Drumul catre suflet

Eu sau tu? Iata o intrebare simpla, care nu creaza dificultati semantice si totusi  a reusit sa divida lumea in tabere diferite,  reprezentand o sursa importanta de inspiratie din punct de vedere filozofic, spiritual si  psihologic. Aceasta subtila lupta pentru suprematie continua si azi, memtinandu-se premisele unui vesnic conflict intre generatii, crezuri, interese si opinii. Parinti-copii, profesori-elevi, angajatori-angajati, femei-barbati sunt doar cateva clasificari,  generate de o gandire dihotomica, avida dupa puterea suprematiei regulilor de refacere a  echilibrului vietii. Iar noi, din dorinta de a fi in centrul atentiei, am pactizat inconstient cu aceste ierarhii acceptand resemnati, indepartarea de esenta rolului nostru de a fi simpli oameni. Atunci cand am sesizat lipsa de substanta constructiva a acestei abordari, s-a declansat o adevarata revolutie spirituala. Au disparut demonii iubirii de sine, "eu" fiind surghiunit in tara "EGO", unde inca ...

Sursa fotografie: PIXABAY Cred ca iti mai aduci aminte de copilarie si de castelele de nisip pe care le construiai,  cu preocuparea acelui  micut om care dupa terminarea lucrarii isi dorea doar sa o contemple si sa zambeasca fericit, gandindu-se cat de priceput a fost. Apoi, ca din senin, fie un val mai neastamparat, fie pasii unui trecator grabit sau poate doar niste pusti zglobii, naruiau intr-o clipa visul de constructor si transformau opera ta intr-un morman turtit. Insa nici macar nu plangeai, ci o luai de la capat cu si mai mult avant. Uneori, chiar tu erai acela care ordonai un atac asupra obiectului tau de admiratie, de parca acel moment ar fi fost de fapt cel mult asteptat. Si iata-te acum, o mogaldeata deghizata intr-o persoana matura, insa cu o inima care iti bate in piept in acelasi ritm, chiar daca pretinzi ca esti un om diferit de cel ce ai fost cand soarele inca iti mai parea o gogoasa fierbinte. Au disparut castelele de nisip si in locul lor au aparut id...

Sursa fotografie: Pixabay Viata este o adevarata binecuvantare pentru sufletele noastre. Este ca si cum am rataci fara speranta,   ca sa descoperim hotare miraculoase si undeva, intr-o alta dimensiune, am zari dintr-o data,  lumina unui rasarit de soare sau ceea ce noi numim, existenta noastra. Si cand in sfarsit, ne lasam inconjurati   de acea caldura, a carei iubire ne reintregeste dupa marea Calatorie, uitam totul, pentru a relua cautarea... Acestia suntem noi,  grupati, ierarhizati si deghizati in fel si chip. Uneori dornici sa ne gasim identitatea abandonata. Alteori atat de lasi, incat ne cream false valori si standarde, pretextand  ca suntem doar oameni cu slabiciuni si puteri abandonate in visul desart al unei vieti lipsite de seva autenticitatii... Viata nu e un trecator obosit care zace in santul propriei neputinte de a-si continua drumul. Viata este ca si un anotimp de primavara. Cand ne asteptam mai putin ne surprinde cu discretia c...

Sursa fotografie: Pixabay Traim cu senzatii si amintiri. Daca omul ar fi fost declarat o masinarie, cu siguranta ar fi castigat premiul pentru cel mai inovativ sistem. Pretutindeni,  intalnesti trupuri in dinamica, ca intr-un furnicar unde fiecare punct miscator ar dori sa preia o ierarhie invizibila pe care noi oamenii, niste bieti naivi ai sortii, o numim lupta pentru supravietuire... Si astfel,  secundele trec nebagate in seama. Cine ar dori sa se hraneasca cu iluzia trecerii timpului? Care om si-ar da jos haina groasa a consumerismului  si ar recunoaste ca s-a convertit la curentul propriei filozofii de viata? Si ne mai miram... de degradarea noastra interna, de aspiratiile desarte pentru o situatie mai buna, de lipsa noastra de decizie pentru a porni pe drumul autentic al fericirii. Standarde, icon-uri, patern-uri, cuvinte imprumutate dintr-un eter inventat de oameni... Suflete pierdute in speranta de regasire... Minti involburate de dorinta de a se hrani cu...

