1.
Si daca inca te mai indoiesti de propria viata si de misiunea pe care o ai pe acest pamant, nu te intrista. Respira, asa cum o faci mereu. Lasa ochii sa se odihneasca si sa inteleaga ceea ce este important pentru sufletul tau. Redescopera tot ce te inconjoara cu inocenta unui copil. Elimina toate vechile tipare si obiceiuri ce te-au tintuit in aceasta stare de nepasare si de abandonare de sine. Spera ca intr-o zi privirea ta isi va recapata stralucirea interioara. Crede ca ve fii tu, cel autentic. Hraneste-te cu propria reusita. Viata se scurge cu prea mare repeziciune, poate motivandu-si astfel, necesitatea renasterii permanente. Nu te lasa pacalit de popasurile sale. Continua sa mergi si intr-o zi vei afla care sunt motivele pentru care ai pornit in aceasta calatorie.
2.
Sa las un loc liber nu pare atat de greu. Voi incepe cu mai multe randuri libere, tocmai pentru a-mi demonstra ca viata mea tanjeste sa-si rescrie capitolele. Apoi imi voi rearanja gandurile acordandu-le spatiu sa se regaseasca dupa logica nescrisa a inimii. Cu o emotie inocenta voi intreba sufletul daca imi permite sa-i ofer locul meu liber.
Lasa un loc liber chiar acum si lasa-ti viata sa fie traita. Meriti sa fii TU.
3.
Prin viata poti sa treci, grabindu-te sa ajungi mereu la o noua destinatie sau din contra, poti sa sa te strecori neobservat, mirandu-te intr-o buna zi de faptul ca nu te mai recunosti, desi de fapt, ai vrut sa pacalesti timpul, miscandu-te in viteza lentorii. Pana la urma nici nu mai conteaza ce alegi sa faci in acest interval numit viata sau o fereastra pe care destinul te forteaza sa privesti, convins fiind ca tu vei stii sa-i apreciezi frumusetea.
4.
Nu suntem rezultanta unui indicator, viata nu este o medie, caci trairile noastre nu sunt produsul unor clisee. Viata nu este un set de instructiuni, iar actiunile noastre nu trebuie sa fie comparate cu niste standarde. Regulile nu au fost facute ca sa fie incalcate, ci respectate, fiindca valoarea acestora este data de insasi forta constiintei noastre, ce ne sopteste sa le acceptam pentru a ne usura viata si a avea mai mult timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat: acceptarea menirii omenirii de a-si depasi conditia fixata de istorie si de a pasi cu incredere, pe drumul transformarii de sine.
5.
Stiu ca privirea mea a devenit obsesiva tot atintind-o catre cer. Imi recunosc neputinta de a face mai mult pentru a indrepta lucrurile. Da, viata pare un portret neterminat. Este portretul nostru, al tuturor celor care refuzam treptat sa mai credem in minuni, in puterea noastra de a ne schimba realitatea. Renuntand, murim. Acceptandu-ne un destin ratat, pierdem sansa unei desavarsiri pentru care ne-am nascut. Si totusi nu e prea tarziu.
6.
Viata nu este o iluzie, noi fiind singurii raspunzatori pentru aceasta. Atunci cand echilibrul interior ne este amenintat, nu avem nevoie de chei pentru a ne izola de ceilalti. Desigur putem sa o facem, mergem la primul "magazin", cerem toate seturile existente de chei, punem pe masa acea masinarie minunata - sufletul si o ferecam, mai apoi, astfel incat sa nu mai poata fi gasita nici macar de noi. Dar ce vom castiga, daca suntem atat de siguri ca nu vom mai pierde? Cheile nu se pierd, fiindca acestea nu exista. Vedem doar "usi", ce la un moment dat opun rezistenta. Sunt simple blocaje, menite sa ne ajute sa constientizam cat de inchistata este uneori gandirea, in niste planuri sortite esecului. Daca am elibera sufletul, deschizandu-i toate ungherele, am arunca cheile prejudecatilor si ne-am descoperi in minunata lumina a fiintei noastre.
