In viata te trezesti uneori depasit de situatii, constatand cat de invechit ai ajuns fiindca ai refuzat in mod deliberat sa te adaptezi la cerintele propriului suflet. Si atunci incepe adevarsata tragedie, mult mai profunda decat depresia. In tine se da o ultima lupta, cea a propriei regasiri, intr-o lume pe care din lasitate o catalogai potrivnica, doar pentru ca aceasta ratase misiunea de a te salva.
Tarziu, cand ranile nu mai suporta durerea loviturilor angoase pe care ai refuzat sa le extirpi, constientizezi ca echilibrul tau nu depindea de ajutorul celorlalti, ci de propria persoana, relizand cu tristetea unui copil neascultator, ca schimbarea venea din interiorul fiintei tale.
Si tocmai cand te pregateai sa dezertezi de pe scena frumoasa a vietii, incepe autentica batalie, cea cu un suflet razvratit ce pana in acel moment credea ca este puternic fiindca refuza introspectia, in favoarea unui bagaj mai putin impovorator cum ar fi placerea exterioara de a fi o fiinta sociala si atat. Cat de mult te inselai crezand ca poti sa scapi de probleme, ferindu-te sa iti asumi responsabilitatea unor angajamente.
Adu-ti aminte de clipele cand in subconstientul tau credeai ca esti o victima neinteleasa a societatii. Cati oameni nu au incercat, prin compasiunea lor sa te ridice pe piedestalul confortului psihic? Insa tu, dupa o strategie lipsita de stralucirea corectitudinii, refuzai fericirea lor, sorbindu-le pana la ultima picatura, puterea sperantei.
Acum, cand trupul tau este doar o cutie golita de sentimente, iti dai seama cat de mult ai gresit, indepartandu-ti din viata ta stearsa tocmai acele persoane care se straduiau sa te faca sa privesti cu ochii constiintei. Degeaba mai incerci sa le rechemi dupa acelasi scenariu al autocompatimirii de sine. Daca ai deveni mai puternic, probabil ca le-ai recastiga respectul.
Schimbarea vine din interior, din acel lacas pe care tu l-ai lasat sa-si piarda frumusetea, preferand sa-ti hranesti propriul eu cu falsele evenimente ale unei vieti implinite. Oricat ar dori cei din jur sa te ajute, bunele lor intentii se vor topi in magma incinsa a unei fiinte ce refuza sa fuzioneze cu sinele. Cauta in profunzimea ta pana ce vei gasi o farama cat de mica de demnitate. Nimeni nu va reusi sa sape atat de adanc precum tu o faci, intr-o clipa de sinceritate.
Lucreaza cu tine, fii propriu antrenor al sufletului tau, fii cel care isi redescopera lumina interioara si o pune apoi in slujba umanitatii, in semn de multumire ca i-a gazduit vehiculul unui trup lipsit de daruire atat de mult timp. Fii din nou acea persoana care isi umple propiul contur al vietii cu fapte nobile demne de un cautator autentic al comorilor sufletului. Schimbarea vine din interior, asuma-ti angajamentul de a nu-ti mai pierde identitatea.
Tarziu, cand ranile nu mai suporta durerea loviturilor angoase pe care ai refuzat sa le extirpi, constientizezi ca echilibrul tau nu depindea de ajutorul celorlalti, ci de propria persoana, relizand cu tristetea unui copil neascultator, ca schimbarea venea din interiorul fiintei tale.
Si tocmai cand te pregateai sa dezertezi de pe scena frumoasa a vietii, incepe autentica batalie, cea cu un suflet razvratit ce pana in acel moment credea ca este puternic fiindca refuza introspectia, in favoarea unui bagaj mai putin impovorator cum ar fi placerea exterioara de a fi o fiinta sociala si atat. Cat de mult te inselai crezand ca poti sa scapi de probleme, ferindu-te sa iti asumi responsabilitatea unor angajamente.
Adu-ti aminte de clipele cand in subconstientul tau credeai ca esti o victima neinteleasa a societatii. Cati oameni nu au incercat, prin compasiunea lor sa te ridice pe piedestalul confortului psihic? Insa tu, dupa o strategie lipsita de stralucirea corectitudinii, refuzai fericirea lor, sorbindu-le pana la ultima picatura, puterea sperantei.
Acum, cand trupul tau este doar o cutie golita de sentimente, iti dai seama cat de mult ai gresit, indepartandu-ti din viata ta stearsa tocmai acele persoane care se straduiau sa te faca sa privesti cu ochii constiintei. Degeaba mai incerci sa le rechemi dupa acelasi scenariu al autocompatimirii de sine. Daca ai deveni mai puternic, probabil ca le-ai recastiga respectul.
Schimbarea vine din interior, din acel lacas pe care tu l-ai lasat sa-si piarda frumusetea, preferand sa-ti hranesti propriul eu cu falsele evenimente ale unei vieti implinite. Oricat ar dori cei din jur sa te ajute, bunele lor intentii se vor topi in magma incinsa a unei fiinte ce refuza sa fuzioneze cu sinele. Cauta in profunzimea ta pana ce vei gasi o farama cat de mica de demnitate. Nimeni nu va reusi sa sape atat de adanc precum tu o faci, intr-o clipa de sinceritate.
Lucreaza cu tine, fii propriu antrenor al sufletului tau, fii cel care isi redescopera lumina interioara si o pune apoi in slujba umanitatii, in semn de multumire ca i-a gazduit vehiculul unui trup lipsit de daruire atat de mult timp. Fii din nou acea persoana care isi umple propiul contur al vietii cu fapte nobile demne de un cautator autentic al comorilor sufletului. Schimbarea vine din interior, asuma-ti angajamentul de a nu-ti mai pierde identitatea.