Cuvintele mute nu se vor intalni niciodata cu cele surde. Asa as putea sa descriu neputinta mea de a rosti, astfel incat sa ma auzi, acest mesaj pe care din nou, il redactez in gand si il salvez in spatiul virtual, in speranta ca intr-o zi, il vei citi si vei intelege scopul tacerii mele.
Oare de ce, aflati la hotarul ametitor al iubirii, nu il trecem, ci ramanem pironiti acolo, cu privirea goala de amintiri, insa dornica de senzatia de eternitate? Si daca am fi intrebati ce simtim, in aceasta nemiscare, raspunsul ar fi la fel de ambiguu ca si soarta noastra.
Cum de am ajuns in aceasta stare? Cum de ne-a pierit curajul de a mai pasi increzatori pe poteca ascunsa a fericirii? Cat de greu ar fi fost sa ne lasam pur si simplu in voia destinului, fara sa ne mai gandim la consecintele acestui act atat de important pentru evolutia noastra spirituala?
Sa fie oare prea tarziu sa ne reinventam in lumina calda a iubirii? Si cum sa ii distingem nuantele autentice, cand impostorii sai asteapta doar un mic semn de slabiciune pentru a ne trimite inimile in temnita dezamagirii? De-ar fi atat de simplu, as alerga sa-ti cuprind trupul si ti-as sopti in cuvinte putine ceea ce simte sufletul meu atunci cand eu ma pierd in anonimatul clipelor fara tine.
Sunt doar un om, ma surprind scuzandu-ma. Si ma retrag, inlocuind aceste ganduri cu raceala rutinei zilei. Insa cand stelele imi aduc aminte de mine, cea care sunt cu adevarat, ma suprind ca si acum, luptand in liniste cu...mine. Si din nou, o balanta invizibila inclina catre cumpatarea sacrificiului iubirii mele in favoarea... iubirii tale de sine, pe care altii, probabil mai curajosi, reusesc atat de bine sa o mentina atat de vie in mintea ta.
Atat de multe intrebari si atat de putine clipe am avut pentru a le rosti... Acum nu mi-a mai ramas decat speranta ca intr-o zi, printr-o telepatie inexplicabila sau printr-un ajutor divin, gandurile noastre se vor intalni si vor da nastere unor cuvinte inaltatoare. Insa deziluzia imi acapareaza din nou fiinta: si daca, cuvintele mele mute nu vor intalni cuvintele tale oarbe? Daca totul a fost o nascocire a unor suflete ce s-au simtit doar pentru moment abandonate in tumultul vietii? Daca de fapt, iubirea noastra nici nu a existat sau s-a stins demult, la prima descurajare?
Sa fie oare un inger sau doar un simplu gand care imi sopteste sa-mi aduc aminte de un adevar rostit atat de sincer de un suflet mare intr-un trup mic de copil: imaginatia este un desen in miscare. Si atunci ce este iubirea? Imaginatia care ne pune in miscare desenul vietii?
Cuvintele mute nu vor fi auzite niciodata de cuvintele surde, fiindca iubirea adevarata nici nu are nevoie de cuvinte. E suficienta doar o atingere a doua suflete, care atunci cand nu vor mai rataci dupa iluzii, vor rezona si vor crea un superb dans al vietii.