7.
Respira AERUL cu patosul ultimei clipe
Traieste CLIPA cu pretul vesniciei
Cauta VESNICIA in fisura timpului
Transforma TIMPUL intr-o viata
Fa din VIATA flacara iubirii
Foloseste IUBIREA pentru a crea frumusete
Daruieste FRUMUSETE pentru a schimba lumea
Fa din LUME icoana sufletului tau
Lasa-ti SUFLETUL sa se bucure de libertate
Foloseste-ti LIBERTATEA ca pe un dar
Accepta DARUL tau ca semn de recunostinta
Transforma RECUNOSTINTA in pacea universului
Multumeste acelui UNIVERS fiindca te-a creat.
AERUL PE CARE IL RESPIRI ITI OFERA SANSA CLIPEI PENTRU CA TU SA TRANSFORMI TIMPUL IN VESNICIE, IAR VIATA TA SA FIE PLINA DE IUBIRE, FRUMUSETE SI LIBERTATE, INTR-O LUME IN CARE SUFLETUL TAU SA ACCEPTE CU RECUNOSTINTA DARUL PE CARE L-A PRIMIT DE LA UNIVERS.
8.
Cand te-ai simtit trist si abandonat, ti-ai adus aminte de cateva din momentele definitorii ale existentei tale: primii ani de viata petrecuti in prezenta celei mai minunate fiinte, sistemul de invatamant cu provocarile sale si cariera profesionala cu incertitudinile specifice. Acum esti intr-un moment de rascruce al vietii, fiindca ai constatat ca desi ti-ai dorit sa mergi, nu ai inaintat. Desi ti-ai dorit sa iubesti, ai sfarsit prin a-ti venera propria persoana. Desi ti-ai dorit sa promovezi, ti-ai dat seama ca profesia nu iti acorda decat sansele unor roluri temporare.
Eu sunt chiar acea voce care striga cu o tacere sfioasa: "Cand? Dar pana cand?". Nu te teme sa o asculti, fiindca aceasta va fi cea care iti va spune ce sa faci. Cand ai sa o asculti. Pana cand iti vei privi retrospectiva vietii si nu o vei mai abandona la primul semn al deziluziei. Pana cand vei invata sa fii mai puternic acceptandu-ti destinul. Pana cand nu o sa iti mai abandonezi simturile dupa peretii grosi ai scuzelor. Pana cand vei constientiza ca esti o fiinta speciala, doar pentru ca existi. Pana cand vei inceta sa te intrebi, fiindca ai gasit raspunsul potrivit.
Nu sunt aici ca sa iti hranesc certitudinile. Nu voi fi niciodata panaceul ranilor sufletului tau. Nu, pentru ca nu as dori sa te ajut. Desi imi reprosez aceasta indiferenta, stiu ca nu pot astfel sa te determin sa iti regasesti demnitatea, decat pierzandu-te in aceasta lume nemiloasa. Te voi astepta insa, la momentul dictat de stele destinului, dornica sa imi relatezi calatoria transformarii tale. Cand...sufletul tau va deveni umbra sufletului meu.
9.
Viata este un fir subtire de lumina pe care noi nu il vedem de atunci cand ne agatam de orice amintire a ceea ce am fost. Ne-a insotit mereu actiunile, insa noi nu i-am dat atentie acestui tacut partener. Am crezut ca este umbra noastra, asa ca nu ne-a fost teama ca o pierdem. Ne-am inselat, fiindca in loc sa surprindem farama divina ce ne-ar fi dat un sens existentei, am sfarsit prin a ne lamenta de posibilitatea de a ne pierde in anonimatul rece.
Viata este o scara cu tot atatea trepte cate pasii anilor nostri le pot urca, fara a amorti de nemiscare. Depinde doar de noi daca vom alege sa urcam pentru a ne intalni cu destinul sau daca vom accepta sa coboram in temnita propriilor temeri. Unii se vor multumi doar sa isi masoare numarul pasilor si sa considere nesemnificativa directia acestora. Acestora nu le pasa de sensul evolutiei lor, ci doar de distanta pe care trebuie sa o parcurga pentru atingerea scopului.
