Drumul catre suflet

Sursa fotografie: Pixabay  Noul om nu exista. Cum ai putea sa creezi o versiune mai evoluata a acestuia si apoi sa iti inchipui ca l-ai schimbat? Omul exista si atat, la fel cum si natura care il inconjoara este aceeasi, bogatia sa nu insemnand ca seva sa ar avea o alta intensitate. Ceea ce vad privind pe fereastra, este Omul de Azi, care se misca in ritm alert pentru a-si onora ziua cum se cuvine. Ma uit la acesta si desi nici macar nu il cunosc, simt cum energia sa ar putea recladi lumea. Si atunci de ce sa imi mai doresc sa ii reformulez frumusetea cand datoria mea consta doar in a-i lumina calea? Omul de Azi apartine clipei cand isi va ridica privirea catre Cer si ii va observa maretia, aducandu-si aminte ca si el a apartinut candva Marelui Albastru. Si aceasta nostalgie ii va fi suficienta pentru a nu se abate de la crezul ca faptele sale au sens si raman in vesnicie, doar daca el le daruieste posteritatii cu pasiune. Si raul s-ar disipa, inghitit de muzica dulce a bunul...

Omul este o fiinta minunata, insa inca nu stie sau afla mult prea tarziu. A primit darul vietii, pe care prefera sa il transforme intr-un chin. Bataile inimii lui bat in  ritmul pacii interioare, dar zgomotul luptei fara sens il atrage mai mult. Cand in sfarsit constientizeaza ca s-a pierdut in propriile intrigi,  se intreaba unde a gresit. Si in continuare, se foloseste de aceasta lamentare copilareasca pentru a amana momentul transformarii sale. Ii surprind atunci caderea, esuarea, pierderea si infrangerea. Ii vad chipul schimonosit de durere. As vrea sa ii sterg lacrimile, insa ceva ma impiedica de fiecare data. Am dreptul oare sa il ating cu o simpla mangaiere si sa ii alung durerea? Isi va mai invata lectia regasirii, daca tot ce ii voi oferi va fi finalitatea lucrarii sale? Si ma retrag la o distanta care sa imi permita sa ii transmit vibratia fina a sperantei... Omul este atat de frumos, insa el prefera sa-si sluteasca mai intai chipul, privandu-l de zambete si mai ap...

Sursa fotografie: Pixabay Ce este iubirea? Un sentiment sau poate o stare. O senzatie de infinit sau poate o durere stanjenitoare. O emotie sau poate un lucru firesc. O pornire launtrica sau poate un gest de egoism. Un miracol sau poate un blestem. Iubirea este si atat. Continutul sau nu poate fi surprins intr-o definitie, ci doar simtit in adancul inimii. Ne nastem pentru a iubi. Mai intai oamenii si apoi, pe masura ce iubirea noastra creste invadandandu-ne fiinta, alegem sa dam stralucire intregului Univers. Si atunci simtim melancolia reveriei unor clipe cand traiam doar pentru a crea minunatia lumii.  Acum iubirea si-a mai pierdut din intensitatea sa originala, fiindca lumea a abandonat-o, preferand sa se joace cu dragostea si atat. Insa natura nu a incetat sa ne iubeasca, binecuvantandu-ne de fiecare data cu frumusetea sa. Iar Dumnezeu a fost intotdeauna langa noi, chiar si atunci cand ne simteam singuri, rapusi de prea multa daruire. Iubirea este ca un puzzle. Imagi...

In loc sa fii tu, preferi sa-mi testezi sensibilitatea, transformandu-te intr-un pendul. Daca vreau sa-ti citesc sentimentele, nu trebuie decat sa-ti urmaresc miscarile avand grija sa-mi formulez intrebarile potrivite in gand. Iar timpul trece de ambele parti, in ritmul unui experiment care esueaza trist de fiecare data cand observatorul isi propune sa masoare intensitatea iubirii. Tu razi iar eu plang. Apoi tu plangi iar eu, in loc sa-mi scutur chipul de surasul nervos al nereusitei, ma inchin in fata Celui care imi da puterea sa sper in finalitatea acestui joc plin de hazard. Apoi imi cobor usor mana pe crestetul tau, ciufulit de spasmele nepasarii, dezmierdand ceea ce altadata iubeam doar cu privirea.  Cat as dori ca lacrimile mele sa-mi alunge pentru totdeauna durerea si frustrarea de a nu reusi sa te fac sa iti aduci aminte de cum erai odata... Inca ma aflu in inchisoarea propriilor deziluzii si desi corpul meu a evadat deja, sufletul prefera sa ramana captiv. Si viata s...

