Iar esti trist. Nu-ti mai ascunde lacrimile de dor sau de speranta. Ce care te iubesc le intuiesc si isi fac griji apasatoare. Nu esti slab, asa cum altii vor sa crezi, doar ca sa te poata subjuga mai usor dorintelor lor egoiste. Nu esti insa nici puternic pentru ca in continuare, refuzi sa te cunosti asa cum esti tu, cel care candva a pasit in aceasta lume cu promisiunea ca isi va cinsti viata cu fapte emotionante si nu cu vorbe fara sens, cu trairi autentice si nu cu experiente desarte. Si oare de ce esti abatut? Ce scuza au ochii tai pentru intunecarea lor?
Daca suferi pentru ca lumea te-a abondonat exact in momentul in care tu aveai nevoie de prezenta sa, afla ca exista mai multe moduri de a relationa, insa multor oameni le lipseste din pacate inteligenta emotionala. Priveste aceasta distantare aparenta, ca pe o posibilitate ca tu sa iti intelegi mai bine rolul spiritual intr-o mare retea sociala. Si invers, daca ai uitat sa fii darnic cu cei care te-au ridicat atunci cand sufletul era ingropat in tarana apasatoare a durerii, adreseaza-le in gand macar acum, cateva cuvinte de recunostinta. Nu este prea tarziu sa constientizezi ca ai gresit. Vei fi surprins sa constati usurarea de a fi acea fiinta care poate nu se incadreaza standardelor societatii, dar care in sinea sa isi apreciaza in mod autentic valoare de a fi om.
Priveste lumea ca pe o imensa scena a vietii tale, insa nu te multumi cu rolul de spectator. Implica-te in jocul ei. Ofera-i compasiunea si zambeste-i, asa cum ti-ai dori la randul tau, sa fii incurajat si motivat sa inaintezi pe drumul provocator al timpului tau. Vei vedea ca viata nu este nicidecum o tragedie sau o suma a unor cifre. Ea devine mult ma incarcata de lectii atunci cand tu iti asumi responsabilitatea unui rol permanent in spectacolul sau. Si acum, inchipuie-ti ca esti acolo sus, pe scena destinului tau si vrei sa iti transformi viata intr-un moment unic, in care tu sa stralucesti, multumit de prestatia ta. Vei fi un pierzator de oportunitati sau un culegator de sanse? Vei alege sa observi doar conturul faptelor sau te vei implica in continutul acestora? Vei dori sa fii doar un partener de discutie sau un interlocutor asertiv? Vei avea curajul sa fii tu sau vei accepta eticheta pusa de altii?
Viata ta este o sarbatoare. Nu uita acest adevar. Cinsteste-i asadar cum se cuvine fiecare clipa, chiar daca esti descurajat de pasii tai din ce in ce mai stinsi si chiar daca inima ta plange invinsa de insingurare. Si acum te rog sa iti imaginezi ca te afli in varful unui munte, intr-o solitudine deplina. Esti doar tu si alaturi de tine, se afla cerul si pamantul. Nici macar un animal care sa te surprinda cu privirea sa sticloasa. Nici macar un copac la umbra caruia sa poti sa te odihnesti. Nici macar o floare care sa te incante cu mireasma sa. Nici macar un vant care sa te imbarbateze cu adierea sa. Nici macar o pasare care sa iti aminteasca de gustul sublim al libertatii. Nici macar un ochi de apa in care tu sa iti oglindesti chipul de dorul unui semen. Nici macar un nor miscator care sa-ti confirme ca pamantul inca se roteste... Ce vei face in acel moment? Te va cuprinde disperarea sau vei alege sa-ti creezi o noua viata? Iti vei abandona identitatea si o vei lua de la capat, cu o noua infatisare a sufletului sau dimpotriva, vei dori sa iti anulezi existenta, abandonandu-te golului muntelui?
