Drumul catre suflet

Iubeste caldura soarelui, intr-o zi in care sufletul tanjea dupa o mangaiere. Saluta razele fine si accepta seducatorul joc al abandonarii. Iubeste verdele naturii, in acel moment  in care te simti obosit de prea mult zgomot. Accepta florile si copacii ca fiind fiintele ce te pot conecta cu sursa ta primara de energie. Iubeste o gaza intoarsa pe spate, pe care tu intr-un gest de marinimie ai salvat-o, fiindca ti-ai seama ca agonia sa este si a ta. Urmareste-i dansul miscarilor ca un gest de recunostinta al acesteia. Iubeste zambetul oamenilor, atunci cand sufletul tau le-a fost oglinda. Cauta mereu acel drum care sa-ti reflecte maretia fiintei in modestia gesturilor cu care iti surprinzi semenii. Iubeste o pasare oarba, salvata in ultimul moment din ghearele mortii. Aseaz-o pe acea creanga de unde tu sa ii poti imprumuta ochii pentru ca ea sa zboare. Vei intelege ca a fost un mesager. Iubeste luminile discrete ale stelelor. Accepta ceea ce un copil stie deja:  stelel...

Sursa fotografie: Pixabay Respira AERUL cu patosul ultimei clipe Traieste CLIPA cu pretul vesniciei Cauta VESNICIA in fisura timpului Transforma TIMPUL intr-o viata Spera ca VIATA flacara iubirii Foloseste IUBIREA pentru a crea frumusete Daruieste FRUMUSETE pentru a schimba lumea Crede ca LUMEA este icoana sufletului tau Lasa-ti SUFLETUL sa se bucure de libertate Foloseste-ti LIBERTATEA ca pe un dar Accepta DARUL tau ca semn de recunostinta Transforma RECUNOSTINTA in pacea universului Multumeste acelui UNIVERS fiindca te-a creat. AERUL PE CARE IL RESPIRI ITI OFERA SANSA CLIPEI PENTRU CA TU SA TRANSFORMI TIMPUL IN VESNICIE, IAR VIATA TA SA FIE PLINA DE IUBIRE, FRUMUSETE SI LIBERTATE, INTR-O LUME IN CARE SUFLETUL TAU SA ACCEPTE CU RECUNOSTINTA DARUL PE CARE L-A PRIMIT DE LA UNIVERS.

Sursa fotografie: Pixabay Chipul tau s-a schimbat. Luni, a imbracat din cufarul de trairi haina tristetii. Degeaba ai vrut sa ma convingi ca ai facut alegerea perfecta. Eu am zarit in aceasta potrivire inchipuita de un suflet neimpacat cu sine, o umbra aproape imperceptibila de speranta. Daca ai vrut sa o abandonezi sub voalul deziluziei, afla ca nu ai reusit. Nu stiai ca nu exista o ascunzatoare perfecta? Si masca ta a cazut, lasandu-ti chipul sa radieze o lumina noua si totusi atat de cunoscuta. Oare sa ne fi mai intalnit intr-o alta viata? Marti, a imprumutat indiferenta rece a unui trecator mult prea grabit sa guste din izvorul emotiilor. Insa privirea ta, chiar daca m-a sagetat, nu m-a rapus, fiindca eu am continuat sa-ti urmaresc jocul fin al pleoapelor. Si astfel am surprins clipirea acestora, intuindu-le doina. Credeai ca poti sa ma alungi impietrindu-ti chipul? Si masca ta a cazut, iar corpul s-a predat destinului adevaratei tale fiinte. Miercuri, a preluat orgoliul...

Vreau sa ajung la destinatie. Sunt atat de nerabdatoare incat parca si semafoarele s-au lasat intimidate de acest comportament haotic, supunandu-se unei constiinte care iata, azi alearga, fara sa stie ce cauta, de fapt. Privesc ceasul. Am intarziat un pic si constat cu dezamagire ca in fata mea s-a format un sir de fiare pe roti. Si totul parca incetineste. Imi vine sa abandonez masina si sa fug, fiindca mi se pare ca destinatia este aproape. Insa nu am curajul sa-mi abandonez traseul pe care il parcurg zilnic, doar pentru a imbratisa o schimbare si pentru a pierde ierarhia prioritatilor. Asa ca aleg sa astept resemnata eliberarea culoarului de masini. Ingr-un tarziu, am ajuns unde mi-am propus si nici macar nu am intarziat. Ceea ce nu prevazusem a fost faptul ca planul, chiar daca nu fusese indeplinit conform traseului mintii mele, nu era esuat, ca dovada ca soarta nu-mi fusese potrivnica. Acum constat doar ca ma grabeam, uitand sa iau in calcul acele evenimente ce ar fi putut sa-mi...