Sunt doar un simplu om, probabil coborat pe Pamant sa-si salveze fiinta de la dezintegrarea in anonimat. Si cred ca asta facem cu totii, in instinctul nativ de conservare cu care am fost inzestrati. Am idealuri ca si voi, am o familie, viata mea se desfasoara dupa o rutina prestabilita. Ziua mea nu e cu nimic mai speciala decat a voastra. Orele au acelasi numar de minute. Si totusi a aparut un miracol pe care inainte nu il sesizasem, preocupata doar sa traiesc si atat. Am devenit mai atenta la formele din spatele umbrelor sau la energia pe care am inceput sa o percep cu ochii sufletului. Sunt tot eu si totusi o alta fiinta, renascuta in acea clipa in care nu am mai fost capabila sa fac alegeri doar pentru mine. Si de atunci am acceptat sa renunt la toate motivele pentru care m-as fi putut declara fericita, preferand durerea altruismului,  in locul sacrificiul fiintei pe altarul egoismului. Am abandonat toate acele clisee care ma impiedicau sa fiu mai usoara, sa zbor catre o lume ...

Ieri a fost doar o zi, cu toate capriciile neprevazutului sau, orele scurgandu-se lent, fara incidente sau intamplari deosebite. Cu siguranta ai deschis cufarul de clipe abandonate si ai aruncat-o acolo, fara remuscarea specifica  celui care si-ar fi dorit sa faca mai mult. In sinea ta credeai ca daca o vei tintui printre vechituri, o vei putea rechema cu usurinta, daca o informatie fi-ar fi fost de folos. Procedai cu timpul la fel ca si cu oamenii. Daca nu aveai nevoie de acestia, ii abandonai cu usurinta, fiindca tu credeai ca esti o fiinta insetata de neprevazut, nicidecum un fugar din calea vietii. Treptat, existenta ta devenea rigida, asemenea unui tipar pe care il foloseai iar si iar, refuzand sa il adaptezi la realitatea care te inconjoara. De fiecare data iti pun aceeasi intrebare: pana cand? Iar vocea ta stearsa amana de fiecare data raspunsul salvator. Si totusi, intr-una din zilele tale repetitive, am simitit o ezitare in glasul tau. Pentru prima oara ochii tai ceresea...

Eram atat de aproape de oameni, inca le simteam bataile timide ale inimii. Nu banuiau ca langa ei se afla o fiinta inzestrata cu iubire, desi simteau ca langa mine, starile lor se modificau intr-un mod impredictibil. Nu eram decat un biet om pierdut in marea tulbure a trairilor, nicidecum un serafim abandonat pe Pamant... Si i-am vazut pentru prima oara intr-o alta lumina. Le urmaream gesturile si incercam sa intuiesc mesajele ascunse ale intentiilor lor. Erau atat de frumosi cand se incruntau mirandu-se de ineditul actiunilor lor. Semanau cu niste copii splendizi, ale caror priviri ardeau de nerabdare sa se intalneasca cu obiectul dorintei lor. Iubeau si parca si natura se preschimba, fiindu-le partasa la spectacolul fiintei lor. Si aurele lor, desi nu le vedeau, luminau discret lumea nevazuta a miracolelor. Iubirea lor era uneori adolescentina, gata sa se lupte cu obstacolele inchipuite ale geloziei si atacurilor unor pretedenti nedeclarati. Alteori era profunda, atat de unica, i...

