Viata si oamenii din jurul ei te indeamna sa calatoresti. Uneori, doar din dorinta de a surprinde in memorie locuri frumoase, care sa te incante in momente de reverie. Alteori, fiindca iti doresti sa bifezi in palmaresul realizarilor acele destinatii pe care tu nu ai putea sa le ratezi, de teama sa nu fii eliminat din cercul subiectelor de discutie.
Prea de putine ori sau poate niciodata un om nu isi incepe calatoria vietii sale chiar din interiorul sau, doar pentru a se descoperi in acea lumina pe care Creatorul i-a pus-o la dispozitie pentru a se desavarsi. Poate si pentru ca aceasta nu iti incanta privirea cu peisaje frumoase, palpabile si aducatoare de satisfactii lumesti. Cum ai putea sa compari o vizita intr-un parc de distractii cu o incursiune in lacasul sufletului tau, acolo unde lacrimile isi scriu propriile cuvinte, doar pentru a-ti lasa apoi zambetul sa straluceasca nestingherit in lumina soarelui?
Si astfel oamenii pierd frumusetea indescriptibila a sufletului lor. Rateaza din indolenta specifica superficialitatii gandirii cea mai captivanta calatorie, unica perla a destinului lor, ce i-ar putea initia in toate marile taine ale lumii. Uneori, ei au ocazia de a afla in treacatul desertaciunii traiului despre acest elixir al vesniciei sufletului lor. Unii dintre acestia se intorc smeriti catre sinele lor si isi inchina viata unor fapte menite sa ii inalte. Altii continua sase teama de propriul intuneric in care isi vor descoperi sinele, crezand ca acesta le va sluti si mai tare chipul.
Deschide ochii sufletului si lasa-i sa surprinda profunzimea iubirii tale. Nu te gandi la suferinta, fiindca in lumea la care tu aspiri in secret cu ardoare nu exista durere, deziluzie si esec. Lasa razele soarelui sa-ti inunde trupul firav cu acea energie pe care tu ai mai simtit-o in vietile trecute. Esti o fiinta speciala doar pentru ca existi. Ai puterea sa fii orice iti doresti, daca accepti sa te descoperi.
Asculta zgomotul naturii si incearca sa te misti in acel ritm. Uita pentru o clipa ca esti un om care s-a complacut pana la distrugere in vacarmul unor probleme care nu exista. Abandoneaza-te in vesnicia cerului si apoi spera... Spera ca vei fi mai bun, mai darnic si mai hotarat sa lasi sa straluceasca frumosul in urma faptelor tale. Spera ca vei fi un adevarat protector al secretului vietii viului care te inconjoara. Spera ca vei recunoaste superficialul ce ti-a devorat fiinta si nu il vei ucide, ci il vei transforma in eternul fiintei tale.
Iar daca ai reusit sa faci toate acestea, ia aminte sa nu le mai bifezi ca pe niste realizari ale tale. Destinul nu poate fi programat, asa cum aceasta calatorie atat de speciala fiindca ti-a fost daruita doar tie, nu poate fi ratata, orice om avandu-si devenirea sa. Depinde doar de tine cand vei dori sa o incepi sau cand vei recunoaste ca sufletul tau tanjeste dupa maretia sa.
Eu mi-am inceput aceasta calatorie. In jurul meu vad oameni minunati si o natura care ii ajuta sa isi surprinda miraculosul. Vad cerul care ne supravegheaza parinteste, nu pentru a ne dojeni pentru greselile facute, ci pentru a ne deschide atunci cand noi suntem pregatiti, portalul catre calatoria vesnica catre stelele regasirii noastre.
Prea de putine ori sau poate niciodata un om nu isi incepe calatoria vietii sale chiar din interiorul sau, doar pentru a se descoperi in acea lumina pe care Creatorul i-a pus-o la dispozitie pentru a se desavarsi. Poate si pentru ca aceasta nu iti incanta privirea cu peisaje frumoase, palpabile si aducatoare de satisfactii lumesti. Cum ai putea sa compari o vizita intr-un parc de distractii cu o incursiune in lacasul sufletului tau, acolo unde lacrimile isi scriu propriile cuvinte, doar pentru a-ti lasa apoi zambetul sa straluceasca nestingherit in lumina soarelui?
Si astfel oamenii pierd frumusetea indescriptibila a sufletului lor. Rateaza din indolenta specifica superficialitatii gandirii cea mai captivanta calatorie, unica perla a destinului lor, ce i-ar putea initia in toate marile taine ale lumii. Uneori, ei au ocazia de a afla in treacatul desertaciunii traiului despre acest elixir al vesniciei sufletului lor. Unii dintre acestia se intorc smeriti catre sinele lor si isi inchina viata unor fapte menite sa ii inalte. Altii continua sase teama de propriul intuneric in care isi vor descoperi sinele, crezand ca acesta le va sluti si mai tare chipul.
Deschide ochii sufletului si lasa-i sa surprinda profunzimea iubirii tale. Nu te gandi la suferinta, fiindca in lumea la care tu aspiri in secret cu ardoare nu exista durere, deziluzie si esec. Lasa razele soarelui sa-ti inunde trupul firav cu acea energie pe care tu ai mai simtit-o in vietile trecute. Esti o fiinta speciala doar pentru ca existi. Ai puterea sa fii orice iti doresti, daca accepti sa te descoperi.
Asculta zgomotul naturii si incearca sa te misti in acel ritm. Uita pentru o clipa ca esti un om care s-a complacut pana la distrugere in vacarmul unor probleme care nu exista. Abandoneaza-te in vesnicia cerului si apoi spera... Spera ca vei fi mai bun, mai darnic si mai hotarat sa lasi sa straluceasca frumosul in urma faptelor tale. Spera ca vei fi un adevarat protector al secretului vietii viului care te inconjoara. Spera ca vei recunoaste superficialul ce ti-a devorat fiinta si nu il vei ucide, ci il vei transforma in eternul fiintei tale.
Iar daca ai reusit sa faci toate acestea, ia aminte sa nu le mai bifezi ca pe niste realizari ale tale. Destinul nu poate fi programat, asa cum aceasta calatorie atat de speciala fiindca ti-a fost daruita doar tie, nu poate fi ratata, orice om avandu-si devenirea sa. Depinde doar de tine cand vei dori sa o incepi sau cand vei recunoaste ca sufletul tau tanjeste dupa maretia sa.
Eu mi-am inceput aceasta calatorie. In jurul meu vad oameni minunati si o natura care ii ajuta sa isi surprinda miraculosul. Vad cerul care ne supravegheaza parinteste, nu pentru a ne dojeni pentru greselile facute, ci pentru a ne deschide atunci cand noi suntem pregatiti, portalul catre calatoria vesnica catre stelele regasirii noastre.