Drumul catre suflet

Cred ca m-am nascut din praf de stele. Tocmai de aceea fiinta mea este atat de dornica de comuniunea cu cerul. Si chiar daca acum viata mea are ca orizont de desfasurare Pamantul, eu tot ma simt de parca as fi un astru a carei lumina incalzeste omenirea.  Multi imi imi vor descuraja pornirea launtrica, in speranta ca vibratia mea plina de iubire va disparea lasand loc doar unor sentimente si senzatii. Tu m-ai vazut plangand, intelegandu-mi durerea. Imi doream sa-i strig la toti acesti copii, nefericiti de propriile ganduri. Doream doar sa le arat ca Cerul poate fi atins. Priveste si vei vedea acele persoane care incearca sa tina pasul cu realitatea. Daca vei fi sincer, vei recunoaste ca te afli printre cei care gasindu-si ca scuza lupta cu viata, se abandoneaza propriilor frustrari, incercand sa intelega apoi de ce sunt tristi. Iubesc miscarea viului si poate de aceea am capatat si darul de a-i surprinde transformarea in acele unde de energie care imi strabat trupul, de cate ...

Sursa fotografie: Pixabay Viata este un fir subtire de lumina pe care noi nu il vedem de atunci cand ne agatam de orice amintire a ceea ce am fost. Ne-a insotit mereu actiunile, insa noi nu i-am dat atentie acestui tacut partener. Am crezut ca este umbra noastra, asa ca nu ne-a fost teama ca o pierdem. Ne-am inselat, fiindca in loc sa surprindem farama divina ce ne-ar fi dat un sens existentei, am sfarsit prin a ne lamenta de posibilitatea de a ne pierde in anonimatul rece. Viata este o scara cu tot atatea trepte cate pasii anilor nostri le pot urca, fara a amorti de nemiscare. Depinde doar de noi daca vom alege sa urcam pentru a ne intalni cu destinul sau daca vom accepta sa coboram in temnita propriilor temeri. Unii se vor multumi doar sa isi masoare numarul pasilor si sa considere nesemnificativa directia acestora. Acestora nu le pasa de sensul evolutiei lor, ci doar de distanta pe care trebuie sa o parcurga pentru atingerea scopului. Viata este apa care se strecoara incet,...

Viata  si oamenii din jurul ei te indeamna sa calatoresti. Uneori, doar din dorinta de a surprinde in memorie locuri frumoase, care sa te incante in momente de reverie. Alteori, fiindca iti doresti sa bifezi in palmaresul realizarilor acele destinatii pe care tu nu ai putea sa le ratezi, de teama sa nu fii eliminat din cercul subiectelor de discutie. Prea de putine ori sau poate niciodata un om nu isi incepe calatoria vietii sale chiar din interiorul sau, doar pentru a se descoperi in acea lumina pe care Creatorul i-a pus-o la dispozitie pentru a se desavarsi. Poate si pentru ca aceasta nu iti incanta privirea cu peisaje frumoase, palpabile si aducatoare de satisfactii lumesti. Cum ai putea sa compari o vizita intr-un parc de distractii cu o incursiune in lacasul sufletului tau, acolo unde lacrimile isi scriu propriile cuvinte, doar pentru a-ti lasa apoi zambetul sa straluceasca nestingherit in lumina soarelui? Si astfel oamenii pierd frumusetea indescriptibila a sufletului lor...

Viata este doar o calatorie. Unii ii spun destinatie, de teama de necunoscut, infricosati de ceea ce ar putea sa le rezerve viitorul, sub masca sa aparent pasnica. Probabil ca am fost o privilegiata a sortii, fiindca eu stiu ca aceasta calatorie este un drum, cu tot atatea destinatii cate sufletul imi va arata, doar pentru a ma determina sa inteleg adevaratul scop al mersului meu. Si iata-ma acum, oprindu-ma din sirul de sarcini intermediare ale devenirii mele si intrebandu-ma intr-un mod sincer si copilaresc, de ce mai continui sa inaintez pe o carare ce uneori pare ca serpuieste interminabil, facand si mai misterioase meandrele existentei mele. Sunt doar eu cu mine. Profit de faptul ca sufletul meu este atat de fascinat de verdele copacilor, incat m-a abandonat parinteste la groapa de nisip unde omenirea trebuie mai intai sa invete sa se joace. Cu o privire lacoma incerc sa ma  cuprind, atat cat sa imi pot crea o imagine a ceea ce voi fi. Observ o persoana ale carei realizari...

