Un minut nu inseamna nimic in eternitatea vietii. Trece suficient de repede cat sa te intrebi daca a existat vreodata. Apoi iti dai seama ca timpul a glumit cu tine, fiindca ti-a dat doar un ragaz sa te reintorci la ceea ce ai fost inainte ca acesta sa treca prin memoria ta.
Si totusi, te surprinzi adesea impartindu-gi ziua in intervale diferite de timp. Planifici meticulos activitai ipentru ca mai apoi sa te invinovatesti pentru nerespectarea orarului prestabilit. Iti acorzi apoi, un minut sa te regasesti, cu mainile imbratisandu-ti capul, de parca ai vrea sa dispari in intunericul creat de palme.
Aproape ca a devenit o stereotipie, fiindca lumea, catapultata de destin in era vitezei, iti acorda minute de asteptare, iar unele persoane comprima timpul pana la ordinul secundelor. Nu de multe ori astepti sa treaca acel minut si constati ca nu se intampla nimic, gandindu-te la seriozitatea comunicarii cu semenii.
Un minut de asteptare sau de regasire. Indiferent cum l-am eticheta, pare un calator superficial prin viata noastra. Iar daca ai vrea sa-i vezi chipul parsiv, te vei izbi de sentimentul ca totul este trecator. In acest minut anuntat de soarta, ne concentrat atentia pregatindu-ne pentru urmatoarele care vor sa vina, cu speranta ca schimbarea ne va aduce o stralucire noua in suflet. Si iata-l acum, deja trecut prin fata noastra, de parca nici nu ne-am dat seama ca ne-am lasat depasiti de iluzia existentiala a acestuia.
Au trecut deja mai multe minute. Nu le-am numarat, fiindca de acum inainte, mi-am propus sa rad atunci cand eu sau altcineva vom mai folosi expresia "un minut". Insa zambetul meu nu va fi unul sarcastic si nici nu va emana superioritate, chiar daca stiu taina ascunsa intr-un minut. Desi am fost tentata sa raspund si eu la randul meu, invocand minutul in cauza, gandindu-ma mai bine, cred ca nu as proceda corect. Daca m-as afla in acea ipostaza replica mea ar fi: "Timpul nu poate fi fragmentat in minute."
Viata, in splendoarea, maretia, intelepciunea si darnicia sa... Viata curge atat de lin, incat timpul masurat in secunde, minute, ore sau zile nu mai are nicio relevanta. Sunetele imi invadeaza brutal simturile: ticaitul ceasului, un televizor ambitios, zgomotul bulevardului, voci prea stridente. Insa nu ma las influentata de acesti mesageri ai exteriorului.
Cu o mana incerc sa-mi simt pulsul. Simt ca timpul se estompeaza pana la disparitia sa, lasand loc adevarului din fiinta mea. Si viata merge mai departe, cu hotararea unui invingator care nu se lasa intimidat de timp...
Si totusi, te surprinzi adesea impartindu-gi ziua in intervale diferite de timp. Planifici meticulos activitai ipentru ca mai apoi sa te invinovatesti pentru nerespectarea orarului prestabilit. Iti acorzi apoi, un minut sa te regasesti, cu mainile imbratisandu-ti capul, de parca ai vrea sa dispari in intunericul creat de palme.
Aproape ca a devenit o stereotipie, fiindca lumea, catapultata de destin in era vitezei, iti acorda minute de asteptare, iar unele persoane comprima timpul pana la ordinul secundelor. Nu de multe ori astepti sa treaca acel minut si constati ca nu se intampla nimic, gandindu-te la seriozitatea comunicarii cu semenii.
Un minut de asteptare sau de regasire. Indiferent cum l-am eticheta, pare un calator superficial prin viata noastra. Iar daca ai vrea sa-i vezi chipul parsiv, te vei izbi de sentimentul ca totul este trecator. In acest minut anuntat de soarta, ne concentrat atentia pregatindu-ne pentru urmatoarele care vor sa vina, cu speranta ca schimbarea ne va aduce o stralucire noua in suflet. Si iata-l acum, deja trecut prin fata noastra, de parca nici nu ne-am dat seama ca ne-am lasat depasiti de iluzia existentiala a acestuia.
Au trecut deja mai multe minute. Nu le-am numarat, fiindca de acum inainte, mi-am propus sa rad atunci cand eu sau altcineva vom mai folosi expresia "un minut". Insa zambetul meu nu va fi unul sarcastic si nici nu va emana superioritate, chiar daca stiu taina ascunsa intr-un minut. Desi am fost tentata sa raspund si eu la randul meu, invocand minutul in cauza, gandindu-ma mai bine, cred ca nu as proceda corect. Daca m-as afla in acea ipostaza replica mea ar fi: "Timpul nu poate fi fragmentat in minute."
Viata, in splendoarea, maretia, intelepciunea si darnicia sa... Viata curge atat de lin, incat timpul masurat in secunde, minute, ore sau zile nu mai are nicio relevanta. Sunetele imi invadeaza brutal simturile: ticaitul ceasului, un televizor ambitios, zgomotul bulevardului, voci prea stridente. Insa nu ma las influentata de acesti mesageri ai exteriorului.
Cu o mana incerc sa-mi simt pulsul. Simt ca timpul se estompeaza pana la disparitia sa, lasand loc adevarului din fiinta mea. Si viata merge mai departe, cu hotararea unui invingator care nu se lasa intimidat de timp...