Nu te mai recunosc, desi esti aceeasi persoana cu gesturi neschimbate. Ai in continuare acelasi drum, aceeasi rutina si totusi nu esti tu. Ceva din frumusetea aceea care m-a atras la tine a disparut in gaura nesemnificativului vietii. Ma doare aceasta neasteptata metamorfoza a ta, fiindca stiu ca in ireversibilitatea ei, constiinta ta nu se va putea salva in intregime.
De ce te ambitionezi in continuare sa-ti demonstrezi valoarea? Tu spui ca nu ai niciun crez, ci doar un ideal. Ba mai mult, afirmi ca poti sa predai la scoala vietii lectii de destin. Insa amani cu o incapatanare feroce sa te uiti in oglinda sinceritatii si sa te privesti in adancul sufletului tau, a carei valenta ai ciopartit-o iresponsabil atribuindui-i denumiri care mai de care mai fanteziste...
Ai uitat un lucru esential pentru care ai fost investit sa-ti misti umbra pe acest Pamant. Trebuia doar sa fii si era de ajuns pentru ca ziua sa capete un sens. Insa tu ai vrut mai mult, ti-ai propus sa schimbi legile Universului proclamandu-te un fauritor de destine, un deschizator de drumuri. Cat de mult te inseli... Cum ai putea sa-ti convingi semenii ca soarele straluceste altfel pentru tine? Cum de poti in continuare sa crezi ca ai acele puteri speciale care iti confera dreptul de a manipula vointa altora?
Zilele trec si tu captezi in mod egoist energia celor care la randul lor, ar fi trebuit doar sa existe in locul unde au ales sa-si poarte fiinta, atunci cand aceasta a cazut in straie umane. In jocul tau nesabuit ai uitat insa de legea liberului arbitru. Urmaresti statistici, iti cauti noi adepti a ceea ce tu nu numesti nonsalant stiinta Universului, ba mai mult ai inceput sa clasifici oamenii in ingeri si non-ingeri. Cat de stupida ajunge sa fie taina vietii lasata in grija unui necunoscator...
Cine sunt eu? Cum de mi-am permis sa-ti adresez aceste cuvinte? Iti mai aduci aminte cand zambetul tau atotstiutor ti-a inghetat avand ca scuza faptul ca tu credeai ca esti doar un simplu om? Afla ca eu doar sunt si lucrul acesta imi este suficient ca sa nu ma ratacesc in pustietatea vietii. Poate ca azi voi fi acel salvator al unei plante abandonate in ger. Poate ca maine voi fi rapus de atacul nevazut al unor oameni ca tine. Insa nu voi renunta sa sper ca autentica frumusete nu va disparea...
Daca ai putea sa-ti vezi propria ratacire in labirintul vanitatii egoiste a gandirii tale. Daca ai putea lasa imaginatia sa se descatuseze, fara sa o mai consideri doar o stare halucinatorie. Daca ai fi tu, acea persoana care doar simte cu sufletul sau aromele subtile ale Universului. Daca ai inceta sa mai cauti sensuri abstracte in nonsensuri inventate de o minte insetata preocupata sa gaseasca legi inaplicabile spiritului...
Ieri ti-am simiti sagetile strabatandu-mi sufletul pe care eu l-am daruit umanitatii. Inca nu inteleg de ce oameni ca tine au nevoie sa atace ca sa-si refaca energia iubirii. Ti-as darui simplul meu zambet daca asi sti ca ti-ai invatat lectia ignorantei tale de razboinic, care inca se mai lupta cu ideea de dezertare din randul celor care le este indeajuns sa faca bine si doar atat. Eu nu voi riposta la acest atac, nu te voi opri sa fii tu. Astept doar acel moment in care lacrimile iti vor sterge neputinta de a mai servi in mod umil si responsabil umanitatii.
De ce te ambitionezi in continuare sa-ti demonstrezi valoarea? Tu spui ca nu ai niciun crez, ci doar un ideal. Ba mai mult, afirmi ca poti sa predai la scoala vietii lectii de destin. Insa amani cu o incapatanare feroce sa te uiti in oglinda sinceritatii si sa te privesti in adancul sufletului tau, a carei valenta ai ciopartit-o iresponsabil atribuindui-i denumiri care mai de care mai fanteziste...
Ai uitat un lucru esential pentru care ai fost investit sa-ti misti umbra pe acest Pamant. Trebuia doar sa fii si era de ajuns pentru ca ziua sa capete un sens. Insa tu ai vrut mai mult, ti-ai propus sa schimbi legile Universului proclamandu-te un fauritor de destine, un deschizator de drumuri. Cat de mult te inseli... Cum ai putea sa-ti convingi semenii ca soarele straluceste altfel pentru tine? Cum de poti in continuare sa crezi ca ai acele puteri speciale care iti confera dreptul de a manipula vointa altora?
Zilele trec si tu captezi in mod egoist energia celor care la randul lor, ar fi trebuit doar sa existe in locul unde au ales sa-si poarte fiinta, atunci cand aceasta a cazut in straie umane. In jocul tau nesabuit ai uitat insa de legea liberului arbitru. Urmaresti statistici, iti cauti noi adepti a ceea ce tu nu numesti nonsalant stiinta Universului, ba mai mult ai inceput sa clasifici oamenii in ingeri si non-ingeri. Cat de stupida ajunge sa fie taina vietii lasata in grija unui necunoscator...
Cine sunt eu? Cum de mi-am permis sa-ti adresez aceste cuvinte? Iti mai aduci aminte cand zambetul tau atotstiutor ti-a inghetat avand ca scuza faptul ca tu credeai ca esti doar un simplu om? Afla ca eu doar sunt si lucrul acesta imi este suficient ca sa nu ma ratacesc in pustietatea vietii. Poate ca azi voi fi acel salvator al unei plante abandonate in ger. Poate ca maine voi fi rapus de atacul nevazut al unor oameni ca tine. Insa nu voi renunta sa sper ca autentica frumusete nu va disparea...
Daca ai putea sa-ti vezi propria ratacire in labirintul vanitatii egoiste a gandirii tale. Daca ai putea lasa imaginatia sa se descatuseze, fara sa o mai consideri doar o stare halucinatorie. Daca ai fi tu, acea persoana care doar simte cu sufletul sau aromele subtile ale Universului. Daca ai inceta sa mai cauti sensuri abstracte in nonsensuri inventate de o minte insetata preocupata sa gaseasca legi inaplicabile spiritului...
Ieri ti-am simiti sagetile strabatandu-mi sufletul pe care eu l-am daruit umanitatii. Inca nu inteleg de ce oameni ca tine au nevoie sa atace ca sa-si refaca energia iubirii. Ti-as darui simplul meu zambet daca asi sti ca ti-ai invatat lectia ignorantei tale de razboinic, care inca se mai lupta cu ideea de dezertare din randul celor care le este indeajuns sa faca bine si doar atat. Eu nu voi riposta la acest atac, nu te voi opri sa fii tu. Astept doar acel moment in care lacrimile iti vor sterge neputinta de a mai servi in mod umil si responsabil umanitatii.