"Curaj", in majoritatea cazurilor, inseamna "indrazneala si tarie" . Am fost surprinsa sa intalnesc si urmatoarea descriere, mai potrivita naturii noastre interioare: "energie staruitoare".
Oare cum ne-am motiva sa ne realizam obiectivele, daca nu incurajandu-ne? Unii dintre noi, ne fixam imaginar o proiectie a reusitei. Altii, ne gandim la faptul ca in absenta unei reactii, ne vom reduce cercul de influenta personala si actionam, pentru a ne face remarcata prezenta.
Avem suficient curaj, astfel incat sa retezam coarda groasa a lipsei de nemarginit? In fata noastra, s-ar deschide astfel, panorama superba a infinitelor posibilitati pe care le avem pentru a ne selecta mai atent optiunile vietii.
Lunga noastra lista de activitati abunda in obligatii sau in momente de revelatie si expansiune a simturilor? Avem acea "energie staruitoare", incat sa eliminam bagajul nefolositor al vietii noastre? Si cum oare sa renuntam la siguranta si predictibilitatea a ceea ce am atras in universul nostru, hazardandu-ne pe carari necunoscute? Nu este oare o nebunie, o razvratire si nicidecum, curaj?
Si atunci, apar in fata noastra doua persoane: un intelept batran dar cu ochi veseli si un rege tanar, dar fara coroana. Primul, ne indeamna sa ne urcam pe cel mai semet munte si de acolo sa privim fara frica imaginea de ansamblu a lumii. Cel de-al doilea, ne arata cheia de la cufarul sau cu comori, promitandu-ne bogatie si belsug. Oare vom avea suficient curaj sa ne asumam raspunderea pentru alegerea facuta?
Curajul este o sclipire de inconstienta ce transforma eternitatea intr-un ecou al reusitei si perfectiunii. Este acel liant intre filozofiile atat de diferite de viata. Este revelatia omului ca viata sa are un sens. Este ceea ce ne lipseste ca sa devenim autentici, renuntand la mastile superficiale ale eului.
Oare cum ne-am motiva sa ne realizam obiectivele, daca nu incurajandu-ne? Unii dintre noi, ne fixam imaginar o proiectie a reusitei. Altii, ne gandim la faptul ca in absenta unei reactii, ne vom reduce cercul de influenta personala si actionam, pentru a ne face remarcata prezenta.
Avem suficient curaj, astfel incat sa retezam coarda groasa a lipsei de nemarginit? In fata noastra, s-ar deschide astfel, panorama superba a infinitelor posibilitati pe care le avem pentru a ne selecta mai atent optiunile vietii.
Lunga noastra lista de activitati abunda in obligatii sau in momente de revelatie si expansiune a simturilor? Avem acea "energie staruitoare", incat sa eliminam bagajul nefolositor al vietii noastre? Si cum oare sa renuntam la siguranta si predictibilitatea a ceea ce am atras in universul nostru, hazardandu-ne pe carari necunoscute? Nu este oare o nebunie, o razvratire si nicidecum, curaj?
Si atunci, apar in fata noastra doua persoane: un intelept batran dar cu ochi veseli si un rege tanar, dar fara coroana. Primul, ne indeamna sa ne urcam pe cel mai semet munte si de acolo sa privim fara frica imaginea de ansamblu a lumii. Cel de-al doilea, ne arata cheia de la cufarul sau cu comori, promitandu-ne bogatie si belsug. Oare vom avea suficient curaj sa ne asumam raspunderea pentru alegerea facuta?
Curajul este o sclipire de inconstienta ce transforma eternitatea intr-un ecou al reusitei si perfectiunii. Este acel liant intre filozofiile atat de diferite de viata. Este revelatia omului ca viata sa are un sens. Este ceea ce ne lipseste ca sa devenim autentici, renuntand la mastile superficiale ale eului.