Drumul catre suflet

Iubirea este un calator tacut. La un moment dat observi ca te insoteste, insa nu ii dai atentie, convins fiind ca nu te va parasi. Tarziu, cand ai ajuns la capatul calatoriei, iti dai seama ca ea nu mai era de mult langa tine. Atunci te intristezi si cele mai sumbre ganduri iti reduc dimensiunea fiintei pana la acel nivel la care te declari singurul vinovat in "jocul de-a doi". Opreste-te macar o clipa si priveste inapoi. Vei vedea stralucirea soarelui care iti indeamna inima la confesiune, cum o inconjoara cu blandete, imprumutandu-i din caldura sa. Apoi priveste faptura de langa tine. Observa-i miscarile si studiaza-i atent gesturile. Treptat vei realiza ca fiinta acea stranie merge in acelasi ritm cu tine, straduindu-se sa-ti calce cu un devotament altruist umbra. Probabil ca de aceea nici nu ai remarcat-o, fiind prea preocupat de  dezvoltarea personala si nicidecum de completarea ta prin acceptarea hazardului provocator al iubirii. Asadar, mi-ai ascultat indemnul si te-...

Sursa fotografie: Pixabay Fericirea este o cauza dar si un efect al unei stari de bine care ne apartine. Insa de multe ori uitam sa ne mai analizam actiunile din perspectiva consecintelor, fie pentru ca ne prefacem ca nu le vedem, fie pentru ca sunt prea indepartate pentru orizontul nostru de timp. Asa ca alegem sa ne complacem intr-o situatie neutra pe care mai apoi o perpetuam in intreaga conduita a vietii noastre. Treptat ne transformam in niste fiinte nepasatoare si neglijente, renegandu-ne trasaturile divine cu care cu totii am fost inzestrati: iubirea, darnicia si compasiunea. Preat tarziu realizam uriasul handicap creat chiar de gandirea noastra. Ne intrebam atunci de ce nu suntem apreciati sau iubiti. Si raspunsul nu ne lasa sa asteptam, de parca inimile noastre isi doreau acest semn pentru a ne aprinde o scanteie in sufletele noastre amortite de superficialitatea vietii... Cand ai zambit ultima oara? Cand ai daruit un gest, un obiect sau pur si simplu o speranta? Cand ...

Esti un invingator pentru ca: Viata ta este perfecta. Te afli in locul dorit. Esti iubit. Iubesti. Esti fericit. Ai tot ce ti-ai dorit. Esti optimist. Daruiesti. Ai noroc. Esti un invins pentru ca: Viata ta NU este perfecta. NU te afli in locul dorit. NU esti iubit. Nu iubesti. NU esti fericit. NU esti curajos. NU ai tot ce ti-ai dorit. NU esti optimist. NU daruiesti. NU ai noroc. Observi cat de simpla este diferenta intre un invingator si un invins? Cele doua stari se afla la distanta unui singur NU, pe care tu alegi sa il interpui in toate faptele tale, ca pe un zid protector sau ca pe o bariera ce in final te izoleaza de toata acea frumusete stralucitoare a propriei tale victorii. Acum iti ofera momentul in care tu vei alege sa te schimbi. Te vei debarasa de toate acele situatii in care te-ai complacut in rolul de victima si vei alege sa-ti investesti energia ramasa in propria transformare. Pentru inceput arunca-l pe NU cat mai sus, Acolo unde gandurile ta...

Iar esti trist. Nu-ti  mai ascunde lacrimile de dor sau de speranta. Ce care te iubesc le intuiesc si isi fac griji apasatoare. Nu esti slab, asa cum altii vor sa crezi, doar ca sa  te poata subjuga mai usor dorintelor lor egoiste. Nu esti insa nici puternic pentru ca in continuare, refuzi sa te cunosti asa cum esti tu, cel care candva a pasit in aceasta lume cu promisiunea ca isi va cinsti viata cu fapte emotionante si nu cu vorbe fara sens, cu trairi autentice si nu cu experiente desarte. Si oare de ce esti abatut? Ce scuza au ochii tai pentru intunecarea lor? Daca suferi pentru ca lumea te-a abondonat exact in momentul in care tu aveai nevoie de prezenta sa, afla ca exista mai multe moduri de a relationa, insa  multor oameni le lipseste din pacate inteligenta emotionala. Priveste aceasta distantare aparenta, ca pe o posibilitate ca tu sa iti intelegi mai bine rolul spiritual intr-o mare retea sociala. Si invers, daca ai uitat sa fii darnic cu cei care te-au ridicat a...

