In joaca lor cu baloanele de sapun, copiii le ofera adultilor un spectacol fascinant, in simplitatea sa. Insa azi a fost cu totul altfel...
O ploaie transparenta de baloane care isi urmat traiectoria in sir indian, s-a lovit de palmele mele. Si ca intr-o magie, acele sclipiri ce contineau reflexiile unor micute curcubeie, s-au topit lovite de o bagheta invizibila. Insa imediat apareau altele, nascute din intentia plina de puritate a unui copil fascinat de maiestria suflarii sale.
Si iata Ce am invatat de la fiul meu.
Baloanele de sapun sunt asemenea gandurilor noastre. Ne punem in ele toata suflarea sperantei. Si din aceasta frumoasa lucrare, gandurile se transforma mai apoi in intentii, a caror traiectorie ascendenta ne incanta mandria. Insa nu toate baloanele ajung la destinatia faptelor. Unele se sparg inainte de vreme, lasand in urma lor doar stropii fini ai deziluziei. Asa se nasc dezamagirile si senzatia neplacuta a infrangerii.
Insa noi continuam sa facem baloane de sapun. Dorinta realizarii de sine ne indeamna sa nu renuntam atat de devreme la telul de a ne proiecta acele sfere transparente cat mai sus posibil. Rand pe rand, ele se succed capatand nume diferite: fericire, iubire, ambitie, mandrie, o intreaga pleiada de calitati. Apoi dispar, strivite parca de presiunea a Ceva ce inca nu suntem pregatiti sa intelegem.
Insa la un moment solutia de baloane se sfarseste. Suntem tristi, dar inca respiram. Si in acel moment se naste o idee noua. Suflam pur si simplu in aer, ca si cum am vrea sa trimitem duhul acestei idei, Undeva Sus tot mai Sus, intr-un strat diferit al atmosferei constiintei noastre, acolo unde calitatile sunt inlocuite de virtuti.
Intr-un tarziu, zambim recunoscatori si smeriti, caci ne-am invatat lectia. Baloanele care purtau in ele dorinte si patimi, se spargeau intotdeauna la timp strivite de iubirea si credinta Celui care lasa aerul respiratiei noastre sa circule liber catre Cer.