Treceți la conținutul principal

Scrisoare catre sufletul pereche

Te caut. Imi spun ca sunt de vina, fiindca te las sa ma astepti, iar eu intarzii de fiecare data. Stii ca am vrut sa te cunosc, chiar daca, m-am amagit doar cu o palida reflexie a corpului meu, crezand ca esti tu. Oare cat o sa mai ai rabdare cu mine? Mai bine m-ai abandona, ai renunta. Nu vezi ca soarta ne e potrivnica?

A devenit o obsesie sa ma uit in ochii fiecaruia, in speranta ca intr-o zi am sa-i descopar pe ai tai. Si daca am trecut pe langa tine, iar noi, in acea clipa aveam pleoapele cazute, in reveria unor momente pe care le-am fi putut trai impreuna?

Vreau sa retraiesc macar o zi  din viata noastra si nu sunt in stare. Ma rog la Cer sa-mi trimita macar un semn ca am existat impreuna, insa totul pare in zadar. Nu mai exista nicio imagine cu noi, de parca timpul nostru s-a scurs, fara a lasa vreo urma a trainiciei.

Ma agat cu disperare de cuvinte, rastalmacesc mesajele, privesc ostentativ persoanele de parca as vrea sa le scanez sufletul, sperand sa-l provoc sa se destainuie. Nu observ decat slabiciuni si imperfectiuni, nu am intalnit pe cineva cu unica virtute de a ma completa.

Incep sa cred ca nu voi reusi sa te intalnesc. Am obosit si am din ce in ce mai multe momente de resemnare. Poate ca am gresit inchipuindu-mi un o soarta alaturi de tine, daca nici macar nu mi-o amintesc. Poate ca de fapt frumusetea vietii noastre este tocmai aceasta cautare reciproca, care ne alimenteaza speranta ca va veni o clipa a unirii sufletelor noastre.

Ti-am visat umbra. Ma insotea la o nunta imaginara la care tu nu te-ai prezentat. Apoi, in alt vis, cineva imi facea o programare ca sa ma pot intalni cu tine, iar ca sa ajung la acea destinatie trebuia sa ma strecor printr-un spatiu foarte ingust. Sa fi fost oare drumul catre inima ta?

Si daca ai fost mereu langa mine si poate chiar zambesti protector? Desi plang, lacrimile nu sunt reci. Cu siguranta, palmele tale le incalzesc. Desi sunt singura, fiindca nu te vad, totusi vorbesc cu tine, scriindu-ti aceste randuri.

Am vrut sa te pastrez doar pentru mine, insa pentru cat timp, cand tu esti al tuturor? Mi-am dorit sa te intalnesc, dar prea putin te-am cautat cu ochii nevazuti ai sufletului. Mi-am dorit sa alung singuratatea, insa nu ti-am intuit rasuflarea blanda. Am vrut sa-ti atribui un chip, insa tu nu poti avea trasaturi.

Te rog sa ma ierti. Acum stiu CINE esti.