Zambesti... Glumele tale parca sunt mai savuroase cand ochii iti stralucesc. Nu a fost un compliment, ci doar o constatare sau mai precis o descriere a propriei tale realitati care cu siguranta, o va transforma si pe a mea. Iti multumesc pentru acest moment de optimism neconditionat de pauzele unei gandiri ermetice. Ai fost TU si mi-as dori ca lumina aceasta noua sa nu dispara la prima rafala de tristete.
Te-ai incruntat un pic...De ce? As vrea sa nu-ti mai lasi gandurile sa zboare catre lumi imaginare de hartie... Opreste-te, te rog. Vreau sa-ti arat cum esti de fapt, privit prin ochii celor care se intersecteaza cu destinul tau. Uite, acea persoana deosebita esti chiar TU. Stiu cat de greu ti-a fost sa inaintezi, insa fiecare pas renaste iar si iar, gratie vointei tale.
Cunosc senzatia de amorteala a simturilor si nevoia de a te lasa abandonat oricarui stimul numit tentatie lumeasca. Stiu ca este infinit mai usor sa te arunci in valtoarea vietii si apoi sa versi lacrimi. Insa TU nu esti un asemenea om, fiindca inima ta este racordata la a mea. Cum altfel as putea sa te descriu?
TU esti o fiinta ce raspandeste lumina bucuriei si a sperantei, iar acest dar provine tocmai din lipsa de incredere, ce ascunde de fapt inocenta unui suflet pur menit sa-si caute stralucirea chipului in sentimentele generate celorlalti. Sunt sigura ca nu te-ai mai gandit la aceasta abordare, insa daca o vei imbratisa ca pe un prieten drag, iti va fi mai usor sa te ridici catre cerul propriei tale deveniri. Iar lacrimile infrangerii se vor prabusi, in cea din urma ploaie a frustrarii.
Vezi copacii dezgoliti de cea din urma seva de viata? Cine si-ar putea inchipui, daca nu ar fi insestrat cu memoria naturii, ca timpul se joaca suav, amanand acea senzatie de renastere pe care o vom simti in curand, admirand frumusetea divina a verdelui omniprezent intr-o zi de primavara? Acum ia bagheta sufletului tau si permite-i sa faca o magie si anume, sa descatuseze imensul potential numit TU. Va fi un elogiu adus spectacolului vietii in toate formele sale.
De fapt nu vreau sa te conving de nimic, fiindca esti perfect asa cum esti. Atat de special, incat nici nu indraznesc sa umbresc aura individualitatii tale. Rolul meu este insignifiant. Prezenta mea este aproape imperceptibila.
Ai zambit si am simtit cum inima mea prinde viata. Ai deschis palma pentru a surprinde dansul vantului si am perceput delicata ta imbratisare. Privirea ta s-a lasat atrasa de magnetismul cerului si astfel, prin ochii tai, am putut pentru prima oara sa zbor. Cuvintele tale au devenit hrana sufletului meu si astfel am ajuns sa cred in potentialul numit TU. Existenta ta a devenit a mea, iar eu ma inalt acum spre Tine.
Te-ai incruntat un pic...De ce? As vrea sa nu-ti mai lasi gandurile sa zboare catre lumi imaginare de hartie... Opreste-te, te rog. Vreau sa-ti arat cum esti de fapt, privit prin ochii celor care se intersecteaza cu destinul tau. Uite, acea persoana deosebita esti chiar TU. Stiu cat de greu ti-a fost sa inaintezi, insa fiecare pas renaste iar si iar, gratie vointei tale.
Cunosc senzatia de amorteala a simturilor si nevoia de a te lasa abandonat oricarui stimul numit tentatie lumeasca. Stiu ca este infinit mai usor sa te arunci in valtoarea vietii si apoi sa versi lacrimi. Insa TU nu esti un asemenea om, fiindca inima ta este racordata la a mea. Cum altfel as putea sa te descriu?
TU esti o fiinta ce raspandeste lumina bucuriei si a sperantei, iar acest dar provine tocmai din lipsa de incredere, ce ascunde de fapt inocenta unui suflet pur menit sa-si caute stralucirea chipului in sentimentele generate celorlalti. Sunt sigura ca nu te-ai mai gandit la aceasta abordare, insa daca o vei imbratisa ca pe un prieten drag, iti va fi mai usor sa te ridici catre cerul propriei tale deveniri. Iar lacrimile infrangerii se vor prabusi, in cea din urma ploaie a frustrarii.
Vezi copacii dezgoliti de cea din urma seva de viata? Cine si-ar putea inchipui, daca nu ar fi insestrat cu memoria naturii, ca timpul se joaca suav, amanand acea senzatie de renastere pe care o vom simti in curand, admirand frumusetea divina a verdelui omniprezent intr-o zi de primavara? Acum ia bagheta sufletului tau si permite-i sa faca o magie si anume, sa descatuseze imensul potential numit TU. Va fi un elogiu adus spectacolului vietii in toate formele sale.
De fapt nu vreau sa te conving de nimic, fiindca esti perfect asa cum esti. Atat de special, incat nici nu indraznesc sa umbresc aura individualitatii tale. Rolul meu este insignifiant. Prezenta mea este aproape imperceptibila.
Ai zambit si am simtit cum inima mea prinde viata. Ai deschis palma pentru a surprinde dansul vantului si am perceput delicata ta imbratisare. Privirea ta s-a lasat atrasa de magnetismul cerului si astfel, prin ochii tai, am putut pentru prima oara sa zbor. Cuvintele tale au devenit hrana sufletului meu si astfel am ajuns sa cred in potentialul numit TU. Existenta ta a devenit a mea, iar eu ma inalt acum spre Tine.