Viata este apa care se strecoara incet, dar sigur printre stanci, croindu-si drumul cu speranta si determinare. Ea poate urma orice curs si tocmai de aceea este importanta directia in care se indreapta. Inchipuie-ti ca poti sa plutesti pe acea apa si accepta darul pe care l-ai primit. Vor exista suficiente meandre in care iti vei dovedi talentul innascut. Treptat vei deveni maestrul propriei vieti.
Viata este de fapt un pretext al unui suflet nemuritor care a promis eternitatii ca isi va scrie propria legenda acceptand calatoriile mai multor vieti. Nu iti msi irosi timpul cautand motive, ci incearca sa iti aduci aminte careau fost primele cuvinte pe care le-ai auzit atunci cand instinctele tale erau intacte. Acelea sunt adevarata ta misiune a traiului tau prezent.
Viata este un loc pe care tu ai datoria ancestrala de a-l descoperi treptat. Depinde doar de tine daca vei reusi sa il transformi daruindu-i propria amprenta energetica. Lumina, la fel ca si intunericul, sunt doar intensitati diferite ale trairilor tale. Tu esti singurul care poate da stralucire acestui rai creat de fiinta ta.
Viata este viul din jurul tau. Tu esti acel viu. Ceea ce va uneste este dorinta de a iubi spatiul care va inconjoara, asa cum stelele adora cerul fiindca este nobilul lor lacas. Tu esti special tocmai fiindca ai acceptat sa servesti Universului, creandu-ti propriul Univers. Si atunci de ce te temi de existenta mai multor galaxii, cand tu insuti calatoresti nestingherit la acestea, prin puterea intentiei tale transformatoare?
Viata a aparut pentru a da un scop miscarii. A fost necesar un miracol, pe care noi toti am acceptat cu altruismul specific unor fiinte evoluate, sa il impartasim pentru ca efectele sale sa fie la fel de marete ca si sufletele noastre calatoare.
10.
Nu transforma provocarile intr-o lupta fara sens, ci intr-o modalitate de a armoniza constructiv energiile diferite ale protagonistilor.
11.
Transforma-ti interesele intr-o preocupare constanta de a sluji bunastarii sufletesti a celorlalti.
12.
Noul om nu exista. Omul de Azi poti fi si tu, daca iei decizia sa lasi in urma tot ceea ce te impiedica sa fii tu.
13.
Daca am intelege ca drumul vietii este unic pentru toti...
14.
Priveste lumea ca pe o imensa scena a vietii tale, insa nu te multumi cu rolul de spectator. Implica-te in jocul ei. Ofera-i compasiunea si zambeste-i, asa cum ti-ai dori la randul tau, sa fii incurajat si motivat sa inaintezi pe drumul provocator al timpului tau. Vei vedea ca viata nu este nicidecum o tragedie sau o suma a unor cifre. Ea devine mult ma incarcata de lectii atunci cand tu iti asumi responsabilitatea unui rol permanent in spectacolul sau. Si acum, inchipuie-ti ca esti acolo sus, pe scena destinului tau si vrei sa iti transformi viata intr-un moment unic, in care tu sa stralucesti, multumit de prestatia ta. Vei fi un pierzator de oportunitati sau un culegator de sanse? Vei alege sa observi doar conturul faptelor sau te vei implica in continutul acestora? Vei dori sa fii doar un partener de discutie sau un interlocutor asertiv? Vei avea curajul sa fii tu sau vei accepta eticheta pusa de altii?
