"Ce planuri ti-ai facut de sarbatori? Cum ai petrecut de Craciun? Unde vei petrece Revelionul?" Acestea sunt doar cateva din intrebarile obsedant de banale, prin rutina conversatiilor ce se nasc in jurul acestora. De ce oare sarbatorile de iarna sunt doar un prilej de etalare a puterii financiare si a capacitatii de relationare, in loc sa fie un prilej unic de a mai petrece un pic de timp cu noi insine? Insa noi ne aruncam orbeste in cursa incitanta a unor festine, petreceri si vacante, care mai de care mai pestrite in intentia acestora de a ne acapara si cea din urma farama de viata...
De parca ne-am afla la o parada de moda si din moment in moment ar trebuie sa urcam pe podium pentru a prezenta nu stiu ce haina, iar picioarele nu ne mai asculta, dornice sa patruleze cat mai repede in lumina reflectoarelor. Uitam insa un lucru important: vor fi fotografi ce vor surprinde si cea mai fina grimasa de pe fetele noastre... Vom fi oare in stare sa ne armonizam trairile interioare, gandirea de suprafata si miscarile corpului, astfel incat "produsul finit" sa fie "omul impacat cu sine insusi"?
Dar cui ii pasa de toate acestea? Nimeni sau aproape nimeni nu prea isi doreste o intalnire sincera cu propria persoana. Cu siguranta, daca ar face aceasta, si-ar pierde cercul de prieteni, omul ar fi trecut pe lista ciudatilor iar site-urile de socializare i-ar marginaliza profilul prin absenta vizualizarilor. Si atunci nu este mai bine sa te supui orbeste vointei majoritatii, aproband un plan pe care mintea chiar daca il refuza, nu are taria sa se razvrareasca, supunandu-se terorizata de riscul caderii in depresie?
Ringul de dans va fi strapuns de mii de puncte colorate, ce vor transforma participantii in tinte vii, atat de usor de doborat, daca vor inceta sa se mai miste in ritmul impus. Muzica va bate asurzitor de tare, alungand si ultima sansa de a ne pastra luciditatea. Pe strazi se va auzi zgomotul petrecerilor a caror regie parca nu exista, fiindca este imposibil sa crezi ca un strateg al bunului gust ar putea sa mutileze in numai cateva ore frumusetea noptii unui oras. Dar ce conteaza? La stiri vom auzi ca lumea a petrecut, s-a distrat si a profitat de toata aceasta decadenta pentru a se descatusa de frustrari, angoase si prejudecati.
Si daca intr-o clipa de curaj am profita de ultima farama de luciditate care ne-a mai ramas si am spune: "Gata, renunt, vreau ca la acest sfarsit de an sa fiu mai aproape de mine." Ce vor spune prietenii, rudele? Ce vom raspunde cand vom fi intrebati cum am petrecut? Cum vom gestiona compatimirea si falsa ingrijorare, a celor pe care i-am ridicat la rangul de persoane apropiate sufletului nostru?
Eu am renuntat, fiindca vreau sa ma regasesc. In tot acest an am simtit cum pierd bucati din identitatea mea, din ceea ce eu reprezint ca om. Nu inseamna insa ca m-am resemnat, ci doar ca mai sper in sansa de a ma redescoperi, renuntand la tot bagajul de prisos al unei existente pe care fara sa vrem, o lasam la indemana prea multor persoane dornice sa o modeleze dupa bunul plac.
Ce am facut de Craciun? Am cautat sa extrag frumusetea din fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi. Am admirat unicitatea unui bradut artificial, a carei poveste magica am retrait-o si in acest an, doar fiindca am inteles ca sunt cu adevarat privilegiata sa am un ragaz pe care sa il petrec scaldandu-mi privirea in jocul umbrelor sale... Am citit o carte al carei mesaj simplu mi-a confirmat inca o data, faptul ca nu gresesc fiind eu insami. Ce voi face de Revelion? Voi continua cautarea propriului meu suflet. Stiu ca de dat aceasta il voi regasi, Il voi dojeni parinteste si il voi analiza cu o lupa fina de ceasornicar. Acest vechi tovaras merita tot devotamentul meu, tocmai in astfel de clipe pe care omul le creaza din ce in ce mai des , din pacate, de parca drumul pierzaniei i s-ar parea o oaza de fericire.
Nu te pierde in cautari inutile, in aventuri fara sfarsit. Poate vei reusi sa obtii acea euforie creata de adrenalina propriului corp, poate te vei simti pe valul trend-ului ascendent al unor senzatii la moda. Nu uita insa ca lumea nu poate avea un numitor comun la nesfarsit, fiindca pasiunile si provocarile vietii nu pot rezona daca sunt abandonate in monotonia unor tendinte superficiale.
E vremea sa te privesti cu sinceritate si sa renunti la tot ceea ce ti se pare ca te impovareaza cu greutatea obligatiilor si rutinei. Nimeni nu iti va spune insa cand va sosi aceasta clipa. Ve stii insa, caci vocea intuitiei tale va razbate in final zgomotul nimicului vietii tale. Nu te teme sa renunti. Te vei regasi in propria splendoare a unei fiinte pregatita sa inteleaga ca a fii diferit este de fapt un semn ca sufletul tau a evoluat la stadiul regasirii sale. Ceilalti te vor considera un om schimbat, insa curand, te vor respecta si iti vor multumi pentru faptul ca i-ai ajutat sa-si redescopere demnitatea.
