Omul s-a nascut pentru a confirma diversitatea. Nicio fiinta nu este atat de complexa in gandire si atat de strategica in planificarea vietii. Si, pentru ca nu era suficienta probabil natura, cu jocul sau cromatic, a aparut si omul ca o infuzie de culori diferite.
Insa nu a fost suficienta insertia si adaptarea acestuia in natura spatiului sau. Omul, inzestrat suplimentar cu orgoliu si creativitate, a descoperit ca arr nenumarate pasiuni, pe care treptat, le-a cizelat intr-un mod straniu, transformandu-le in patimi si angoase.
Asa a aparut lupta interioara a acestuia si frica de pierdere a posesiunilor morale si materiale. Desi o fiinta extrem de evoluata, a inceput sa se teama uneori si de umbra sa, vazand monstri la orice pas al vietii sale. Si, pentru prima oara, a inceput sa-si puna intrebari despre scopul stradaniei sale si despre existenta sa pe Pamant. Omul se transformase intr-un filozof...
Acela a fost momentul cand viata sa a capatat un numar impresionat de nuante, iar sentimentele sale au fost clasificatre intr-un urias album al constiintei umane. Si aceasta pasiune pentru colectionarea si studierea trairilor sale continua si azi, sub masca unei socializari exacerbate.
Care au fost repercusiunile acestui joc initial naiv, numit existenta umana? Cum s-a transformat natura cu acest graunte filozofic, care se credea uneori mult prea superior pentru simplul efort de a se dezvolta si a progresa? Raspunsul este simplu: omul si-a uitat menirea sau mai precis, naucit de aceasta diversitate creata chiar de el, si-a ignorat misiunea.
Insa omul, desi este o fiinta usor de manipulat in toate directiile destinului, inca mai are demnitate. Ratiunea nu a fost intunecata definitiv de capricii. Inca mai poate evada din inchisoarea fricilor. Si toate acestea sunt posibile doar daca isi va reaminti misiunea sa, cea cu care s-a nascut si i-a fost data pentru a trai in armonie si in pace cu el insusi si cu natura.
Si pentru aceasta, nu trebuie sa se reintoarca in padure sau sa aprinda un foc prin lovirea pietrelor. Ci doar trebuie sa se descotoroseasca de toate acele haine groase ale gandirii, care il impiedica sa fie el, cel autentic. Asa va putea sa-si constientizeze mai bine reperele vietii si nu va mai simti nevoia sa se arunce in oceanul propriei creativitati. Va fi un simplu om conectat la un intreg Univers. Va intelege in sfarsit, ca aceasta ii este misiunea.