Este foarte greu sa poti sa calibrezi nivelul constiintei si unda de comunicare, prin care copilul sa straluceasca, in splendoarea sa. Chiar daca literatura de specialitate abunda in sfaturi, pilde si mesaje moralizatoare un lucru ramane cert: nu exista un manual de crestere pentru acea micuta fiinta insetata de cunoasterea vietii.
Ce reprezinta un copil? Cea mai mare dovada de speranta pe care Dumnezeu ne-o acorda, pentru a ne arata ca nu suntem pierduti definitiv si ca zbaterea aripilor vietii noastre are un sens. Inca purtam in noi acea chemare interioara, de a modela prin invataminte curate, sufletele nevinovate ale celor care ne coplesesc cu dragostea lor, inca neconditionata de limitari inchipuite.
Ce facem cu acest dar divin? Cum sporim intensitatea Luminii acestuia? Sunt intrebari, care de cele mai multe ne asalteaza constiinta, atunci cand ne aflam intr-un impas in ceea ce priveste pregatirea si sustinerea copiilor nostri pentru o viata frumoasa si implinita de simpla bucurie a trairii ei.
Azi am luat copilul de mana si am pornit la o plimbare, care s-a transformat cu intelepciunea Celui de Sus, intr-o calatorie initiatica. Si astfel, cu soarele imbratisandu-ne trupurile, am strabatut drumul serpuit si ascendent al credintei ca educatia unui copil inseamna mai presus de toate, incredere si speranta in viata insasi, asa cum a fost daruita de bunul Dumnezeu.
Amandoi, am primit acea binecuvantare intr-un moment in care, inca mai asteptam aprobarile firesti ale unei relatii perfecte parinte-copil. Poate ca aici gresim cu totii, cei care dorim sa modelam lutul moale si abia nascut, dupa chipul si conceptia noastra sau dupa tiparele societatii. Am uitat de lucrurile simple si de trainicia pe care natura ne-o ofera cu blandete, ca substitut al unor principii rigide.
Nu exista om, relatie, dragoste, conduita care sa echivaleze cu perfectiunea. O floare este frumoasa pentru forma si aspectul sau. Si daca ne intrebam al cui este meritul pentru aceasta splendoare a naturii, vom constata cat de mici suntem in marele Plan al Creatiei.
Un copil este ca o floare. Noi parintii, avem datoria sa o sadim cu grija, pentru ca mai apoi sa o indreptam cu daruire, catre Lumina zarilor iubirii si sperantei.