Eu voi fi acolo si te voi privi cu multa iubire. Nu ma vei vedea, insa la un moment dat imi vei simti prezenta, fiindca trupul tau firav va incepe sa se transforme pe rand intr-un animal, intru-un copac, intr-o floare, intr-un vant, intr-o pasare, intr-un rau si intr-un nor. Si vei intelege, plin de emotie ca ceea ce esti se datoreaza tuturor acestor elemente care ti-au determinat la un moment dat originea, proiectandu-te in punctul zero al existentei tale. Pentru ca viata ta e o sarbatoare. Alege sa o pretuiesti, daruindu-i clipe demne de eternitate.
Daca suferi pentru ca lumea te-a abondonat exact in momentul in care tu aveai nevoie de prezenta sa, afla ca exista mai multe moduri de a relationa, insa multor oameni le lipseste din pacate inteligenta emotionala. Priveste aceasta distantare aparenta, ca pe o posibilitate ca tu sa iti intelegi mai bine rolul spiritual intr-o mare retea sociala. Si invers, daca ai uitat sa fii darnic cu cei care te-au ridicat atunci cand sufletul era ingropat in tarana apasatoare a durerii, adreseaza-le in gand macar acum, cateva cuvinte de recunostinta. Nu este prea tarziu sa constientizezi ca ai gresit. Vei fi surprins sa constati usurarea de a fi acea fiinta care poate nu se incadreaza standardelor societatii, dar care in sinea sa isi apreciaza in mod autentic valoare de a fi om.
Priveste lumea ca pe o imensa scena a vietii tale, insa nu te multumi cu rolul de spectator. Implica-te in jocul ei. Ofera-i compasiunea si zambeste-i, asa cum ti-ai dori la randul tau, sa fii incurajat si motivat sa inaintezi pe drumul provocator al timpului tau. Vei vedea ca viata nu este nicidecum o tragedie sau o suma a unor cifre. Ea devine mult ma incarcata de lectii atunci cand tu iti asumi responsabilitatea unui rol permanent in spectacolul sau. Si acum, inchipuie-ti ca esti acolo sus, pe scena destinului tau si vrei sa iti transformi viata intr-un moment unic, in care tu sa stralucesti, multumit de prestatia ta. Vei fi un pierzator de oportunitati sau un culegator de sanse? Vei alege sa observi doar conturul faptelor sau te vei implica in continutul acestora? Vei dori sa fii doar un partener de discutie sau un interlocutor asertiv? Vei avea curajul sa fii tu sau vei accepta eticheta pusa de altii?
Viata ta este o sarbatoare. Nu uita acest adevar. Cinsteste-i asadar cum se cuvine fiecare clipa, chiar daca esti descurajat de pasii tai din ce in ce mai stinsi si chiar daca inima ta plange invinsa de insingurare. Si acum te rog sa iti imaginezi ca te afli in varful unui munte, intr-o solitudine deplina. Esti doar tu si alaturi de tine, se afla cerul si pamantul. Nici macar un animal care sa te surprinda cu privirea sa sticloasa. Nici macar un copac la umbra caruia sa poti sa te odihnesti. Nici macar o floare care sa te incante cu mireasma sa. Nici macar un vant care sa te imbarbateze cu adierea sa. Nici macar o pasare care sa iti aminteasca de gustul sublim al libertatii. Nici macar un ochi de apa in care tu sa iti oglindesti chipul de dorul unui semen. Nici macar un nor miscator care sa-ti confirme ca pamantul inca se roteste... Ce vei face in acel moment? Te va cuprinde disperarea sau vei alege sa-ti creezi o noua viata? Iti vei abandona identitatea si o vei lua de la capat, cu o noua infatisare a sufletului sau dimpotriva, vei dori sa iti anulezi existenta, abandonandu-te golului muntelui?
Eu voi fi acolo si te voi privi cu multa iubire. Nu ma vei vedea, insa la un moment dat imi vei simti prezenta, fiindca trupul tau firav va incepe sa se transforme pe rand intr-un animal, intru-un copac, intr-o floare, intr-un vant, intr-o pasare, intr-un rau si intr-un nor. Si vei intelege, plin de emotie ca ceea ce esti se datoreaza tuturor acestor elemente care ti-au determinat la un moment dat originea, proiectandu-te in punctul zero al existentei tale. Pentru ca viata ta e o sarbatoare. Alege sa o pretuiesti, daruindu-i clipe demne de eternitate.