Drumul catre suflet

Postări

Postări recente

Azi...

Azi nu seamana cu maine si nici macar cu ieri, Azi e numai azi nascuta din speranta, Azi, mi-am scuturat pentru prima oara haina sufletului plina de temeri, Azi, nu mi-a mai fost frica sa zbor spre mine cu cutezanta. Azi, harta mintii mele a renuntat la inchipuite granite, Azi, am capatat fara sa stiu o discreta binecuvantare, Azi, simt cum vasul corpului meu s-a eliberat de inchipuite neputinte, Azi, nu sunt acel eu, ci eu, manat de o fina adiere. Azi, am ridicat privirea si am vazut un fir imaginar, Azi, am vrut sa caut un sens dar mi-am pierdut si umbra, Azi, am invatat ce este praful rascolit de un gand hoinar, Azi, m-am transformat intr-un nor ce isi cauta vara. Azi nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine, Azi, stihiile intunecate ale ignorantei au fugit lasandu-mi numai cicatrici, Azi, as putea sa fiu si eu un semn al unei lumi haine, Azi, insa nu mai sunt eu, cel de ieri sau cel de maine.

Citiți mai multe

Viata care ne traieste

Sursa fotografie: Pixabay Viata se scurge uneori prea incet iar alteori, atat de navalnic si imprevizibil, surprinzandu-ne sau paralizandu-ne sufletul. Insa cine se mai gandeste oare la suflet, cand totul in jur este atat de palpabil, vizibil si existent si cand suntem din ce in ce mai insetati de o stare de bine cat mai prelungita a trupului nostru? Si astfel ajungem incet, dar sigur in acel punct al unei destinatii mult prea vremelnice in care inrobiti si insetati de cele mai felurite patimi, uitam sa ne mai bucuram de simplul si minunatul fapt ca existam. Ne pierdem in mrejele vietii ca o pedeapsa pentru inconstientele noastre uneltiri impotriva a ceea ce nutrim sa fim. Ne este teama, iar frica aceasta ne preface in puncte moarte si sterse pe marele desen al existentei. Ne negam originile si ne legam cu disperare de orice ne-ar aminti ca suntem vii. Ne e teama sa murim, amagindu-ne ca putem ignora acea clipa, insa nici nu constientizam ca suntem deja morti. Vrem sa fim aute...

Citiți mai multe

Trenul vietii

Sursa fotografie: Pixabay Trenul vietii nu are vagoane si nici pasageri. Este doar un lung sir de ganduri. Ca o banda de energie nascuta dintr-o raza de lumina. Este ca o conexiune de intamplari diverse traite de acelasi personaj. Trenul vietii pare sa nu se opreasca. Dar in viteza lui nu observa nici dansul frunzelor de toamna, nici marmura sculptata in cer, nici semnalele unui nou inceput, nici cantecul siragului de roua. Este parca prea grabit sa ajunga la destinatie... Trenul vietii este ca un ceas setat la o ora fixa. Dincolo de acea ora poate fi un final sau poate un deznodamant al unui lung drum de fapte. O gara parasita sau un peisaj desenat de o natura redescoperita. Trenul poate avea nenumarate opriri caci la oricare rotire a rotilor frana poate fi apasata. Lipsesc curajul si convingerea ca acea oprire ar putea fi mai mult decat un moment petrecut intr-o gara a sufletului. Nu foloseste franele, pereferand sa mearga in nestire. Si nici macar suierat...

Citiți mai multe

Salt in gol

Sursa fotografie: Pixabay Uneori ne surprindem inaintand in viata. Este acel moment in care ii auzim pasii, acompaniindu-ne discret respiratia. Este acea revelatie pe care o avem atunci cand facem un salt in gol. Alteori, avem impresia ca viata inainteaza prin noi, purtandu-ne lent pe harta sa. Trasand in sufletele noastre cicatricea amintirilor. Strivindu-ne gandurile ca pe niste castele de nisip topite prematur de valurile marii. Transformandu-ne sperantele in iluzii ieftine. Sa ne blamam existenta fiindca ne-a daruit cronometrul batailor inimii sau sau pe noi, fiindca nu stim sa valorizam aceasta cursa magica? Sa fie oare viata o pedeapsa a nepasarii noastre? Sau poate acceptam mult prea usor ca simturile noastre sa se topeasca in rutina zilei? Anii trec, desenandu-ne pe harta inimii semnele calatoriei sale. Numim aceste mici popasuri victorii, realizari, esecuri sau greseli. Uneori unim punctele calatoriei noastre, amagindu-ne ca fericirea es...

Citiți mai multe

Un nou inceput

Sursa fotografie: Pixabay Un nou inceput... La fel de discret, ca lumina ce tasneste printre pietrele uitarii. Ca o mantisa sapata adanc in suflet. Ca o promisiune a unei renasteri. La fel de firav, ca lacrima sperantei, amenintata de oceanul tristetii. Ca un pact cu noi insine ca nu ne vom lasa sedusi de vocile celor care ne vor in spatiul limitat al unei influente patetice. La fel hotarat, ca firul ierbii iesit prematur in bataia vantului. Ca un mic semn de viata in ariditatea inchipuita de trupuri prea obosite ca sa se ridice si sa lupte. La fel de tacut, ca linistea unui curcubeu pe cerul amintirilor. Ca un nor pufos din care o mana nevazuta creaza personajele fantastice ale unui teatru imaginar. La fel de misterios, ca o gaura a timpului sapata in adancul inimii. Ca relicva unei corabii ce ascunde in ea comori care asteapta sa fie regasire. La fel de promitator, ca imbratisare suava a unui inger. Ca soapta destinului care ne motiveaza sa merg...

Citiți mai multe

Alegem...

