Uneori, in mersul tau prin viata, te opresti pentru o clipa pentru ca te simti obosit, dezamagit sau lipsit de iubire. Probabil ca ai fost pacalit de o persoana pe care nu poti sa dai vina, fiindca esti chiar tu. Cum de ai acceptat sa ajungi in acest punct si cum sa faci ca sa il transformi intr-un moment de rascruce? Este o intrebare repetitiva a sufletului, insa tu refuzi sa asculti ceea ce vocea ta interioara, in intelepciunea sa, incearca sa-ti transmita.
Asadar, ai renuntat sa mergi, fiindca nu mai vezi o finalitate a scopului tau, dorintele tale fiind inghitite de cele din urma lacrimi care ti-au transformat chipul intr-o sculptura lipsita de expresie. Peste tot in jurul tau, oamenii merg, fiecare in ritmul sau, in poticneala sa. Insa tu nu ii observi, prea preocupat sa privesti in jos, in cautarea acelui pamant care sa-ti accepte pentru totdeauna Umbra.
Am inteles intr-un tarziu, ca nu am dreptul sa te smulg din aceasta stare. Trebuie sa o faci singur, atunci cand vei fi pregatit. Fiindca este usor sa te lasi convins, intr-o abandonare a simturilor care nu iti apartin. Insa nu renunt sa sper ca vei fi tu, asa cum te-am cunoscut - o persoana al carei mers ma inspira sa merg mai departe.
Ochii tai, atat de expresivi, saluta linistea joasa a pamantului, insa celelalte simturi ale tale parca refuza sa se supuna acestei incremeniri. Undeva intr-o departare sau intr-un colt de rai uitat de tine, o cunoscuta muzica se aude din ce in ce mai tare, doar pentru a te convinge ca viata ta nu s-a sfarsit la acest popas, ci Ea continua sa-ti pulseze constiinta, spre a te trezi la adevarata realitate.
Acum auzi notele discrete? Te rog, nu ma lasa sa fiu doar eu, cea care se bucura de valul de caldura plina de incredere si speranta. Si chiar daca simt aceasta binecuvantare, asa cum ti-am mai spus, nu am dreptul sa o indrept catre tine, daca tu nu vrei. Asadar, accepta ca existi si ca in viata ta si a mea se aude aceeasi muzica - a armoniei unor suflete regasite pe acelasi drum al cautarilor.
Intr-un tarziu, ai ridicat privirea. M-ai fixat cu ochii tai mari si tristi de prea multe taine la care nu ai gasit raspuns. Ii multumesc Celui care ma indruma si ma sprijina sa fiu eu, cea care nu te-a influentat, insa nici nu te-a abandonat, in transformarea ta. Acum te rog, priveste in aceeasi directie ca si mine si asculta ceea ce sufletul iti transmite prin muzica sa.
Simt ceea ceea ce si tu traiesti - un miracol a doua fiinte legate prin destinul sau ratacitor. Lumea este mai frumoasa, natura capata culori mai stralucitoare iar clipele intunecate ale vietii incep sa prevesteasca adevaratele bucurii domolite ale sufletului. Devenim noi, acele fiinte ce se hranesc cu lumina nascuta din muzica sufletului. Iar trupurile noastre, desi nu se ating, se unesc pentru a multumi Celui care ne-a permis prin dragostea sa netarmuita, sa traim intr-un mod atat de divin.
Asadar, ai renuntat sa mergi, fiindca nu mai vezi o finalitate a scopului tau, dorintele tale fiind inghitite de cele din urma lacrimi care ti-au transformat chipul intr-o sculptura lipsita de expresie. Peste tot in jurul tau, oamenii merg, fiecare in ritmul sau, in poticneala sa. Insa tu nu ii observi, prea preocupat sa privesti in jos, in cautarea acelui pamant care sa-ti accepte pentru totdeauna Umbra.
Am inteles intr-un tarziu, ca nu am dreptul sa te smulg din aceasta stare. Trebuie sa o faci singur, atunci cand vei fi pregatit. Fiindca este usor sa te lasi convins, intr-o abandonare a simturilor care nu iti apartin. Insa nu renunt sa sper ca vei fi tu, asa cum te-am cunoscut - o persoana al carei mers ma inspira sa merg mai departe.
Ochii tai, atat de expresivi, saluta linistea joasa a pamantului, insa celelalte simturi ale tale parca refuza sa se supuna acestei incremeniri. Undeva intr-o departare sau intr-un colt de rai uitat de tine, o cunoscuta muzica se aude din ce in ce mai tare, doar pentru a te convinge ca viata ta nu s-a sfarsit la acest popas, ci Ea continua sa-ti pulseze constiinta, spre a te trezi la adevarata realitate.
Acum auzi notele discrete? Te rog, nu ma lasa sa fiu doar eu, cea care se bucura de valul de caldura plina de incredere si speranta. Si chiar daca simt aceasta binecuvantare, asa cum ti-am mai spus, nu am dreptul sa o indrept catre tine, daca tu nu vrei. Asadar, accepta ca existi si ca in viata ta si a mea se aude aceeasi muzica - a armoniei unor suflete regasite pe acelasi drum al cautarilor.
Intr-un tarziu, ai ridicat privirea. M-ai fixat cu ochii tai mari si tristi de prea multe taine la care nu ai gasit raspuns. Ii multumesc Celui care ma indruma si ma sprijina sa fiu eu, cea care nu te-a influentat, insa nici nu te-a abandonat, in transformarea ta. Acum te rog, priveste in aceeasi directie ca si mine si asculta ceea ce sufletul iti transmite prin muzica sa.
Simt ceea ceea ce si tu traiesti - un miracol a doua fiinte legate prin destinul sau ratacitor. Lumea este mai frumoasa, natura capata culori mai stralucitoare iar clipele intunecate ale vietii incep sa prevesteasca adevaratele bucurii domolite ale sufletului. Devenim noi, acele fiinte ce se hranesc cu lumina nascuta din muzica sufletului. Iar trupurile noastre, desi nu se ating, se unesc pentru a multumi Celui care ne-a permis prin dragostea sa netarmuita, sa traim intr-un mod atat de divin.