Sursa fotografie: PIXABAY Nici nu mai stiu cat timp a trecut de  inceputul calatoriei mele catre suflet. De cate ori o voce malitioasa nu-mi soptea sa ma opresc. Aproape ca nu ma mai mira acest dans ezitant al sentimentelor, aceasta lupta cu cei pe care gandurile mele ii proiecteaza ca fiind dusmanii temuti ai devenirii mie. Si totusi,  sunt inca eu, la fel de vie ca si la inceputul drumului si mai increzatoare in faptul ca viata nu este decat un lung sir de deturnari de la planul pe care, daca suntem atenti la zgomotul aripilor sufletului, reusim sa-i distingem mesajul ascuns. Poate ca viata este ca un curcubeu, un drum ascendent si descendent pe care il strabatem in minunatele culori ale sufletului. Ceea ce oamenii uita in preocuparea lor asidua de a ajunge la destinatie, este faptul ca nu trebuie sa astepte ploaia trezirii lor pentru a vedea si a intelege semnificatia acestui curcubeu. Omul, ce minunata creatura inzestrata cu imaginatie... A folosit culori pentru ...

Sursa fotografie: Pixabay M-am pierdut in labirintul unor stari confuze, cautandu-ma. Abia acum realizez ca de fapt m-am ascuns de mine, cea care imi zambeste protector.  Azi am pornit in cautarea mea. Nu stiu daca ma voi regasi, fiindca pasii imi sunt  destul de nesiguri. Sufletul zace rapus in balta unei constiinte perdante... M-am lasat pacalita de jocul destinului. Si nu o data, ci de asa de multe ori incat am la un moment dat am considerat fireasca starea mea de letargie sufleteasca. Mi s-a parut mai usor sa accept cursul vietii, fara sa imi pun prea multe intrebari, despre cum ar fi aratat aceasta daca eu nu as fi ferecat-o in matrita prefabricata de altii. Insa astazi este o alta zi. In sfarsit, realizez cat de usor m-am lasat sedusa de o cauza care nu imi apartinea, uitand de fapt scopul pentru care fiinta mea se nascuse, si anume acela de a trai pentru a servi oameni.  Sufeream de mai mult timp in tacere. Eram ca o piatra, atat de rece, incat ceilalti ...

Sursa fotografie: Pixabay Exista situatii cand frica pune stapanire pe fiinta noastra, paralizandu-ne gandurile. Ne intrebam atunci, unde sunt dusmanii inchipuiti ai existentei noastre. Ne amagim cu ideea ca sistemul nostru de aparare ne va declara de fiecare data, invingatori. Suntem mereu perdanti, daca ne rezumam la gandul ca viata este o lupta iar noi niste bravi soldati ai regatului numit Frica. Teama, nu numai ca ne anuleaza identitatea adevarata, dar ne si determina sa imbratisam cu buna stiinta situatii si stari care nu ni se potrivesc, chiar daca uneori, ne salveaza de la anonimat sau ridicol. Tentaculele fricii pot deveni atat de stranse,  incat sa puna in pericol umbra vietii...  Unde am gresit? Ce mai putem sa schimbam pentru a ne salva din ghearele unei morti spirituale subite? Sa fugim,  abandonandu-ne frica? Sa ramanem pironiti in situatia actuala si sa continuam sa ne amagim cu posibilitatea de a rezolva problemele cu ajutorul baghetei magice a rei...

Sursa fotografie: Pixabay Ridica-te si mergi. Pasii tai sunt singurii care inteleg taina pamantului.  Candva, privirea ta cuteza aa cuprinda intreg orizontul. De ce plangi acum? Cat de aproape erai de adevarul simplu al vietii tale. Ai preferat minciuna unui nou inceput, cu toate ca ai fi putut sa fi oglinda intregului univers... Intoarce-te la propria natura, la originalul tu. Fii vantul care iti dezmiarda necazurile, ca un copil care se bucura de jocul razelor soarelui. Sursa fotografie: Pixabay Zambeste cu inima. Permite-i sufletului sa iti reveleze frumusetea. Iubeste cu nostalgia ultimei clipe. Orice imbratisare iti va da puterea sa inaintezi. Nu-ti fie teama sa renunti la tine. Lasa-te sa cazi in propriul abis al necunoasterii. Abandoneaza-ti temerile... Si chiar daca iti rasuna inca ecoul propriului esec, nu uita ca totul este doar o iluzie. Cat de sus este cerul si cat de jos este drumul celui care s-a afundat in noaptea tristetii pierderii de sine. Daca a...