Omul este singura fiinta a carei putere de alegere poate modela Universul. Uneori, decide sa se complaca in starea de a fi, suficienta pentru a nu ii leza siguranta. Il zaresti indestulandu-se cu iluziile unei vieti frumoase pentru ca mai apoi sa te determine sa il imbratisezi pentru a-i alina dezamagirea. Te intrebi atunci daca gestul tau de compasiune este just si daca valoarea sa va fi pe deplin inteleasa. Fara sa vrei, te transformi intr-un judecator al unei fiinte care nu este cu nimic mai prejos decat tine. Nu exista oameni rai sau buni, inferiori sau superiori,  ci doar oameni sociali sau spirituali. Niciuna din cele doua abordari nu este gresita, fiecare dintre acestea avand un rol definitoriu in evolutia umana in ansamblul sau.  Privindu-i de aproape, nu vei distinge diferente. Interactionand cu acestia, vei constientiza profunzimea gandurilor si modul lor diferit de a iubi. Amandoi insa, sunt oameni ale caror inimi au fost reglate sa bata in ritmul acelorasi tain...

Sursa fotografie: Pixabay Viata iti ofera prilejul de a fi tu insuti prin mesajele pe care le rostesti. Cuvintele nu sunt decat niste chei ale unor porti care pot fi deschise oricand, pentru ca miracolele sa isi faca aparitia. Depinde doar de tine daca vei prefera sa iti ascunzi in continuare trairile sau daca iti vei descatusa intregul potential. Alege sa spui da. Cand negi blochezi intreaga energie a intentiei celuilalt. Este ca si cum ai trimite catre persoana de langa tine sageti ascutite ale indiferentei fata de sentimentele acestuia. Inchipuie-ti pentru o clipa ca esti tu cel care esti refuzat. Simti norul apasator al deziluziei? Exprima-te asadar prin afirmatii si oamenii te vor rasplati cu caldura zambetului lor. Repeta in gand: "Da, pentru o noua lume, insetata de pozitivitatea fiintei mele." Evita sa faci angajamente in viitor. Momentul prezent este cel mai important fiindca in acesta se afla puterea bruta a cuvintelor tale. Cu cat te indepartezi mai mult d...

Omul potrivit tie nu are un nume. Atunci cand il chemi ai impresia ca ai vrea sa te reintregesti, chemandu-ti extensia fiintei tale. Energia ce va leaga este atat de puternica, incat corzile sale transparente dar rezistente, creaza in mediul nevazut al sentimentelor o unica fiinta: a voastra. Omul potrivit tie este asemenea unei piese puzzle lipsa. Cand o potrivesti realizezi cat de complet ai devenit in desavarsirea ta. Apoi iti admiri lucrarea, multumind Celui care te-a ghidat in alegeri pentru viata frumoasa pe care ti-a daruit-o, atunci cand te asteptai mai putin. Omul potrivit tie nu are chip, nu are contur. La un moment dat trarile voastre sunt atat de puternice, incat aveti senzatia unei cufundari reciproce in infinitul iubirii create de inimile voastre. Se naste atunci o lume mai frumoasa si mai speciala, unde ego-ul se stinge, cufundat in anonimatul sau. Omul potrivit este oglinda ta fidela. In el te regasesti si iti doresti sa nu mai pleci. Cu acesta constati ca viata t...

Este aproape imposibil sa iti inchipui ca ingerii ar exista pe Pamant. Si totusi acestia convietuiesc cu noi, chiar daca  nu ii vedem sau refuzam sa le observam aripile. Ei sunt aici pentru a ne da speranta de a  privi cu demnitate incercarile prin care trecem. Sunt adevarate modele de viata, vindecatori de trupuri si suflete sau pur si simplu oameni, a caror misiune se afla in slujba umanitatii. Dincolo de privirea calda si umeda a unui inger, ceea ce te surprinde la acesta este infinita bunatate. Te simti ca un copil in prezenta sa, aerul sau protector si deloc superior dandu-ti acea siguranta ca detii in tine toate resursele pentru a-ti continua drumul. Iti spui atunci ca ai intalnit un mentor, un  parinte de suflet sau un antrenor al vietii tale, acea persoana care reuseste in final sa te urneasca, fara a-ti leza increderea in propriile forte, incurajandu-te discret, sa te apreciezi pentru ceea ce esti. Indiferent ce actiuni ai intreprinde, ingerul te iarta si te ...