Cand te-ai nascut, erai incantat de tot universul redescoperit. Simteai cum umbrele iti gadila pleoapele inca nedezlipite in intregime, dornice sa mai zaboveasca in spatiul ce le-a definit. Te minunai de muzica fiecarui sunet si nu iti era greu sa observi magia clipelor. Timpul se scurgea suav, creand noi si diferite senzatii. Cand ai inceput sa mergi, erai dornic sa strabati toata harta creata de o privire lacoma de necunoscut. Aproape ca nici nu te mai interesa daca mersul tau avea vreo directie sau daca picioarele iti urmau constincioase gandurile in formare. Mainile tale erau mereu ghidate de cea care isi dorise sa te vada in lumea ei. Intelegi acum, de ce atunci  nu iti doreai nicio garantie, fiindca nici nu stiai ce inseamna incertitudinile vietii. Cand ai descoperit scoala, ai invatat lucruri pe care le-ai folosit apoi ca sa poti sa inaintezi prin noianul de informatii pe care omenirea le-a generat doar pentru a avea iluzia ca s-ar pricepe sa le gestioneze. Ti-ai insusit...

Ai intalnit oameni care  au dorit sa te schimbe. Si din acel moment universul pe care tu il considerai perfect s-a clatinat treptat, nimicindu-ti increderea. Ai incercat sa rezisti acestei lupte interioare insa intr-un tarziu, poate si rapus de slabiciune, ai acceptat sa te abandonezi conditiilor impuse de ceilalti. Timpul a trecut si tu te-ai schimbat. Nu pentru ca aceasta a fost vointa glasului tau interior. Nu pentru ca dintr-o discutie sincera cu tine insuti a rezultat ca e momentul sa te transformi in acea fiinta minunata, de care toti mai apoi sa fie surprinsi. Ai facut-o doar pentru ca in sinea ta credeai ca vei fi iubit doar daca te vei asemana cu ei. Apoi ai constientizat ca nu este suficienta aprecierea altora, cat timp cat nu esti capabil sa daruiesti. Si pentru prima data ai constientizat falsitatea jocului in care te complaceai cu atata lejeritate. Iti dadeai seama in sfarsit, cat de pustiit iti era sufletul si cat de haituit devenise trupul de atatea drumuri ce re...

Sursa fotografie: Pixabay Vezi oamenii din jurul tau? Sunt asa de multi, incat cu siguranta nici nu i-ai observat. Acum incearca sa alungi tristetea de pe chipurile lor sau frica din priviri. Inchipuie-ti ca poti, cu o simpla miscare a pensulei sufletului tau sa schimbi decorul sumbru al micilor puncte miscatoare. Aliatii tai sunt gandurile bune, privirea plina de caldura si o inima deschisa catre daruire. Vei simti cum ceea ce tu proiectezi prin desenul tau imaginar capata nuante concrete si atat de reale incat energia creata de tine va transforma. Vezi chipul tau? Ce ai dori sa schimbi la acesta? Poate Iti este greu sa te privesti in oglinda, insa incearca acest exercitiu pentru a te descoperi, pornind de la ceea ce tu esti in forma ta fizica. Sa starui mult si sa-ti observi ticurile, grimasele si ridurile. Incearca sa sa le iubesti pe fiecare in parte atribuindu-le un rol in planul existentei tale. Nu iti ascunde lacrimile, fiindca ele la final iti vor lumina privirea intr-un ...