Iar ai sfarsit in aceeasi schema lipsita de originalitate. Mai tii minte cand mi-ai promis ca vei rupe lantul de fapte care nu te mai caracterizeaza? Eram atat de mandra de tine. Imi si inchipuiam momentul in care tu avei sa lucrezi cu tine insuti intr-o perfecta armonie. In care aveai sa te lepezi pentru totdeauna de haina aceea groasa a situatiilor in care erai nevoit sa porti masti pentru a nu te rani mai tare. Nu mai fugi de tine. Opreste-te, nu pentru a te odihni, ci pentru a realiza ca ceea ce tu crezi ca este o evadare din probleme nu reprezinta decaf un joc al imaginatiei tale. O farsa a destinului, pe care tu ai incurajat-o mereu, in speranta ca aceasta iti va fi unica realitate. Lasa-ma sa stau langa tine, insa nu imi cere sa te imbratisez. Nu vreau sa declansez acel plans sfasietor care de fiecare data m-a facut sa-ti dau o sansa si inca o sansa... Nu mai pot sa fiu doar acea unealta cu care tu sapi in sufletul tau,  in cautarea indentitatii. Vreau sa fiu doar eu, omul...

As fi vrut sa fiu un fulg. Ce simplu ar fi fost sa  ma las purtata de vantul aripilor tale. Senzatia acea de usurare mi-ar fi fost suficienta ca sa simt ca toate grijile mele au disparut. Insa tu nu m-ai lasat sa cad in capcana unor ganduri atat de simple fiindca stiai ca drumul meu abia incepuse, chiar daca eu aveam impresia atunci ca ma aflam la capatul sau. Dar mi-ai indeplinit dorinta usor nesabuita si m-ai transformat intr-un fulg cu o frumusete atat de ireala, incat ma temeam ca prezenta sa avea sa fie tradata de o lume care nu ii apartinea. Si am zburat... Te visasem. Mi-ai spus sa nu ma tem si sa nu imi fac griji. Stateam tintuita in pat asemenea unui muribund, dar inca eram vie. Dar Tu nu venisei ca sa  imi anunti sfarsitul, ci un nou Inceput. Imi era rusine de toate lucrurile ramase neterminate in viata mea, de tot ceea ce nu facusem asa cum ar fi trebuit, de toata durerea provocata de gesturile mele egoiste. Si m-ai imbratisat, stergandu-mi lacrimile cu privirea T...

Ieri am crezut ca Universul este o minge cu care pot sa ma joc oricand. Si chiar asa a si fost. Oamenii erau mai frumosi. Natura raspandea culori mai luminoase. Eram o fiinta speciala venita pe Pamant pentru a raspandi pace si iubire. Eram unica si atat de ancorata in realitatea proprie incat aproape ca nu imi mai pasa de celalalt tu care tipa si se zbatea ca sa imi transmita un mesaj. Isi dorea sa iasa din temnita unde il izgonisem cu nonsalanta specifica invingatorului si sa ma avertizeze inca o data despre nesabuinta mea. Insa eram prea ocupata sa promit lumii ca o voi ajuta sa se transforme. Azi nu mai este ieri. Tiparul mental al zilei trecute a devenit incompatibil cu cerintele prezentului. Incerc sa regasesc eul pe care il tineam ferecat, insa constat ca acesta a evadat intr-o clipa de neatentie. Abia acum imi dau seama ca singura persoana care ma amagise creandu-mi aura superficiala de invingator eram chiar eu, deghizata in propriul salvator. Acum sunt eu. Te privesc cu dur...

Sursa fotografie: Pixabay Libertatea nu este un drept. Este o senzatie traita cu toata fiinta si nu doar de corpul tau, multumit ca se deplaseaza intr-un spatiu definit. As spune ca libertatea este pasul suprem pe care omul il face, atunci cand accepta ca idealul vietii sale inseamna mai mult decat autonomie sau independenta. Este ca si cum acesta a strabatut galaxii, iar la sfarsit, ar fi nevoit sa compare aceasta experienta traita cu o plimbare in imprejurimile orasului. Desi esenta este aceeasi, ambele situatii referindu-se la o calatorie, difera amploarea universului explorat si intensitatea emotiilor. Intr-o zi, am intalnit un om care  isi folosea varsta, drept scut de aparare. Era ferm convins,  de faptul ca istoricul vietii sale ii confera statutul de a da verdicte asupra capacitatii omenirii de a supravietui provocarilor vietii. Credea ca ceea ce traise constituia un privilegiu imposibil de obtinut de catre generatiile viitoare. Desi deceniile ii brazdasera c...