Ai uitat cine ai fost. Tocmai de aceea, disperat de aceasta neputinta, te arunci in bratele primului venit care se autointituleaza salvatorul tau. Sirul unor astfel de situatii continua pana ce camera stramta a mintii tale se populeaza cu personaje diverse. Treptat, constati ca nu aceasta a fost vointa ta, declarandu-i pe toti iresponsabili in a-ti asigura fericirea si niste incomode obligatii. Apoi te declari un adevarat erou, singurul care a fost capabil sa iti asigure confortul existential. Si aceasta iluzie iti este din nou suficienta pentru construirea unui zid inalt intre acea camera a locatarilor selectati de mintea ta halucinanta si cei care cu durere, disperare si resemnare, inca mai bat cu mainile insangerate, pentru ca tu sa le deschizi macar pentru o clipa. Bietii ingeri ai sufletului tau impietrit... Ei nu intelegeau ca desi erai inert asemeni unui muribund lipsit de aparare, mintea ta tesea jocurile cele mai perfide ale atragerii lor in cursa fara scapare a dependente...

Dumnezeu este un nor pe cer. Il vei vedea numai atunci cand simti cum atingerea Lui in suflet iti daruieste caldura unui simplu zambet. Vei intelege cata divinitate se ascunde in sclipirea privirii tale. Dumnezeu este un batran calugar care se plimba in curtea unei biserici, ingandurat si totusi multumit de lucrarea sa. In jurul Sau, iarba creste nestingherita ascunzand in desimea sa taina intregii lumii iar copacii grosi inca mai poarta in seva lor tainele bataliilor vietii. Dumnezeu este Acel simplu om care iti multumeste fiindca i-ai fost sprijin. Fara ca tu sa-ti dai seama, ai primit lectia smereniei, chiar in clipa cand ai acceptat sa daruiesti o parte din tine. Dumnezeu este Universul, iar stelele sunt portalurile Sale prin care poate ajunge la noi, oamenii. Priveste micutele puncte arzatoare din intunericul noptii si nu inceta sa speri ca vei capta frecventa mesajului care iti va destainui taina vietii. Dumenzeu este iubirea, Acel sentiment care ne incalzeste inima, amin...

In viata te trezesti uneori depasit de situatii, constatand cat de invechit ai ajuns fiindca ai refuzat in mod deliberat sa te adaptezi la cerintele propriului suflet. Si atunci incepe adevarsata tragedie, mult mai profunda decat depresia. In tine se da o ultima lupta, cea a propriei regasiri, intr-o lume pe care  din lasitate o catalogai potrivnica, doar pentru ca aceasta ratase misiunea de a te salva. Tarziu, cand ranile nu mai suporta durerea loviturilor angoase pe care ai refuzat sa le extirpi, constientizezi ca echilibrul  tau nu depindea de ajutorul celorlalti, ci de propria persoana, relizand cu tristetea unui copil neascultator,  ca schimbarea venea din interiorul fiintei tale. Si tocmai cand te pregateai sa dezertezi de pe scena frumoasa a vietii, incepe autentica batalie, cea cu un suflet razvratit ce pana in acel moment credea ca este puternic fiindca refuza introspectia, in favoarea unui bagaj mai putin impovorator cum ar fi placerea exterioara de a fi o f...

Nu te mai recunosc, desi esti aceeasi persoana cu gesturi neschimbate. Ai in continuare acelasi drum, aceeasi rutina si totusi nu esti tu. Ceva din frumusetea aceea care m-a atras la tine a disparut in gaura nesemnificativului vietii. Ma doare aceasta neasteptata metamorfoza a ta, fiindca stiu ca in ireversibilitatea ei, constiinta ta nu se va putea salva in intregime. De ce te ambitionezi in continuare sa-ti demonstrezi valoarea? Tu spui ca nu ai niciun crez, ci doar un ideal. Ba mai mult, afirmi ca poti sa predai la scoala vietii lectii de destin. Insa amani cu o incapatanare feroce sa te uiti in oglinda sinceritatii si sa te privesti in adancul sufletului tau, a carei valenta ai ciopartit-o iresponsabil atribuindui-i denumiri care mai de care mai fanteziste... Ai uitat un lucru esential pentru care ai fost investit sa-ti misti umbra pe acest Pamant. Trebuia doar sa fii si era de ajuns pentru ca ziua sa capete un sens. Insa tu ai vrut mai mult, ti-ai propus sa schimbi legile Univ...

