Viata nu are limite. Mintea ne forteaza sa credem ca traim intr-o fortareata bine pazita de prejudecati si false perceptii. Cand de fapt, aceste ziduri nici macar nu exista, fiindca viata nu poate fi ingradita nici macar cu gandul, daramite cu fapta.
Limitele vietii ni le fixam singuri, atunci cand ne indoim de puterea de a depasi obtacolele si de a ne demonstra ca valoarea nu este cea confirmata de exterior. Cu cat realizam mai repede ca aceste bariere sunt doar niste stihii inchipuite de temerile noastre, cu atat devenim mai puternici si mai imuni.
Poate ca am gresit, crezandu-ne zeii puternici ai unei galaxii, care ea insasi nu are limite, asemenea vietii care respira prin toti porii existentei noastre. Privit de sus, universul nostru este atat de mic si insignifiant, incat orice dorinta de putere si dominare ne-ar face sa ne schimbam rapid gandurile. Dorinta noastra de a stapani a generat in timp, perpetuarea unor stari de neputinta si lipsa. Si astfel am ajuns sa credem ca viata noastra sufera de constrangeri...
In fiecare zi traim un adevarat miracol. Celulele, moleculele si atomii sunt doar niste mici fractiuni in increngatura uriasa si fascinanta numita viata. Nu ne mai bucuram insa de acesta simpla si divina stare, fiindca in zgomotul fiintelor noastre am uitat sa mai ascultam linistea si sa ii patrundem tainele. Ne-am lasat inrobiti de inteligenta mintii si am abandonat intelepciunea sufletului.
Daca am avea sansa de a muri fie si pentru o clipa si apoi sa constientizam renasterea noastra, probabil ca ne-am intelege mai bine lectia vietii. Insa nu avem la indemana aceasta calatorie initiatica, fiindca suntem vii, chiar Acum si chiar Aici. Ce facem Azi cu viata noastra? Daramam zidurile fortaretei sau continuam sa le ridicam, mai inalte si mai trainice, aparandu-ne de dusmani inchipuiti?
Un lucru este cert. Viata nu asteapta sa ne hotaram in ce directie dorim sa o luam. Aceasta trece pe langa noi, asemenea unui tren de mare viteza, a carui desinatie indepartata nu presupune sa se opreasca in fiecare statie. Si cu toate acestea, in orice moment, respiram si cream viata. Si astfel avem sansa de a evada din propria inchisoare si a straluci cu tot ce fiinta noastra are mai autentic si mai frumos.
Viata nu are limite. Viata suntem Noi si Tot ce ne inconjoara.