Viata nu este o lupta, ci cel mult o trecere catre acel moment in care nimic inseamna mult, iar o secunda inseamna vesnicie pentru sclipirea unui gand.
Greutatile si problemele noastre sunt doar picaturi fine, in infinitul faptelor desavarsirii noastre.
Cum am putea sa devenim mai buni si mai iubitori, daca noi nu am experimentat indoiala unui suflet chinuit de himerele mahnirii si desnadejdii?
Exista oare un curcubeu care sa apara intr-o zi insorita? Painea oare se face doar din seminte de grau? Nuantele se obtin doar din culori de baza?
Nu, viata nu este o lupta, ci gandurile noastre sunt in stare ofensiva. Viata doar ne ofera acele ocazii de a ne face curatenie in suflet si de a porni la un nou drum, mai usori si mai siguri de reusita.
Noi suntem cei care, asemenea unor pesti prinsi in plasa pescarului, ne inghesuim, ne lovim, plescaim, in speranta sa ne prelungim agonia, dar nu facem nimic sa rupem plasa si sa evadam in nesfarsitul oceanului...
Ce-ar fi daca intr-o clipa de sinceritate cu sinele nostru, ne-am aseza pe un scaun, ne-am lua o oglinda, si, cu curaj si raspundere ne-am intreba: "Cine este acest strain?" Oare am putea depasi socul unor eventuale fire albe sau riduri suplimentare si sa reusim sa privim mai adanc, in sufletul nostru? Si cum ar arata ochii nostri, uscati, ermetici si straini de fiinta noastra? Umezi, familiari, asemeni unor porti catre comorile ascunse ale sufletului nostru? "Omule, cine este acesta fiinta si cum pot sa o ajut sa se recunoasca?"
Lupta nu exista, pentru ca nu exista bun si rau, ci doar un noian de sanse menite sa ne trezeasca la ceea ce conteaza cu adevarat.
Daca am putea sa privim de sus labirintul vietii noastre, am observa un drum ce ne duce catre inima noastra. Acolo nu exista decat convingere si smerenie, tenacitate si bunatate, o sofisticata alchimie a gandurilor, menite sa ne ajute sa intuim usor, usor, menirea vietii noastre.
Lupta, omule... dar lupta cu tine, sa te schimbi, sa devii mai intelept, atunci cand iti judeci atat de aspru, faptele si semenii; sa fii mai smerit, atunci cand sirul problemelor tale ia sfarsit; sa daruiesti un pic din tine in orice moment; sa nu lasi timpul sa-ti intunece mintea cu falsa iluzie a suisului si coborasului pe scara vietii tale.
Omule, TU esti TU, repeta-ti asta, in orice moment. TU esti acea persoana speciala care ar putea sa transforme o lume trista si gri, intr-una mandra de realizarile si potentialul sau creator.
Construieste, transforma, impartaseste si admira frumusetile vietii tale.
Greutatile si problemele noastre sunt doar picaturi fine, in infinitul faptelor desavarsirii noastre.
Cum am putea sa devenim mai buni si mai iubitori, daca noi nu am experimentat indoiala unui suflet chinuit de himerele mahnirii si desnadejdii?
Exista oare un curcubeu care sa apara intr-o zi insorita? Painea oare se face doar din seminte de grau? Nuantele se obtin doar din culori de baza?
Nu, viata nu este o lupta, ci gandurile noastre sunt in stare ofensiva. Viata doar ne ofera acele ocazii de a ne face curatenie in suflet si de a porni la un nou drum, mai usori si mai siguri de reusita.
Noi suntem cei care, asemenea unor pesti prinsi in plasa pescarului, ne inghesuim, ne lovim, plescaim, in speranta sa ne prelungim agonia, dar nu facem nimic sa rupem plasa si sa evadam in nesfarsitul oceanului...
Ce-ar fi daca intr-o clipa de sinceritate cu sinele nostru, ne-am aseza pe un scaun, ne-am lua o oglinda, si, cu curaj si raspundere ne-am intreba: "Cine este acest strain?" Oare am putea depasi socul unor eventuale fire albe sau riduri suplimentare si sa reusim sa privim mai adanc, in sufletul nostru? Si cum ar arata ochii nostri, uscati, ermetici si straini de fiinta noastra? Umezi, familiari, asemeni unor porti catre comorile ascunse ale sufletului nostru? "Omule, cine este acesta fiinta si cum pot sa o ajut sa se recunoasca?"
Lupta nu exista, pentru ca nu exista bun si rau, ci doar un noian de sanse menite sa ne trezeasca la ceea ce conteaza cu adevarat.
Daca am putea sa privim de sus labirintul vietii noastre, am observa un drum ce ne duce catre inima noastra. Acolo nu exista decat convingere si smerenie, tenacitate si bunatate, o sofisticata alchimie a gandurilor, menite sa ne ajute sa intuim usor, usor, menirea vietii noastre.
Lupta, omule... dar lupta cu tine, sa te schimbi, sa devii mai intelept, atunci cand iti judeci atat de aspru, faptele si semenii; sa fii mai smerit, atunci cand sirul problemelor tale ia sfarsit; sa daruiesti un pic din tine in orice moment; sa nu lasi timpul sa-ti intunece mintea cu falsa iluzie a suisului si coborasului pe scara vietii tale.
Omule, TU esti TU, repeta-ti asta, in orice moment. TU esti acea persoana speciala care ar putea sa transforme o lume trista si gri, intr-una mandra de realizarile si potentialul sau creator.
Construieste, transforma, impartaseste si admira frumusetile vietii tale.