Aproape de curcubeu e un loc pe care l-am mai intalnit atunci cand m-am nascut. Este o poarta catre ceea ce eu am fost sau o fereastra catre cea care voi deveni. Nu poate fi descris in cuvinte, fiindca vibratiile acestuia sunt atat de puternice, incat orice combinatie de litere se pierde in ecoul adanc al acestuia. Aproape de curcubeu este inima mea care bate in ritmul a ceea ce mesajul ascuns al vietii vrea sa ii sopteasca, doar pentru a-i releva maretia. Acum inteleg de ce trairile mele au fost atat de speciale. S-au hranit cu energia nevazuta a unei masinarii care pulsa continuu, avand ca unic scop sa raspandeasca in randul umanitatii tainele unui univers ce nici macar nu ne invinovateste, chiar daca il indepartam. Si cat de mult tanjesc ochii mintii dupa o clipa de desfatare, de parca ar vrea sa iasa din rutina a ceea ce numim ratiunea zilei de maine... Aproape de curcubeu zaresc culorile puritatii sufletului, contopite intr-un rai de senzatii nobile ce imi dau aripi sa zbor si...

1. M-am regasit in fiecare om. Oare cum de nu mi-am dat seama ca nu exista fiinte imperfecte, atat timp cat le consideram propria noastra oglinda? Am realizat cat de oportune sunt prin originalitatea lor, toate momentele de cumpana din viata unui om. Am inteles ca nelinistea chipului uman are o frumusete misterioasa si am devenit mult mai concilianta cu persoanele a caror grosolanie comportamentala nu reusea sa le stirbeasca uriasul potential de indreptare spirituala. Am constientizat propriile imperfectiuni pe care le-am transformat apoi in sanse de a deveni mai buna cu mine insami si mai capabila sa-i ajut pe ceilalti sa se regaseasca intr-o lumina lipsita de culpabilizare si regrete. Am fost eu, au fost ei, am fost noi. Oameni minunat de frumosi pentru care Dumnezeu intotdeaua va avea o altfel de statistica. 2. Ai zambit si am simtit cum inima mea prinde viata. Ai deschis palma pentru a surprinde dansul vantului si am perceput delicata ta imbratisare. Privirea ta s-a lasat atras...

1. Un minut de asteptare sau de regasire. Indiferent cum l-am eticheta, pare un calator superficial prin viata noastra. Iar daca ai vrea sa-i vezi chipul parsiv, te vei izbi de sentimentul ca totul este trecator. In acest minut anuntat de soarta, ne concentram atentia pregatindu-ne pentru urmatoarele care vor sa vina, cu speranta ca schimbarea ne va aduce o stralucire noua in suflet. Si iata-l acum, deja trecut prin fata noastra, de parca nici nu ne-am dat seama ca ne-am lasat depasiti de iluzia existentiala a acestuia. 2. Chiar si aceasta secunda despartita de minutul sau, este esentiala pentru a ne convinge sa nu mai acceptam compromisul dulce al amanarii actiunilor care ne definesc cu adevarat fiinta. Viata, asa cum se manifesta aceasta prin darurile trairilor si senzatiilor sale, nu mai poate fi pacalita la nesfarsit.  Sa ne rupem lanturile compromisului ridicat la rangul de zona de confort si sa nu mai amanam nicio clipa, fiindca drumul devenirii noastre nu poate avea dera...

1. Cand soarele iti va mangaia chipul incercat de tristeti, sa stii ca sunt langa tine. Cand valurile inspumate ale marii vor ingiti si cel din urma sarut al nisipului, gandeste-te la cat de aproape pot fi doua naturi atat de diferite: uscatul si apa. Niciuna dintre ele nu este mai presus decat cealalta. Acum intelegi faptul ca nici iubirea noastra nu poate fi o dragoste? Atunci cand sufletul tau se va lasa golit de vuietul tentatiilor lumesti, nu te teme. Exista un loc unde acesta se poate regasi si pe care nimeni si nimic nu il poate distruge. Accepta sufletul meu ca pe un loc al regasirii tale. De aceea eu acum renunt, doar ca sa te regasesc, iar dragostea noastra sa devina acea iubire fara lacrimi de durere. 2. Am fost poate predestinati imbratisarii unui sarut al gandurilor... O imbratisare blanda, in care doua inimi s-au intersectat comunicandu-si pasiunea prin imbracamintea trupului. Un sarut imaginar, creat de fluxul invizibil de enrergie ce ne-a inundat privirile. A fost p...

