Intr-o zi, doi copii s-au luat la intrecere, avand drept scop sa-si inalte cat mai sus zmeiele. Erau atat de convinsi ca vor izbuti sa ajunga la soare, incat norii, care semanau cu niste ingeri pusi pe sotii, le-au deschis calea, urmarind binevoitor, stradaniile mogaldetelor.
Privit din departare, dansul romburilor colorate era o adevarata incantare. Miscarile lor erau atat de gratioase, incat ai fi spus ca vor sa-si scrie povestea de iubire pe imensa harta a cerului.
Si pentru ca era o superba zi de vara, vantul parea un cavaler destoinic, sufland cu discretie in aripile sensibile ale straniilor zburatoare. Si parca doua brate invizibile ghidau traseul spre destinatia dorita.
Numai pasarile zburau mai sus. Dar pana si acestea, din cand in cand, erau sabotate de avioane. Observand un stol, copiii au uitat de soare, inventand un alt joc. Doreau sa adauge in grupul acela de mici puncte negre miscatoare, doi tovarasi noi de drum.
Insa stolul s-a risipit cu repeziciune. Si poate, ca o pedeapsa ca nu au ascultat sfaturile parintesti, indepartandu-se de casa, itele zmeielor s-au incurcat, tragandu-le intr-o cadere brusca. Si visul copilariei s-a naruit intr-o nebanuita clipa.
Copiii au devenit adulti si desi nu mai ridica zmee pe cer, in sufletele lor se nasc idealuri. Unele dintre acestea ajung atat de Sus, incat lumea este mult mai frumoasa in acele momente. Altele, se opresc la nivelul celor mai joase vibratii. Insa cele mai multe dintre acestea sunt doar false dorinte, care se naruie la incercarile vietii.
Insa oamenii nu renunta atat de usor. Sfideaza legea gravitatiei, construind zmee si mai fiabile pe care le numesc misiuni. Isi imbraca apoi mantia profetilor si pornesc in lume inaltand zmeiele orgoliului si vanitatii. Si astfel, se naste o noua lupta, cea pentru dobandirea unor false ierarhii.
Insa soarele, norii si vantul nu s-au schimbat. Inca mai vegheaza ca itele nevazute ale omenirii sa nu se incurce.