In cautarea unor decoratiuni de iarna, m-a intalnit cu un inger. Era la pret redus. Aproape ca nici nu i-am observat parul ciufulit, caci un Mos Craciun dolofan ii ameninta micutul spatiu pe care il ocupa. Cine si-ar fi inchipuit ca fata acea vesela era unui inger, si nu a unui copil pus pe sotii? Nu avea nimic serafic, nicio stralucire, de parca cineva s-ar fi jucat cu o bucatica de lemn si ar fi decupat un omulet cu aripi. Ce cauta acolo si de ce se ascundea de privirile indiscrete ale vizitatorilor?
L-am luat cu emotie si l-am aranjat cu grija, de teama sa nu-i stric buclele rebele si marturisesc ca m-am indragostit iremediabil de el. Are doua stelute: una in zona inimii, semn ca sufletul sau este sus in ceruri si totusi jos, ivit de nicaieri si acceptand sa sa se transforme intr-o simpla achizitie; cealalta, in varful unei baghete, ce parca asteapta doar un semn sa ne dezvaluie o lume magica. Parca a fost pictat de mana unui copil, cum altfel decat de un suflet pur. Daca il privesti in ochi, iti dai seama cat de simplu este sa visezi ca perfectiunea este de fapt un amestec reusit de nuante simple de iubire, inocenta si puritate.
Ma consider norocoasa ca l-am gasit sau ca mi-a permis sa il intalnesc. Stiu cu nu va fi doar un ornament, ci un tovaras drag al privirii mele, atunci cand ochii mei se vor scalda in tristete... Daca va accepta, am sa il pastrez "pentru totdeauna".
Nu am intalnit pana acum un inger. Am considerat ca a-l vedea trebuie sa fie o ocazie rara, iar relatarea acestei experiente, un act de mare curaj si responsabilitate. Si totusi, ingerii exista, sunt convinsa de aceasta, insa nu trebuie sa ii vedem, ci sa ii simtim. Probabil ca atunci cand vom fi pregatiti, ne vom da seama ca am fost mereu inconjurati de ingeri, caci inexpresivitatea nu inseamna neaparat absenta, ci doar un gest nobil de protectie din partea celor care ne ghideaza in viata.
Atunci cand ati facut o fapta buna, nu ati fost intrebati daca sunteti niste ingeri? Cand ati avut mari realizari, desi speranta voastra in reusita disparuse, nu ati exclamat uimiti de acea sansa rara, ce parca se ivise din neant? Coincidentele stranii nu erau oare niste sincronicitati fericite ale unui plan divin? Si atunci de ce sa ne mai indoim si sa nu multumim pentru inca o certitudine, ca singuratatea nu exista, nici chiar cand suntem doar in prezenta fiintei noastre? Cred ca un inger este mai mult decat o prezenta fizica. Este de fapt un alt personaj ce locuieste in casa trupului nostru. Nu asteapta decat un semn din partea noastra, pentru a-si face cunoscuta atingerea blanda.
In timp ce scriam aceste randuri, m-am oprit. Copilul meu dormea. L-am auzit strigandu-ma si intrebandu-ma: " Mami, de ce m-ai parasit?". M-am asezat langa el, asteptand sa adoarma. Avea perna uda de lacrimi. Am plans si eu. Mana lui s-a intalnit cu a mea, in impreunarea lor formand doua aripi. Intre noi se afla Ingerul Nostru...