Eu sau tu? Iata o intrebare simpla, care nu creaza dificultati semantice si totusi a reusit sa divida lumea in tabere diferite, reprezentand o sursa importanta de inspiratie din punct de vedere filozofic, spiritual si psihologic. Aceasta subtila lupta pentru suprematie continua si azi, memtinandu-se premisele unui vesnic conflict intre generatii, crezuri, interese si opinii.
Parinti-copii, profesori-elevi, angajatori-angajati, femei-barbati sunt doar cateva clasificari, generate de o gandire dihotomica, avida dupa puterea suprematiei regulilor de refacere a echilibrului vietii. Iar noi, din dorinta de a fi in centrul atentiei, am pactizat inconstient cu aceste ierarhii acceptand resemnati, indepartarea de esenta rolului nostru de a fi simpli oameni.
Atunci cand am sesizat lipsa de substanta constructiva a acestei abordari, s-a declansat o adevarata revolutie spirituala. Au disparut demonii iubirii de sine, "eu" fiind surghiunit in tara "EGO", unde inca mai traiesc si azi persoanele fidele propriei glorii. Iar "tu", alteori promovat ca fiind stindardul servirii aproapelui, a cedat locul sintagmei "noi".
Si iata cum treptat, am renuntat la a ne mai caracteriza in termeni opusi si am acceptat apartenenta individualitatilor la o colectivitate nu neaparat mai puternica si mai expresiva, ci mai capabila sa-si stabileasca obiective care sa-i asigure continuitatea si transformarea continua intr-un vortex al intelegerii, iubirii si daruirii neconditionate. Astfel s-a nascut o energie noua si crezul ca "noi" suntem aceia care ne putem infrumuseta viata, nu "eu" si nici macar "tu", "el" sau "ea".
Avem nevoie in continuare de foarte mult curaj ca sa recunoastem ca suntem servanti ai unui destin comun. Ca orice schimbare de paradigma, in drumul nostru ne vom mai confrunta cu refuzul de a fi noi. Treptat, vom intelege ca individualitatea fiecaruia este cu atat mai puternica si mai miraculoasa cu cat isi gaseste mai natural locul in puzzle-ul societatii. De fapt, nu conflictele au generat progresul ci acele clipe in care gandirea noastra a evadat din iuresul ideilor fara valoare si a deslusit potentialul acelui ansamblu minunat numit "noi".
Asadar, sa privim spectacolul vietii regizat chiar de NOI si sa ne dorim ca aceasta reprezentatie sa ne inalte sufletele. Niciodata nu e prea tarziu sa ne adresam cu adevarat publicului din NOI...
Parinti-copii, profesori-elevi, angajatori-angajati, femei-barbati sunt doar cateva clasificari, generate de o gandire dihotomica, avida dupa puterea suprematiei regulilor de refacere a echilibrului vietii. Iar noi, din dorinta de a fi in centrul atentiei, am pactizat inconstient cu aceste ierarhii acceptand resemnati, indepartarea de esenta rolului nostru de a fi simpli oameni.
Atunci cand am sesizat lipsa de substanta constructiva a acestei abordari, s-a declansat o adevarata revolutie spirituala. Au disparut demonii iubirii de sine, "eu" fiind surghiunit in tara "EGO", unde inca mai traiesc si azi persoanele fidele propriei glorii. Iar "tu", alteori promovat ca fiind stindardul servirii aproapelui, a cedat locul sintagmei "noi".
Si iata cum treptat, am renuntat la a ne mai caracteriza in termeni opusi si am acceptat apartenenta individualitatilor la o colectivitate nu neaparat mai puternica si mai expresiva, ci mai capabila sa-si stabileasca obiective care sa-i asigure continuitatea si transformarea continua intr-un vortex al intelegerii, iubirii si daruirii neconditionate. Astfel s-a nascut o energie noua si crezul ca "noi" suntem aceia care ne putem infrumuseta viata, nu "eu" si nici macar "tu", "el" sau "ea".
Avem nevoie in continuare de foarte mult curaj ca sa recunoastem ca suntem servanti ai unui destin comun. Ca orice schimbare de paradigma, in drumul nostru ne vom mai confrunta cu refuzul de a fi noi. Treptat, vom intelege ca individualitatea fiecaruia este cu atat mai puternica si mai miraculoasa cu cat isi gaseste mai natural locul in puzzle-ul societatii. De fapt, nu conflictele au generat progresul ci acele clipe in care gandirea noastra a evadat din iuresul ideilor fara valoare si a deslusit potentialul acelui ansamblu minunat numit "noi".
Asadar, sa privim spectacolul vietii regizat chiar de NOI si sa ne dorim ca aceasta reprezentatie sa ne inalte sufletele. Niciodata nu e prea tarziu sa ne adresam cu adevarat publicului din NOI...