Ieri a fost doar o zi, cu toate capriciile neprevazutului sau, orele scurgandu-se lent, fara incidente sau intamplari deosebite. Cu siguranta ai deschis cufarul de clipe abandonate si ai aruncat-o acolo, fara remuscarea specifica celui care si-ar fi dorit sa faca mai mult. In sinea ta credeai ca daca o vei tintui printre vechituri, o vei putea rechema cu usurinta, daca o informatie fi-ar fi fost de folos. Procedai cu timpul la fel ca si cu oamenii. Daca nu aveai nevoie de acestia, ii abandonai cu usurinta, fiindca tu credeai ca esti o fiinta insetata de neprevazut, nicidecum un fugar din calea vietii.
Treptat, existenta ta devenea rigida, asemenea unui tipar pe care il foloseai iar si iar, refuzand sa il adaptezi la realitatea care te inconjoara. De fiecare data iti pun aceeasi intrebare: pana cand? Iar vocea ta stearsa amana de fiecare data raspunsul salvator. Si totusi, intr-una din zilele tale repetitive, am simitit o ezitare in glasul tau. Pentru prima oara ochii tai cereseau asumarea un angajament, chiar daca erau atintiti in pamant. Am simtit durerea care te macina si lipsa ta de vointa. Ce traume ascundea sufletul tau, de refuzai sa il eliberezi?
Credeai ca ai o viata frumoasa fiindca lumea, in taina superficialitatii sale, te invidia. Iar aceste priviri si gesturi rugatoare ale celor care te venerau in acest mod, erau suficiente pentru a-ti realimenta orgoliul. Abia cand noaptea cobora protector, realizai ca erai singur. Toata stralucirea sociala disparea cu lasitatea specifica, lasand in urma un cer splendid plin de stele nemuritoare. Insa tu nu vedeai acest spectacol, fiindca erai preocapt sa te autocompatimesti. Dimineata, procesul constiintei tale se incheia, iar tu reluai sirul datoriilor in societatea care te deservea cu atat devotament pentru zelul cu care la randul tau o apreciai.
Viata ta nu este un pariu, fiindca inteligenta ta sau a lumii tale nu poate fi inlocuita de hazard. Roata timpului tau nu este o ruleta, ci o multitudine de clipe unice, dornice sa le folosesti pentru a-ti demonstra valoarea fiintei tale. Refuza sa mai lasi neprevazutul sa-ti programeze momentele zilei. Nu mai accepta sa fii sclavul celor care te-au transformat intr-o simpla linie pe lista lor. Traieste pentru tine, dar ai grija de ceilalti.
Viata este un angajament cu tine insuti. Cand te-ai nascut, o voce ti-a soptit ca esti cea mai minunata fiinta. Pe masura ce ai inaintat in timpul vietii tale, ti-ai pierdut increderea in propria persoana, plecandu-ti atentia la vorbe si nu la soapte. Si fara sa vrei, ai devenit treptat unicul spectator la tragedia vietii tale. Regaseste-ti puterea de a fii tu, acea persoana care daruieste pentru a primi zambete si care iubeste pentru a fi rasplatit cu siguranta clipei de maine.
Am vorbit despre ieri, insa azi este o noua zi. Ce vei face cu aceasta? O abandonezi in banalitate sau o slavesti multumind pentru miracolul sau? Astept intunericul noptii cu nerabdarea celei care va fi mandra de transformarea ta.
Treptat, existenta ta devenea rigida, asemenea unui tipar pe care il foloseai iar si iar, refuzand sa il adaptezi la realitatea care te inconjoara. De fiecare data iti pun aceeasi intrebare: pana cand? Iar vocea ta stearsa amana de fiecare data raspunsul salvator. Si totusi, intr-una din zilele tale repetitive, am simitit o ezitare in glasul tau. Pentru prima oara ochii tai cereseau asumarea un angajament, chiar daca erau atintiti in pamant. Am simtit durerea care te macina si lipsa ta de vointa. Ce traume ascundea sufletul tau, de refuzai sa il eliberezi?
Credeai ca ai o viata frumoasa fiindca lumea, in taina superficialitatii sale, te invidia. Iar aceste priviri si gesturi rugatoare ale celor care te venerau in acest mod, erau suficiente pentru a-ti realimenta orgoliul. Abia cand noaptea cobora protector, realizai ca erai singur. Toata stralucirea sociala disparea cu lasitatea specifica, lasand in urma un cer splendid plin de stele nemuritoare. Insa tu nu vedeai acest spectacol, fiindca erai preocapt sa te autocompatimesti. Dimineata, procesul constiintei tale se incheia, iar tu reluai sirul datoriilor in societatea care te deservea cu atat devotament pentru zelul cu care la randul tau o apreciai.
Viata ta nu este un pariu, fiindca inteligenta ta sau a lumii tale nu poate fi inlocuita de hazard. Roata timpului tau nu este o ruleta, ci o multitudine de clipe unice, dornice sa le folosesti pentru a-ti demonstra valoarea fiintei tale. Refuza sa mai lasi neprevazutul sa-ti programeze momentele zilei. Nu mai accepta sa fii sclavul celor care te-au transformat intr-o simpla linie pe lista lor. Traieste pentru tine, dar ai grija de ceilalti.
Viata este un angajament cu tine insuti. Cand te-ai nascut, o voce ti-a soptit ca esti cea mai minunata fiinta. Pe masura ce ai inaintat in timpul vietii tale, ti-ai pierdut increderea in propria persoana, plecandu-ti atentia la vorbe si nu la soapte. Si fara sa vrei, ai devenit treptat unicul spectator la tragedia vietii tale. Regaseste-ti puterea de a fii tu, acea persoana care daruieste pentru a primi zambete si care iubeste pentru a fi rasplatit cu siguranta clipei de maine.
Am vorbit despre ieri, insa azi este o noua zi. Ce vei face cu aceasta? O abandonezi in banalitate sau o slavesti multumind pentru miracolul sau? Astept intunericul noptii cu nerabdarea celei care va fi mandra de transformarea ta.