Viata este un fir subtire de lumina pe care noi nu il vedem de atunci cand ne agatam de orice amintire a ceea ce am fost. Ne-a insotit mereu actiunile, insa noi nu i-am dat atentie acestui tacut partener. Am crezut ca este umbra noastra, asa ca nu ne-a fost teama ca o pierdem. Ne-am inselat, fiindca in loc sa surprindem farama divina ce ne-ar fi dat un sens existentei, am sfarsit prin a ne lamenta de posibilitatea de a ne pierde in anonimatul rece.
Viata este o scara cu tot atatea trepte cate pasii anilor nostri le pot urca, fara a amorti de nemiscare. Depinde doar de noi daca vom alege sa urcam pentru a ne intalni cu destinul sau daca vom accepta sa coboram in temnita propriilor temeri. Unii se vor multumi doar sa isi masoare numarul pasilor si sa considere nesemnificativa directia acestora. Acestora nu le pasa de sensul evolutiei lor, ci doar de distanta pe care trebuie sa o parcurga pentru atingerea scopului.
Viata este apa care se strecoara incet, dar sigur printre stanci, croindu-si drumul cu speranta si determinare. Ea poate urma orice curs si tocmai de aceea este importanta directia in care se indreapta. Inchipuie-ti ca poti sa plutesti pe acea apa si accepta darul pe care l-ai primit. Vor exista suficiente meandre in care iti vei dovedi talentul innascut. Treptat vei deveni maestrul propriei vieti.
Viata este de fapt un pretext al unui suflet nemuritor care a promis eternitatii ca isi va scrie propria legenda acceptand calatoriile mai multor vieti. Nu iti msi irosi timpul cautand motive, ci incearca sa iti aduci aminte careau fost primele cuvinte pe care le-ai auzit atunci cand instinctele tale erau intacte. Acelea sunt adevarata ta misiune a traiului tau prezent.
Viata este un loc pe care tu ai datoria de a-l descoperi treptat. Depinde doar de tine daca vei reusi sa il transformi daruindu-i propria amprenta energetica. Lumina, la fel ca si intunericul, sunt doar intensitati diferite ale trairilor tale. Tu esti singurul care poate da stralucire acestui rai creat de fiinta ta.
Viata este viul din jurul tau. Tu esti acel viu. Ceea ce va uneste este dorinta de a iubi spatiul care va inconjoara, asa cum stelele adora cerul fiindca este nobilul lor lacas. Tu esti special tocmai fiindca ai acceptat sa servesti Universului, creandu-ti propriul Univers. Si atunci de ce te temi de existenta mai multor galaxii, cand tu insuti calatoresti nestingherit la acestea, prin puterea intentiei tale transformatoare?
Viata a aparut pentru a da un scop miscarii. A fost necesar un miracol, pe care noi toti am acceptat cu altruismul specific unor fiinte evoluate, sa il impartasim pentru ca efectele sale sa fie la fel de marete ca si sufletele noastre calatoare.