Vorbind despre tine ma gandesc la mine, asa cum eram, inainte sa-mi dau seama ca lumea mea iti apartine. Timpul insa s-a scurs si tot ce as vrea sa ma adaug ar fi doar ceea ce in memoria mea a mai ramas din imaginea fiintei tale. Privesc intr-un spatiu pierdut al amintirilor si incerc sa te regasesc asa cum tu ai dorit sa fii vazut - un univers unic al al unei persoane care inca se mai agata de reveria unor clipe mult prea scurte pentru a se fixa in eternitate.
Vorbind despre tine, ma pierd in detalii pe care am inceput sa le uit. Mai exact nici nu stiu cand ne-am intalnit prima oara sau daca acel moment a existat vreodata intr-un plan fizic. Dar pe cine incerc sa pacalesc, pe mine sau pe tine? Imi aud bataile inimii intr-un zgomot surd ce imi inunda timpanele, de parca sufletul ar vrea sa-mi paraseasca trupul si sa te intalneasca... Vei fii acolo pentru totdeauna?
Vorbind despre tine, incerc sa caut acel gest ce ne-ar fi putut expulza din gandirea logica, doar pentru a ne arata, fie si pentru o clipa, faptul ca lumile noastre nu pot trai separat Ochii raman atintiti intr-un vid ce candva a fost o scena, in care profunzimea gesturilor noastre era mereu tradata de umbre care nu dau gres. Nici un zgomot, nici o miscare, de parca totul a amutit, in tristete si nepasare.
Vorbind despre tine, lacrimile se intrec sa-mi inunde chipul, iar strigatul meu interior este atat puternic, incat stiu daca poti sa il auzi. Insa nu iti cer nimic, fiindca nu as vrea sa ne transformam trairile intr-un joc tranzactional. Asa ca sper ca tu sa ma auzi din acel taram indepartat si sa-mi soptesti ca momentul reintalnirii noastre se apropie.
Vorbind despre tine, constat ca de fapt ai fost mereu langa mine, insa eu nu am acceptat aceasta simplitate a vietii. Iar acum, in acest moment de bilant al existentei mele, ma intreb de ce nu m-ai abandonat daca nu vrei sa ma regasesti. Sa fi oare disperarea egoistului de a nu ramane singur fata unui monolog interminabil sau intelepciunea unui batran care protejeaza prin discretia identitatii sale?
Vorbind despre tine ma surprind realizand un autoportret, insa nu stiu daca nu cumva acel chip luminos iti apartine. Iti aud vocea de parca ar fi fost mereu a mea, desi nu am recunoscut-o sau nu am acceptat-o de frica sa nu te pierd.
Vorbind despre tine, m-am regasit, iar aceasta transformare ti-o daruiesc, fiindca stiu ca eu sunt tu iar tu esti eu. Si umbrele capata forme, gesturile se anima de viata iar sentimentele infloresc intr-o simfonie unica de trairi ale unei fiinte ce s-a renascut din mine si din tine, pentru a darui si a iubi miracolul vietii.