1. Si daca inca te mai indoiesti de propria viata si de misiunea pe care o ai pe acest pamant, nu te intrista. Respira, asa cum o faci mereu. Lasa ochii sa se odihneasca si sa inteleaga ceea ce este important pentru sufletul tau. Redescopera tot ce te inconjoara cu inocenta unui copil. Elimina toate vechile tipare si obiceiuri ce te-au tintuit in aceasta stare de nepasare si de abandonare de sine. Spera ca intr-o zi privirea ta isi va recapata stralucirea interioara. Crede ca ve fii tu, cel autentic. Hraneste-te cu propria reusita. Viata se scurge cu prea mare repeziciune, poate motivandu-si astfel, necesitatea renasterii permanente. Nu te lasa pacalit de popasurile sale. Continua sa mergi si intr-o zi vei afla care sunt motivele pentru care ai pornit in aceasta calatorie. 2. Sa las un loc liber nu pare atat de greu. Voi incepe cu mai multe randuri libere, tocmai pentru a-mi demonstra ca viata mea tanjeste sa-si rescrie capitolele. Apoi imi voi rearanja gandurile acordandu-le spati...

Te-ai gandit vreodata cat de multe pierzi transformandu-ti viata in principii dictate de orgoliu? Ai lasat in urma propria ta identitate si ti-ai transformat viata intr-un arsenal de masti comportamentale. Cred ca iti mai aduci aminte cand te-ai intristat vazand suferinta din ochii unui om neputincios in fata greutatilor destinului. Am simtit  in privirea ta forta pe care i-ai transmis-o, fara sa constientizezi. Insa acum, in acest trist moment al adevarului, constat ca nu a fost decat o ratacire a ta, un flash a ceea ce ai fi fost, daca ti-ai fi descatusat simturile. Orogoliul te-a rapus fiindca ochii tai sunt goi de speranta, dar plini de o ura razboinica de a-ti lasa propria amprenta personala asupra a tot ce te inconjoara. Gandurile tale ma strivesc prin dispretuirea lor si pentru prima data, recunosc faptul ca imi este frica de tot ce ai sa devii. Insa tie nu iti pasa, preocupat sa stralucesti mai departe pe marea scena a lumii. Iar realizarile tale se etaleaza una cate una,...

 Zambesti... Glumele tale parca sunt mai savuroase cand ochii iti stralucesc. Nu a fost un compliment, ci doar o constatare sau mai precis o descriere a propriei tale realitati care cu siguranta, o va transforma si pe a mea. Iti multumesc pentru acest moment de optimism neconditionat de pauzele unei gandiri ermetice. Ai fost TU si mi-as dori ca lumina aceasta noua sa nu dispara la prima rafala de tristete. Te-ai incruntat un pic...De ce? As vrea sa nu-ti mai lasi gandurile sa zboare catre lumi imaginare de hartie... Opreste-te, te rog. Vreau sa-ti arat cum esti de fapt, privit prin ochii celor care se intersecteaza cu destinul tau. Uite, acea persoana deosebita esti chiar TU. Stiu cat de greu ti-a fost sa inaintezi, insa fiecare pas renaste iar si iar, gratie vointei tale.  Cunosc senzatia de amorteala a simturilor si nevoia de a te lasa abandonat oricarui stimul numit tentatie lumeasca. Stiu ca este infinit mai usor sa te arunci in valtoarea vietii si apoi sa versi lacrim...

Uneori, in mersul tau prin viata, te opresti pentru o clipa pentru ca te simti obosit, dezamagit sau lipsit de iubire. Probabil ca ai fost pacalit de o persoana pe care nu poti sa dai vina, fiindca esti chiar tu. Cum de ai acceptat sa ajungi in acest punct si cum sa faci ca sa il transformi intr-un moment de rascruce? Este o intrebare repetitiva a sufletului, insa tu refuzi sa asculti ceea ce vocea ta interioara, in intelepciunea sa, incearca sa-ti transmita. Asadar, ai renuntat sa mergi, fiindca nu mai vezi o finalitate a scopului tau, dorintele tale fiind inghitite de cele din urma lacrimi care ti-au transformat chipul intr-o sculptura lipsita de expresie. Peste tot in jurul tau, oamenii merg, fiecare in ritmul sau, in poticneala sa. Insa tu nu ii observi, prea preocupat sa privesti in jos, in cautarea acelui pamant care sa-ti accepte pentru totdeauna Umbra. Am inteles intr-un tarziu, ca nu am dreptul sa te smulg din aceasta stare. Trebuie sa o faci singur, atunci cand vei fi pre...