Sursa fotografie: Pixabay Fii tu,  chiar si atunci cand izvorul sufletului tau a fost secat de caldura trupului istovit de greutatile vietii. Adu-ti aminte de venirea ta, de toate acele clipe pentru care ai multumit Cerului pentru intruparea primita. Nu te lasa orbit de gloria realizarilor. Ea trece la fel de repede cum a aparut, lasand in urma doar frustrarea. Nu iti transforma viata intr-o lupta, ci lasa-ti adevararele abilitati si talente sa iti ghideze pasii. Nu exista o provocare mai nobila decat propria ta devenire. Evita situatiile care te transforma intr-un judecator de destine. Esti aici doar pentru a-ti lasa karma sa se stinga treptat in focul pasiunii tale pentru fapte bune. Ia aminte ca nu exista suflete mai evoluate decat celelalte, ci doar minti ratacite,  insa dornice sa isi cunoasca adevarata misiune. Nu te impotrivi legilor nescrise ale destinului si nu incerca sa le dai un sens apeland la logica ratiunii. Nu trebuie sa te indoiesti de Ceea ce Dumnez...

Credeai ca vei putea sa iti cladesti zambetul prosperitatii pe mizeria tristetii omenirii. Visai in secret sa cuceresti noi teritorii ale faimei. Chiar si mersul ti se se schimbase: nu mai era legat de pamant, picioarele tale dezradacinandu-se treptat de energia acestuia. Devenisei o marioneta a propriilor tale idealuri de succes. Erai propria ta opera si mandria acestei realizari ti se citea din ce in ce mai des pe masca chipului tau. In infumurarea mintii nevrozate de atatea tentatii, credeai ca poti sa intimidezi frumusetea naturii cu superficialele tale idei materialiste. Uitasei de osteneala necesara pentru a cladi o lume perfecta sufletului tau de odinioara si aveai impresia ca ai fi putut stapani lumea numai prin simpla miturire a sentimentelor acesteia. Acum euforia succesului tau a palit, doar prin simpla varsare a unei lacrimi. Auzeam ruga ta fierbinte de a te compatimi si de aceasta data, de a-ti alina suferinta interioara. Am refuzat, lasandu-ti obrazul subtiat de atate...

Nu te razvrati, dar nici nu te amagi, acceptandu-te asa cum esti. Indiferent ce atitudine ai lua, vei pierde timp si energie. Inchipuie-ti ca esti doar o alta persoana care isi doreste sa faca lucrurile mai bine. Uita dorintele, fara sa le negi. Inlocuieste acea fotografie a idealului tau de viata cu una mai aproape de sufletul tau. Arata fara sa demonstrezi ca poti fi tu acea persoana de care iti aduci aminte treptat, inchipuindu-ti ca nu ti-ai dori sa pierzi sansa la perfectiunea eternitatii. Nu iti analiza actiunile, ci incearca sa intelegi consecintele acestora, fara a le mai ignora lectiile. Vor fi persoane care te vor asalta cu propriile sfaturi de viata. Asculta-le, fara sa le certifici teoriile. Priveste-le, fara sa le dai voie sa se ancoreze in sufletul tau. Singurul maestru care iti poate calibra existenta pana la acea finete specifica intelepciunii astrelor, esti chiar tu. Nu te indeparta de realitatea vietii tale. Esti aici si acum pentru a-ti completa cunostiintele des...

In lumea mea culorile nu exista pentru ca adevaratele culori nu se vad. Insa daca mi-ai cere sa definesc multitudinea de nuante care ma inconjoara, ai fi surprins sa constati ca in cele din urma, voi rosti numele acestora dar nu voi simti nimic. Cuvintele mele vor fi la fel de sterse ca si mesajul acestora. As dori insa, sa iti arat cat de incantator este universul meu de culori. Cerul coboara pana in strafundul inimii mele. Acolo, o bucatica din ceea ce eram candva inca mai tanjeste dupa infinitul stelar al unor alte galaxii. Privesc acea mare albastra care se ambitioneaza sa se joace cu legea lumeasca a gravitatiei, creindu-mi puternicul sentiment de acceptare si nu de inghitire. Pastrez aceasta senzatie de imensa iubire, pentru a ma insoti aievea pe drumul meu, uneori intesat de obstacole. Si astfel ochii mei vrajiti candva de acest albastru divin se inchina cu smerenie, chiar si atunci cand nu il vad, jurand credinta eterna stramosilor care le-au conturat privirea. Zgomotul ier...