Viata ta este o sarbatoare. Nu uita acest adevar. Cinsteste-i asadar cum se cuvine fiecare clipa, chiar daca esti descurajat de pasii tai din ce in ce mai stinsi si chiar daca inima ta plange invinsa de insingurare. Si acum te rog sa iti imaginezi ca te afli in varful unui munte, intr-o solitudine deplina. Esti doar tu si alaturi de tine, se afla cerul si pamantul. Nici macar un animal care sa te surprinda cu privirea sa sticloasa. Nici macar un copac la umbra caruia sa poti sa te odihnesti. Nici macar o floare care sa te incante cu mireasma sa. Nici macar un vant care sa te imbarbateze cu adierea sa. Nici macar o pasare care sa iti aminteasca de gustul sublim al libertatii. Nici macar un ochi de apa in care tu sa iti oglindesti chipul de dorul unui semen. Nici macar un nor miscator care sa-ti confirme ca pamantul inca se roteste... Ce vei face in acel moment? Te va cuprinde disperarea sau vei alege sa-ti creezi o noua viata? Iti vei abandona identitatea si o vei lua de la capat, cu o noua infatisare a sufletului sau dimpotriva, vei dori sa iti anulezi existenta, abandonandu-te golului muntelui?
Eu voi fi acolo si te voi privi cu multa iubire. Nu ma vei vedea, insa la un moment dat imi vei simti prezenta, fiindca trupul tau firav va incepe sa se transforme pe rand intr-un animal, intru-un copac, intr-o floare, intr-un vant, intr-o pasare, intr-un rau si intr-un nor. Si vei intelege, plin de emotie ca ceea ce esti se datoreaza tuturor acestor elemente care ti-au determinat la un moment dat originea, proiectandu-te in punctul zero al existentei tale. Pentru ca viata ta e o sarbatoare. Alege sa o pretuiesti, daruindu-i clipe demne de eternitate.
15.
Intensitatea vietii nu poate fi simtita atunci cand preferam sa ne indestulam doar cu senzatii si impresii. Cand tot ceea ce consimtim nu e decat un joc banal al unei reciprocitati esuate pe principiul castig-pierdere. Intensitatea vietii este tocmai acel spatiu intermediar intre conditia umana si idealul divin de a fi o fiinta mai buna si mai frumoasa. Este ca si cum cineva ne-ar oferi un buton magic cu care noi sa ne reglam sentimentele si trairile astfel incat sa ne racordam perfect la undele celor doua lumi. Dar nu ne ofera nimeni un manual de instructiuni.
Si daca inca te mai indoiesti de propria viata si de misiunea pe care o ai pe acest pamant, nu te intrista. Respira, asa cum o faci mereu. Lasa ochii sa se odihneasca si sa inteleaga ceea ce este important pentru sufletul tau. Redescopera tot ce te inconjoara cu inocenta unui copil. Elimina toate vechile tipare si obiceiuri ce te-au tintuit in aceasta stare de nepasare si de abandonare de sine. Spera ca intr-o zi privirea ta isi va recapata stralucirea interioara. Crede ca ve fii tu, cel autentic. Hraneste-te cu propria reusita. Viata se scurge cu prea mare repeziciune, poate motivandu-si astfel, necesitatea renasterii permanente. Nu te lasa pacalit de popasurile sale. Continua sa mergi si intr-o zi vei afla care sunt motivele pentru care ai pornit in aceasta calatorie.
2.
Sa las un loc liber nu pare atat de greu. Voi incepe cu mai multe randuri libere, tocmai pentru a-mi demonstra ca viata mea tanjeste sa-si rescrie capitolele. Apoi imi voi rearanja gandurile acordandu-le spatiu sa se regaseasca dupa logica nescrisa a inimii. Cu o emotie inocenta voi intreba sufletul daca imi permite sa-i ofer locul meu liber.
Lasa un loc liber chiar acum si lasa-ti viata sa fie traita. Meriti sa fii TU.
3.
Prin viata poti sa treci, grabindu-te sa ajungi mereu la o noua destinatie sau din contra, poti sa sa te strecori neobservat, mirandu-te intr-o buna zi de faptul ca nu te mai recunosti, desi de fapt, ai vrut sa pacalesti timpul, miscandu-te in viteza lentorii. Pana la urma nici nu mai conteaza ce alegi sa faci in acest interval numit viata sau o fereastra pe care destinul te forteaza sa privesti, convins fiind ca tu vei stii sa-i apreciezi frumusetea.
4.
