Aproape de curcubeu e un loc pe care l-am mai intalnit atunci cand m-am nascut. Este o poarta catre ceea ce eu am fost sau o fereastra catre cea care voi deveni. Nu poate fi descris in cuvinte, fiindca vibratiile acestuia sunt atat de puternice, incat orice combinatie de litere se pierde in ecoul adanc al acestuia.
Aproape de curcubeu este inima mea care bate in ritmul a ceea ce mesajul ascuns al vietii vrea sa ii sopteasca, doar pentru a-i releva maretia. Acum inteleg de ce trairile mele au fost atat de speciale. S-au hranit cu energia nevazuta a unei masinarii care pulsa continuu, avand ca unic scop sa raspandeasca in randul umanitatii tainele unui univers ce nici macar nu ne invinovateste, chiar daca il indepartam. Si cat de mult tanjesc ochii mintii dupa o clipa de desfatare, de parca ar vrea sa iasa din rutina a ceea ce numim ratiunea zilei de maine...
Aproape de curcubeu zaresc culorile puritatii sufletului, contopite intr-un rai de senzatii nobile ce imi dau aripi sa zbor si mai sus, doar pentru a cuprinde cu aripile iubirii tot ceea ce va accepta caldura mea. Faptele pot fi uitate, mesajele pot fi interpretate iar sperantele pot fi naruite. Viata insasi poate fi un castel de nisip sau un miraj. Insa toate acestea sunt doar nuante de gandire care se sterg in lumina perfecta a curcubeului.
Aproape de curcubeu am zarit in visul repetitiv al fiintei mele, un oras aflat la poalele unui urias munte verde. Casele sunt insiruite divin, strazile sunt pietruite de mesteri necunoscuti de catre vanatorii de averi iar apa izvoraste calm, croindu-si drum printre destinele incurcate ale omenirii. Soarele binecuvanteaza acea asezare si chiar daca totul pare rupt de realitatea progresului lacom, locuitorii sunt atat de fericiti incat au uitat clipa mortii, propunandu-si sa traiasca mereu acelasi miracol.
Aproape de curcubeu am vazut iertarea tuturor clipelor lipsite de stralucirea eternitatii. Am inteles atunci ca un pacat nu poate fi iertat, fiindca ceilalti nu sunt in masura sa ne judece actiunile, ci noi trebuie sa avem acest dialog chiar inainte ca intentia sa devina fapta. Uitarea tuturor momentelor neplacute ale vietii este decizia noastra, adoptata cu responsabilitatea celor care ne dorim sa fim mai buni.
Aproape de curcubeu Te-am intalnit. Nu am dreptul sa Te descriu, fiindca nu poti fii fotografiat de ochii unui om. As vrea insa sa-Ti multumesc pentru acel sentiment unic de apartenenta si pentru mesajul important pe care aici si chiar acum mi-ai permis sa il astern in aceste randuri. Viata insasi este acel curcubeu pe traiectoria caruia putem zbura, atunci cand suntem pregatiti sa ne descoperim puterea nelimitata de a ne darui si de a servi celorlalti.
Aproape de curcubeu sunt Eu iar aripile sufletului meu vibreaza discret, cu recunostinta unei clipe de regasire.
Aproape de curcubeu este inima mea care bate in ritmul a ceea ce mesajul ascuns al vietii vrea sa ii sopteasca, doar pentru a-i releva maretia. Acum inteleg de ce trairile mele au fost atat de speciale. S-au hranit cu energia nevazuta a unei masinarii care pulsa continuu, avand ca unic scop sa raspandeasca in randul umanitatii tainele unui univers ce nici macar nu ne invinovateste, chiar daca il indepartam. Si cat de mult tanjesc ochii mintii dupa o clipa de desfatare, de parca ar vrea sa iasa din rutina a ceea ce numim ratiunea zilei de maine...
Aproape de curcubeu zaresc culorile puritatii sufletului, contopite intr-un rai de senzatii nobile ce imi dau aripi sa zbor si mai sus, doar pentru a cuprinde cu aripile iubirii tot ceea ce va accepta caldura mea. Faptele pot fi uitate, mesajele pot fi interpretate iar sperantele pot fi naruite. Viata insasi poate fi un castel de nisip sau un miraj. Insa toate acestea sunt doar nuante de gandire care se sterg in lumina perfecta a curcubeului.
Aproape de curcubeu am zarit in visul repetitiv al fiintei mele, un oras aflat la poalele unui urias munte verde. Casele sunt insiruite divin, strazile sunt pietruite de mesteri necunoscuti de catre vanatorii de averi iar apa izvoraste calm, croindu-si drum printre destinele incurcate ale omenirii. Soarele binecuvanteaza acea asezare si chiar daca totul pare rupt de realitatea progresului lacom, locuitorii sunt atat de fericiti incat au uitat clipa mortii, propunandu-si sa traiasca mereu acelasi miracol.
Aproape de curcubeu am vazut iertarea tuturor clipelor lipsite de stralucirea eternitatii. Am inteles atunci ca un pacat nu poate fi iertat, fiindca ceilalti nu sunt in masura sa ne judece actiunile, ci noi trebuie sa avem acest dialog chiar inainte ca intentia sa devina fapta. Uitarea tuturor momentelor neplacute ale vietii este decizia noastra, adoptata cu responsabilitatea celor care ne dorim sa fim mai buni.
Aproape de curcubeu Te-am intalnit. Nu am dreptul sa Te descriu, fiindca nu poti fii fotografiat de ochii unui om. As vrea insa sa-Ti multumesc pentru acel sentiment unic de apartenenta si pentru mesajul important pe care aici si chiar acum mi-ai permis sa il astern in aceste randuri. Viata insasi este acel curcubeu pe traiectoria caruia putem zbura, atunci cand suntem pregatiti sa ne descoperim puterea nelimitata de a ne darui si de a servi celorlalti.
Aproape de curcubeu sunt Eu iar aripile sufletului meu vibreaza discret, cu recunostinta unei clipe de regasire.