Sursa fotografie: Pixabay A mai trecut o saptamana din viata mea sau din timpul scurs in cautarea unor noi sensuri ale existentei mele. Uneori, desi am impresia ca am gasit, ma trezesc ca totul parca a fost iluzie. In astfel de momente realizez ca de fapt, viata ne ofera doar cicluri de reflectie prin care noi sa ne intelegem mai bine lectiile cresterii noastre spirituale. Am facut si de data aceasta un bilant, determinata sa extrag o statistica a tipologiei de oameni pe care am fost binecuvantata sa ii intalnesc cu privirea, gandurile si intuitia launtrica. Am intitulat-o "o altfel" deoarece pentru prima oara mi-am dat seama ca  nu voi putea niciodata sa emit o parere ce ar putea sa rezume comportamentul si atitutidinile umane in coordonate precis de exacte. Asadar... Am interactionat cu oameni veseli sau tristi, optimisti sau pesimisti, responsabili sau nepasatori, intr-un cuvant, cu fiinte deosebite prin natura lor si prin impactul pe care l-au generat  asupra mea...

Fiinta ta este insetata de aer si cu cat respiri mai mult, realizezi ca nu te poti opri din acest ritm impus de ceea ce tu esti: un om intr-o viata. Traiesti si totusi de ce te incapatanezi sa uiti de tine, abandonandu-te disperarii create de propria imaginatie? Totul este un vid transformat in esential, primordial sau important. Si totusi, nicio parte din ceea ce  esti nu poate rezona la nesfarsit cu un haos invizibil. Asa ca iata-te orbecaind din ce in ce mai des, prin intunericul pe care l-ai creat, refuzand sa-ti lasi sufletul sa priveasca macar o clipa maretia infinitului. Parca iti simt sovaiala in intelegerea valorilor spirituale. Cum ai putea sa crezi in ceva ce intarzie sa apara in viata ta intr-o forma palpabila care sa-ti hraneasca numaidecat chiar si cea mai laturalnica urma de vanitate narcisista? Cum ai putea sa te lasi abandonat unei iluzii a ceea ce tu reprezinti, unei proiectii a ceea ce poti sa insemni pentru ceilalti? Si din moment ce simturile tale se lasa pac...

Sursa fotografie: Pixabay Vorbind despre tine ma gandesc la mine, asa cum eram, inainte sa-mi dau seama ca lumea mea iti apartine. Timpul insa s-a scurs si tot ce as vrea sa ma adaug ar fi doar ceea ce in memoria mea a mai ramas din imaginea fiintei tale. Privesc intr-un spatiu pierdut al amintirilor si incerc sa te regasesc asa cum tu ai dorit sa fii vazut - un univers unic al al unei persoane care inca se mai agata de reveria unor clipe mult prea scurte pentru a se fixa in eternitate. Vorbind despre tine, ma pierd in detalii  pe care am inceput sa le uit. Mai exact nici nu stiu cand ne-am intalnit prima oara sau daca acel moment a existat vreodata intr-un plan fizic. Dar pe cine incerc sa pacalesc, pe mine sau pe tine? Imi aud bataile inimii intr-un zgomot surd ce imi inunda timpanele, de parca sufletul ar vrea sa-mi paraseasca trupul si sa te intalneasca... Vei fii acolo pentru totdeauna? Vorbind despre tine, incerc sa caut acel gest ce ne-ar fi putut expulza din gandire...

Un fir rosu atat de simplu. Il privesc din toate ungiurile, ii admir fina impletitura si gandurile imi zboara catre ceea  ce mintea refuza sa accepte. In viata, uneori avem nevoie de atat de putin ca sa realizam cat de mult am primit. Si daca acest fir m-ar duce mult mai repede catre acel taram al sufletului, acolo unde cuvintele aproape nu isi mai au rostul? Sau daca de fapt ceea ce inima avea sa imi transmita era tocmai aceasta taina, a unei vieti paralele formata din emotii ascunse de vederea iscoditoare a curiosilor dornici de superficialitate si mai putin de profunzimea misterioasa a gandurilor? Este doar un martisor, insa eu simt ca este mai mult decat ceea ce eticheta il recomanda. Este un simbol, o intentie si poate cea mai de pret semnificatie a sa este faptul ca este un gest frumos pe care noi il impartasim pentru a sarbatori privilegiul venirii primaverii. Am sa pastrez acest dar in memoria amintirilor. O sa il inchid intr-o caseta a sufletului meu, insa voi folosi...