Nu suntem rezultanta unui indicator, viata nu este o medie, caci trairile noastre nu sunt produsul unor clisee. Viata nu este un set de instructiuni, iar actiunile noastre nu trebuie sa fie comparate cu niste standarde. Regulile nu au fost facute ca sa fie incalcate, ci respectate, fiindca valoarea acestora este data de insasi forta constiintei noastre, ce ne sopteste sa le acceptam pentru a ne usura viata si a avea mai mult timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat: acceptarea menirii omenirii de a-si depasi conditia fixata de istorie si de a pasi cu incredere, pe drumul transformarii de sine.
5.
Stiu ca privirea mea a devenit obsesiva tot atintind-o catre cer. Imi recunosc neputinta de a face mai mult pentru a indrepta lucrurile. Da, viata pare un portret neterminat. Este portretul nostru, al tuturor celor care refuzam treptat sa mai credem in minuni, in puterea noastra de a ne schimba realitatea. Renuntand, murim. Acceptandu-ne un destin ratat, pierdem sansa unei desavarsiri pentru care ne-am nascut. Si totusi nu e prea tarziu.
6.
Viata nu este o iluzie, noi fiind singurii raspunzatori pentru aceasta. Atunci cand echilibrul interior ne este amenintat, nu avem nevoie de chei pentru a ne izola de ceilalti. Desigur putem sa o facem, mergem la primul "magazin", cerem toate seturile existente de chei, punem pe masa acea masinarie minunata - sufletul si o ferecam, mai apoi, astfel incat sa nu mai poata fi gasita nici macar de noi. Dar ce vom castiga, daca suntem atat de siguri ca nu vom mai pierde? Cheile nu se pierd, fiindca acestea nu exista. Vedem doar "usi", ce la un moment dat opun rezistenta. Sunt simple blocaje, menite sa ne ajute sa constientizam cat de inchistata este uneori gandirea, in niste planuri sortite esecului. Daca am elibera sufletul, deschizandu-i toate ungherele, am arunca cheile prejudecatilor si ne-am descoperi in minunata lumina a fiintei noastre.
7.
Respira AERUL cu patosul ultimei clipe
Traieste CLIPA cu pretul vesniciei
Cauta VESNICIA in fisura timpului
Transforma TIMPUL intr-o viata
Fa din VIATA flacara iubirii
Foloseste IUBIREA pentru a crea frumusete
Daruieste FRUMUSETE pentru a schimba lumea
Fa din LUME icoana sufletului tau
Lasa-ti SUFLETUL sa se bucure de libertate
Foloseste-ti LIBERTATEA ca pe un dar
Accepta DARUL tau ca semn de recunostinta
Transforma RECUNOSTINTA in pacea universului
Multumeste acelui UNIVERS fiindca te-a creat.
AERUL PE CARE IL RESPIRI ITI OFERA SANSA CLIPEI PENTRU CA TU SA TRANSFORMI TIMPUL IN VESNICIE, IAR VIATA TA SA FIE PLINA DE IUBIRE, FRUMUSETE SI LIBERTATE, INTR-O LUME IN CARE SUFLETUL TAU SA ACCEPTE CU RECUNOSTINTA DARUL PE CARE L-A PRIMIT DE LA UNIVERS.
8.
Cand te-ai simtit trist si abandonat, ti-ai adus aminte de cateva din momentele definitorii ale existentei tale: primii ani de viata petrecuti in prezenta celei mai minunate fiinte, sistemul de invatamant cu provocarile sale si cariera profesionala cu incertitudinile specifice. Acum esti intr-un moment de rascruce al vietii, fiindca ai constatat ca desi ti-ai dorit sa mergi, nu ai inaintat. Desi ti-ai dorit sa iubesti, ai sfarsit prin a-ti venera propria persoana. Desi ti-ai dorit sa promovezi, ti-ai dat seama ca profesia nu iti acorda decat sansele unor roluri temporare.
