Te surprinzi adesea luptandu-te cu provocari pe care singur le-ai creat.Parca nu-ti vine sa crezi ca tu esti acela, ingandurat, abatut si strivit de multitudinea de ganduri ce iti strabat trupul ca niste unde electromagnetice, hotarate sa distruga frecventa sufletului.
Ai dori sa iesi din inchisoarea in care singur te-ai aruncat, de teama sa nu te pierzi in idealuri. Insa nu poti si atunci ca sa te amagesti ca esti un invingator, faci un pact zilnic cu tine insuti ca maine vei incepe un nou plan al reconstructiei tale. Si zilele se scurg, pentru ca mai apoi sa constati ca anii in insiruirea lor, ti-au trasat o viata pe care nu ti-o doreai.
Da, este si maine o zi, imi repet chiar acum in gand, probabil pentru a ma convinge ca dincolo de monotonia si rutina unei stabilitati imaginare se afla probabil, acea sclipire a necunoscutului unui potential ce ar putea sa ma salveze din incertitudinea unui fals cunoscut.
Dar tot ce pot sa fac este sa sper... Sa caut un loc liber unde sa ma asez pentru a-mi regasi sufletul si a sta de vorba cu el. Oare ma va ierta vreodata pentru faptul ca l-am ferecat intr-o camera atat de intunecata a mintii mele? Oare va accepta sa ma asculte?
Un loc liber unde sa ma descopar asa cum sunt de fapt. Un loc liber pe care sa nu il mai cedez primului venit, doar pentru ca inima vibreaza plina de compasiune. Un loc liber doar pentru mine, acea persoana pe care o asteptam sa se intoarca in existenta mea, tocmai pentru a-ami aminti ce mai am de invatat in drumul vietii mele.
O sansa pe care soarta sa mi-o arunce cu putere, iar eu sa o prind cu ambele maini, sa o protejez de clipele reci ale singuratatii si ale deziluziei.
Si daca acel loc liber exista oricand as avea nevoie de acesta, insa eu nu l-am observat, in preocuparea exagerata pentru sarcini zilnice sau pentru obiective imposibile? Iar tot ce as avea de facut ar fi sa ma uit ca intr-o oglinda si sa-mi descopar jumatatea, in lumina unui loc liber lasat chiar de vechea persoana a mea pentru cea noua care freamata de nerabdare sa straluceasca in unicitatea sa?
Si daca tot efortul nostru zilnic de a crea o finalitate a actiunilor noastre nici nu ar mai conta in clipa in care am realiza ca indiferent ce am face nu vom fi niciodata capabili sa ne regasim, daca timpul nostru se scurge intr-o dedicare totala preocuparilor celorlalti?
Sa las un loc liber nu pare atat de greu. Voi incepe cu mai multe randuri libere, tocmai pentru a-mi demonstra ca viata mea tanjeste sa-si rescrie capitolele. Apoi imi voi rearanja gandurile acordandu-le spatiu sa se regaseasca dupa logica nescrisa a inimii. Cu o emotie inocenta voi intreba sufletul daca imi permite sa-i ofer locul meu liber.
LOC LIBER.
Lasa un loc liber chiar acum si lasa-ti viata sa fie traita. Meriti sa fii TU.