Curand, daca vei intoarce capul, vei observa ca nu mai esti singur pe calea regasirii. Insa nu te amagi cu iluzia ca acestia te urmeaza. Drumul doar a devenit mai frumos si mai incurajator de parcurs.
De parca ne-am afla la o parada de moda si din moment in moment ar trebuie sa urcam pe podium pentru a prezenta nu stiu ce haina, iar picioarele nu ne mai asculta, dornice sa patruleze cat mai repede in lumina reflectoarelor. Uitam insa un lucru important: vor fi fotografi ce vor surprinde si cea mai fina grimasa de pe fetele noastre... Vom fi oare in stare sa ne armonizam trairile interioare, gandirea de suprafata si miscarile corpului, astfel incat "produsul finit" sa fie "omul impacat cu sine insusi"?
Dar cui ii pasa de toate acestea? Nimeni sau aproape nimeni nu prea isi doreste o intalnire sincera cu propria persoana. Cu siguranta, daca ar face aceasta, si-ar pierde cercul de prieteni, omul ar fi trecut pe lista ciudatilor iar site-urile de socializare i-ar marginaliza profilul prin absenta vizualizarilor. Si atunci nu este mai bine sa te supui orbeste vointei majoritatii, aproband un plan pe care mintea chiar daca il refuza, nu are taria sa se razvrareasca, supunandu-se terorizata de riscul caderii in depresie?
Ringul de dans va fi strapuns de mii de puncte colorate, ce vor transforma participantii in tinte vii, atat de usor de doborat, daca vor inceta sa se mai miste in ritmul impus. Muzica va bate asurzitor de tare, alungand si ultima sansa de a ne pastra luciditatea. Pe strazi se va auzi zgomotul petrecerilor a caror regie parca nu exista, fiindca este imposibil sa crezi ca un strateg al bunului gust ar putea sa mutileze in numai cateva ore frumusetea noptii unui oras. Dar ce conteaza? La stiri vom auzi ca lumea a petrecut, s-a distrat si a profitat de toata aceasta decadenta pentru a se descatusa de frustrari, angoase si prejudecati.
Si daca intr-o clipa de curaj am profita de ultima farama de luciditate care ne-a mai ramas si am spune: "Gata, renunt, vreau ca la acest sfarsit de an sa fiu mai aproape de mine." Ce vor spune prietenii, rudele? Ce vom raspunde cand vom fi intrebati cum am petrecut? Cum vom gestiona compatimirea si falsa ingrijorare, a celor pe care i-am ridicat la rangul de persoane apropiate sufletului nostru?
Eu am renuntat, fiindca vreau sa ma regasesc. In tot acest an am simtit cum pierd bucati din identitatea mea, din ceea ce eu reprezint ca om. Nu inseamna insa ca m-am resemnat, ci doar ca mai sper in sansa de a ma redescoperi, renuntand la tot bagajul de prisos al unei existente pe care fara sa vrem, o lasam la indemana prea multor persoane dornice sa o modeleze dupa bunul plac.
Ce am facut de Craciun? Am cautat sa extrag frumusetea din fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi. Am admirat unicitatea unui bradut artificial, a carei poveste magica am retrait-o si in acest an, doar fiindca am inteles ca sunt cu adevarat privilegiata sa am un ragaz pe care sa il petrec scaldandu-mi privirea in jocul umbrelor sale... Am citit o carte al carei mesaj simplu mi-a confirmat inca o data, faptul ca nu gresesc fiind eu insami. Ce voi face de Revelion? Voi continua cautarea propriului meu suflet. Stiu ca de dat aceasta il voi regasi, Il voi dojeni parinteste si il voi analiza cu o lupa fina de ceasornicar. Acest vechi tovaras merita tot devotamentul meu, tocmai in astfel de clipe pe care omul le creaza din ce in ce mai des , din pacate, de parca drumul pierzaniei i s-ar parea o oaza de fericire.
Nu te pierde in cautari inutile, in aventuri fara sfarsit. Poate vei reusi sa obtii acea euforie creata de adrenalina propriului corp, poate te vei simti pe valul trend-ului ascendent al unor senzatii la moda. Nu uita insa ca lumea nu poate avea un numitor comun la nesfarsit, fiindca pasiunile si provocarile vietii nu pot rezona daca sunt abandonate in monotonia unor tendinte superficiale.
E vremea sa te privesti cu sinceritate si sa renunti la tot ceea ce ti se pare ca te impovareaza cu greutatea obligatiilor si rutinei. Nimeni nu iti va spune insa cand va sosi aceasta clipa. Ve stii insa, caci vocea intuitiei tale va razbate in final zgomotul nimicului vietii tale. Nu te teme sa renunti. Te vei regasi in propria splendoare a unei fiinte pregatita sa inteleaga ca a fii diferit este de fapt un semn ca sufletul tau a evoluat la stadiul regasirii sale. Ceilalti te vor considera un om schimbat, insa curand, te vor respecta si iti vor multumi pentru faptul ca i-ai ajutat sa-si redescopere demnitatea.
Curand, daca vei intoarce capul, vei observa ca nu mai esti singur pe calea regasirii. Insa nu te amagi cu iluzia ca acestia te urmeaza. Drumul doar a devenit mai frumos si mai incurajator de parcurs.