ideal de introspectie, pe care din pacate, noi nu il mai gasim util, desi zilnic suntem invinsi de propria superficialitate a calitatii timpului petrecut cu noi insine. Traind intr-o epoca a vitezei, nu facem decat sa pierdem esenta scopului pentru care am ales sa contribuim cu prezenta noastra la crearea unei lumi care ar putea fi atat de unica, in splendoarea ei.
Oare unde se va termina maratonul vietii noastre si ce premiu ne asteptam sa castigam pentru simplul fapt ca am alergat extenuati, fara oprire in loc sa mergem in propriul ritm, daruit de o natura a carei divinitate a fost prea mult timp minimalizata?
Atunci cand sufletul vostru se simte haituit de provocarile vietii, iar in fuga sa cade rapus de pulsul nesabuit al lacomiei si dorintei de marire, aduceti-va aminte ca inima nu poate fi usor pacalita de lumina artificiala a unor virtuti desarte.
Si chiar daca nu puteti privi o clepsidra care sa va aduca aminte de ceea ce reprezentati cu adevarat, uitati-va intr-o oglinda. Corpurile voastre au fost, sunt si vor fi mereu niste clepsidre, prin ale caror spatii, curge incet dar cu multa determinare, seva unei vieti pe care suntem datori sa o cinstim, aducandu-i un elogiu, prin maretia sufletului nostru.