Eu sunt chiar acea voce care striga cu o tacere sfioasa: "Cand? Dar pana cand?". Nu te teme sa o asculti, fiindca aceasta va fi cea care iti va spune ce sa faci. Cand ai sa o asculti. Pana cand iti vei privi retrospectiva vietii si nu o vei mai abandona la primul semn al deziluziei. Pana cand vei invata sa fii mai puternic acceptandu-ti destinul. Pana cand nu o sa iti mai abandonezi simturile dupa peretii grosi ai scuzelor. Pana cand vei constientiza ca esti o fiinta speciala, doar pentru ca existi. Pana cand vei inceta sa te intrebi, fiindca ai gasit raspunsul potrivit.
Nu sunt aici ca sa iti hranesc certitudinile. Nu voi fi niciodata panaceul ranilor sufletului tau. Nu, pentru ca nu as dori sa te ajut. Desi imi reprosez aceasta indiferenta, stiu ca nu pot astfel sa te determin sa iti regasesti demnitatea, decat pierzandu-te in aceasta lume nemiloasa. Te voi astepta insa, la momentul dictat de stele destinului, dornica sa imi relatezi calatoria transformarii tale. Cand...sufletul tau va deveni umbra sufletului meu.
9.
Viata este un fir subtire de lumina pe care noi nu il vedem de atunci cand ne agatam de orice amintire a ceea ce am fost. Ne-a insotit mereu actiunile, insa noi nu i-am dat atentie acestui tacut partener. Am crezut ca este umbra noastra, asa ca nu ne-a fost teama ca o pierdem. Ne-am inselat, fiindca in loc sa surprindem farama divina ce ne-ar fi dat un sens existentei, am sfarsit prin a ne lamenta de posibilitatea de a ne pierde in anonimatul rece.
Viata este o scara cu tot atatea trepte cate pasii anilor nostri le pot urca, fara a amorti de nemiscare. Depinde doar de noi daca vom alege sa urcam pentru a ne intalni cu destinul sau daca vom accepta sa coboram in temnita propriilor temeri. Unii se vor multumi doar sa isi masoare numarul pasilor si sa considere nesemnificativa directia acestora. Acestora nu le pasa de sensul evolutiei lor, ci doar de distanta pe care trebuie sa o parcurga pentru atingerea scopului.
Viata este apa care se strecoara incet, dar sigur printre stanci, croindu-si drumul cu speranta si determinare. Ea poate urma orice curs si tocmai de aceea este importanta directia in care se indreapta. Inchipuie-ti ca poti sa plutesti pe acea apa si accepta darul pe care l-ai primit. Vor exista suficiente meandre in care iti vei dovedi talentul innascut. Treptat vei deveni maestrul propriei vieti.
Viata este de fapt un pretext al unui suflet nemuritor care a promis eternitatii ca isi va scrie propria legenda acceptand calatoriile mai multor vieti. Nu iti msi irosi timpul cautand motive, ci incearca sa iti aduci aminte careau fost primele cuvinte pe care le-ai auzit atunci cand instinctele tale erau intacte. Acelea sunt adevarata ta misiune a traiului tau prezent.
Viata este un loc pe care tu ai datoria ancestrala de a-l descoperi treptat. Depinde doar de tine daca vei reusi sa il transformi daruindu-i propria amprenta energetica. Lumina, la fel ca si intunericul, sunt doar intensitati diferite ale trairilor tale. Tu esti singurul care poate da stralucire acestui rai creat de fiinta ta.
Viata este viul din jurul tau. Tu esti acel viu. Ceea ce va uneste este dorinta de a iubi spatiul care va inconjoara, asa cum stelele adora cerul fiindca este nobilul lor lacas. Tu esti special tocmai fiindca ai acceptat sa servesti Universului, creandu-ti propriul Univers. Si atunci de ce te temi de existenta mai multor galaxii, cand tu insuti calatoresti nestingherit la acestea, prin puterea intentiei tale transformatoare?
Viata a aparut pentru a da un scop miscarii. A fost necesar un miracol, pe care noi toti am acceptat cu altruismul specific unor fiinte evoluate, sa il impartasim pentru ca efectele sale sa fie la fel de marete ca si sufletele noastre calatoare.
10.
