Ati facut vreodata vreun schimb cu cineva? Si care a fost prima perceptie despre acel obiect? In majoritatea cazurilor primul gand nu a fost legat de utilitatea acestuia, ci de faptul ca acesta este important, fiindca l-am primit de la altcineva. Sa ne gandim la o simpla strangere de mana. Ce simtim mai intai, puterea stransorii sau temperatura palmei?
Asadar, sa existe oare o amprenta energetica la toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara? Aceasta inseamna ca desi avem un corp fizic, acesta transmite prin caldura atomilor sai, o energie, care asemenea unei miresme fine, se raspandeste inafara spatiului fizic, contopindu-se cu alte energii.
Putine sunt acele persoane care pot capta si darui energie, sau care pot vedea aurele. Cu siguranta, ne-ar fi mai usor, daca am asemui aceasta energie cu multitudinea de umbre ce ne tradeaza existenta si ne amplifica dimensiunea, in jocul lor nelinistit, aparent lipsit de logica.
Nu exista o fiinta sau un obiect fara umbra. Sa fie oare umbra, extensia vietii, mesagerul tacut al existentei noastre? Sau partenerul eului nostru profund?
Si oare de ce umbra se vede doar in lumina, iar intuneric zarim doar siluete, contururi? Pentru ca ea se hraneste cu lumina si este cu atat mai mareata, cu cat reflexiile sunt mai puternice. Iar lumina vine de la soare, furnizor al energiei fotonilor.
Copii, in jocul lor, folosesc deseori intuitia. Va aduceti aminte, ca nu odata am exclamat cu totii: "Iesi afara, ti-am vazut umbra!" Adultii uita apoi ca au o umbra, neaga faptul ca sunt niste lanterne ce ar trebui, cu luminitele lor, sa vegheze ca peretii tenebrosi ai vietii sa fie vesnic scaldati in lumina plina de speranta si iubire...
Sa facem un exercitiu simplu. La prima iesire pe strada sa privim mai atent umbrele. Cum sunt acestea? Grabite sau linistite? Furioase si dominatoare prin aspectul lor neregulat, sau calme si simetrice? Probabil ca vom avea o revelatie: vom descoperi ca tipologia umana poate fi aplicata si umbrelor noastre.Vom constata ca umbra este o oglinda mult mai fidela a ceea ce suntem noi, cu adevarat.
Poate ca in acele momente, ne vom opri din drumul nostru, vom intra intr-un parc si pret de cateva clipe, ne vom odihni la umbra ancestrala a unui copac. Poate ne vom conecta atunci cu legenda acelui pom si ne vom trai din acel moment viata, folosindu-ne umbra ca si extensie a sensului nostru existential.
Nu dupa mult timp, sufletul nostru va observa ca adierea spiritului are o umbra mult mai frumoasa, caci este divina.
Asadar, sa existe oare o amprenta energetica la toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara? Aceasta inseamna ca desi avem un corp fizic, acesta transmite prin caldura atomilor sai, o energie, care asemenea unei miresme fine, se raspandeste inafara spatiului fizic, contopindu-se cu alte energii.
Putine sunt acele persoane care pot capta si darui energie, sau care pot vedea aurele. Cu siguranta, ne-ar fi mai usor, daca am asemui aceasta energie cu multitudinea de umbre ce ne tradeaza existenta si ne amplifica dimensiunea, in jocul lor nelinistit, aparent lipsit de logica.
Nu exista o fiinta sau un obiect fara umbra. Sa fie oare umbra, extensia vietii, mesagerul tacut al existentei noastre? Sau partenerul eului nostru profund?
Si oare de ce umbra se vede doar in lumina, iar intuneric zarim doar siluete, contururi? Pentru ca ea se hraneste cu lumina si este cu atat mai mareata, cu cat reflexiile sunt mai puternice. Iar lumina vine de la soare, furnizor al energiei fotonilor.
Copii, in jocul lor, folosesc deseori intuitia. Va aduceti aminte, ca nu odata am exclamat cu totii: "Iesi afara, ti-am vazut umbra!" Adultii uita apoi ca au o umbra, neaga faptul ca sunt niste lanterne ce ar trebui, cu luminitele lor, sa vegheze ca peretii tenebrosi ai vietii sa fie vesnic scaldati in lumina plina de speranta si iubire...
Sa facem un exercitiu simplu. La prima iesire pe strada sa privim mai atent umbrele. Cum sunt acestea? Grabite sau linistite? Furioase si dominatoare prin aspectul lor neregulat, sau calme si simetrice? Probabil ca vom avea o revelatie: vom descoperi ca tipologia umana poate fi aplicata si umbrelor noastre.Vom constata ca umbra este o oglinda mult mai fidela a ceea ce suntem noi, cu adevarat.
Poate ca in acele momente, ne vom opri din drumul nostru, vom intra intr-un parc si pret de cateva clipe, ne vom odihni la umbra ancestrala a unui copac. Poate ne vom conecta atunci cu legenda acelui pom si ne vom trai din acel moment viata, folosindu-ne umbra ca si extensie a sensului nostru existential.
Nu dupa mult timp, sufletul nostru va observa ca adierea spiritului are o umbra mult mai frumoasa, caci este divina.