Nu transforma provocarile intr-o lupta fara sens, ci intr-o modalitate de a armoniza constructiv energiile diferite ale protagonistilor.
11.
Transforma-ti interesele intr-o preocupare constanta de a sluji bunastarii sufletesti a celorlalti.
12.
Noul om nu exista. Omul de Azi poti fi si tu, daca iei decizia sa lasi in urma tot ceea ce te impiedica sa fii tu.
13.
Daca am intelege ca drumul vietii este unic pentru toti...
14.
Priveste lumea ca pe o imensa scena a vietii tale, insa nu te multumi cu rolul de spectator. Implica-te in jocul ei. Ofera-i compasiunea si zambeste-i, asa cum ti-ai dori la randul tau, sa fii incurajat si motivat sa inaintezi pe drumul provocator al timpului tau. Vei vedea ca viata nu este nicidecum o tragedie sau o suma a unor cifre. Ea devine mult ma incarcata de lectii atunci cand tu iti asumi responsabilitatea unui rol permanent in spectacolul sau. Si acum, inchipuie-ti ca esti acolo sus, pe scena destinului tau si vrei sa iti transformi viata intr-un moment unic, in care tu sa stralucesti, multumit de prestatia ta. Vei fi un pierzator de oportunitati sau un culegator de sanse? Vei alege sa observi doar conturul faptelor sau te vei implica in continutul acestora? Vei dori sa fii doar un partener de discutie sau un interlocutor asertiv? Vei avea curajul sa fii tu sau vei accepta eticheta pusa de altii?
Viata ta este o sarbatoare. Nu uita acest adevar. Cinsteste-i asadar cum se cuvine fiecare clipa, chiar daca esti descurajat de pasii tai din ce in ce mai stinsi si chiar daca inima ta plange invinsa de insingurare. Si acum te rog sa iti imaginezi ca te afli in varful unui munte, intr-o solitudine deplina. Esti doar tu si alaturi de tine, se afla cerul si pamantul. Nici macar un animal care sa te surprinda cu privirea sa sticloasa. Nici macar un copac la umbra caruia sa poti sa te odihnesti. Nici macar o floare care sa te incante cu mireasma sa. Nici macar un vant care sa te imbarbateze cu adierea sa. Nici macar o pasare care sa iti aminteasca de gustul sublim al libertatii. Nici macar un ochi de apa in care tu sa iti oglindesti chipul de dorul unui semen. Nici macar un nor miscator care sa-ti confirme ca pamantul inca se roteste... Ce vei face in acel moment? Te va cuprinde disperarea sau vei alege sa-ti creezi o noua viata? Iti vei abandona identitatea si o vei lua de la capat, cu o noua infatisare a sufletului sau dimpotriva, vei dori sa iti anulezi existenta, abandonandu-te golului muntelui?
Eu voi fi acolo si te voi privi cu multa iubire. Nu ma vei vedea, insa la un moment dat imi vei simti prezenta, fiindca trupul tau firav va incepe sa se transforme pe rand intr-un animal, intru-un copac, intr-o floare, intr-un vant, intr-o pasare, intr-un rau si intr-un nor. Si vei intelege, plin de emotie ca ceea ce esti se datoreaza tuturor acestor elemente care ti-au determinat la un moment dat originea, proiectandu-te in punctul zero al existentei tale. Pentru ca viata ta e o sarbatoare. Alege sa o pretuiesti, daruindu-i clipe demne de eternitate.
15.
Intensitatea vietii nu poate fi simtita atunci cand preferam sa ne indestulam doar cu senzatii si impresii. Cand tot ceea ce consimtim nu e decat un joc banal al unei reciprocitati esuate pe principiul castig-pierdere. Intensitatea vietii este tocmai acel spatiu intermediar intre conditia umana si idealul divin de a fi o fiinta mai buna si mai frumoasa. Este ca si cum cineva ne-ar oferi un buton magic cu care noi sa ne reglam sentimentele si trairile astfel incat sa ne racordam perfect la undele celor doua lumi. Dar nu ne ofera nimeni un manual de instructiuni.