Sursa foto: Pixabay Viata este ca un imens contur al unui teritoriu misterios, numit "noi". Viata este ritmul in care pasii nostri se misca hotarat. Asa ca alegem sa-i urmam calea... Alegem sa inaintam grabit, fascinati de frumusetea drumului, in loc sa ne oprim si sa admiram nuantele luminii pe cararea timpului. Alegem sa uitam orginea calatoriei noastre, convinsi fiind ca nu ne vom mai intoarce in acelasi punct existential, in loc sa tesem o fina broderie pe interminabila panza alba al vietii. Alegem sa ne indragostim, orbiti de acea senzatie efemera de compatibilitate falsa, in loc sa iubim oglinda care nu ne inseala asteptarile, prin soapte inventate de stihiile singuratatii. Alegem sa ignoram trecerea timpului fugind grabiti spre si mai multe locuri, in loc sa savuram o clipa de tihna, convinsi fiind ca nu exista alte destinatii, ci doar trasee ale aceluiasi parcurs. Alegem sa purtam masti, socializand cu chipuri, in loc sa ne lasam sufletul sa ne creio...

Citiți mai multe

Calatorie in profunzimea fiintei

Sursa fotografie: Pixabay Exista momente in care ne simtim limitele. Spunem atunci ca am ajuns la capatul puterilor si de cele mai multe ori ne abandonam planurile, proiectele si chiar visele. Apoi simtim gustul neplacut al infrangerii, fidel ilustrat de chipurile noastre. Percepem goliciunea fiintei si traseul sau ratat, asemenea unui vehicul care a preferat sa fie presetat de o entitate necunoscuta, in loc sa isi asume imprevizibilitatea traseului sau. Ne abandonam in tragismul monoton al destinului, atribuindu-ne diagnosticul de perdanti in fata oportunitatilor vietii. Si chiar cand ceilalati se pregateau sa ne eticheteze drept niste rebuturi inadaptate ale unei societati in continua nevoie de adrenalina, chiar atunci incepe adevarat noastra calatorie. Aceea, in care inainte de a descoperi si a cuceri noi teritorii informationale, ne surpindem cu propria descoperire si nu mai incetam sa ne uimim de cat de oarba ne-a fost privirea interioara... Si atunci, ca intr-o oglinda ur...

Citiți mai multe

Puzzle

Sursa fotografie: Pixabay Avem toate piesele vietii la indemana, insa nu stim sa le potrivim. Nimeni nu ne daruieste acea schita de asamblare a vietii. Nimeni nu ne pregateste pentru rolul montatori ai acestui puzzle. Poate ca nu suntem pregatiti niciodata sau poate ca nu ne maturizam indeajuns incat sa privim viata ca pe un peisaj incantator pe care l-am avut mereu la dispozitie pentru a ne delecta sufletul... Si poate ca nici nu vrem sa renastem, abandonandu-ne mantia protectoare al ignorantei. Asa ca, in absenta acelei sclipiri de autentic, uitam de noi, preferand sa ne amagim ca va veni o clipa cand vom avea revelatia propriei vieti. Iar zilele trec, una dupa alta, la fel de monotone si de lipsite de stralucire, ca si gandirea noastra, prinsa in menghina rece a rutinei. Ne lipsesc pasiunea si increderea in propria fiinta, puterea de a o lua de la capat cu si mai multa hotarare. Ne pierdem in detalii nesemnificative, care ne impiedica sa avem acea p...

Citiți mai multe

A doua sansa

Sursa fotografie: Pixabay In viata exista momente cand ne refuzam iertarea si cand orice spovedanie chiar si cu noi insine pare a fi sortita esecului. Si fiindca nu suntem suficient de curajosi ca sa ne acceptam slabiciunile, de fiecare data o luam de la capat cu jocul patimilor, strangand si mai tare cercul caruselului neputintei. Ne este greu sa ne recunoastem greselile. Si astfel devenim proscrisii unei inchistari si nu a unei stari de fapt. Dar sufletul nostru nu este imun la aceasta degradare consimtita. Se stinge incet, indurerat de nepasarea noastra. Deoarece ne pricepem sa simulam normalitatea, viata continua si in absenta acelei flacari interioare care ne dadea speranta vedniciei. Continuam sa ne strabatem drumul. Uneori, cu ignoranta copilului lasat sa zburde liber pe pajistea destinului. Alteori, cu lasitatea celui care evita abaterile de la un itinerariu prestabilit. La un moment dat ne oprim si realizam cat am pierdut, ignorandu-ne. Am fost doar o simpla ...

Citiți mai multe

Recalibrarea vietii

Sursa fotografie: Pixabay Viata este la fel de simpla ca o linie trasata in graba de un copil. Doar noi o ridicam rangul de arta abstracta, smulgandu-i frumusetea si distrugandu-i ireversibil puritatea esentei sale. Poate ca aceasta este si misiunea noastra, sa invatam sa ne recalibram existenta cat mai aproape de esenta sa. Insa noi nu facem decat sa ne taram cu lasitate, privindu-ne jalnica umbra a spatiului ingust al fiintei. Iar Cerul ne implora si suspina dupa o singura privire a izbavirii noastre... Este adevarat. Nu ne-am nascut cu stiinta depistarii miezului vietii. Asemenea unor copii strengari, crestem anevoios si fara sarg. Suntem atat de plictisiti incat am uitat pana si de noi. Iar aceasta comoditate isi are pretul sau. Tecerea anilor, in loc sa ne imbogateasca sufleteste, ne sluteste gandirea, transformandu-ne in tradatorii propriului destin. Suntem niste bieti naivi. Inca mai credem in mitul perfectiunii noastre. Si poate de aceea, destinul la un mom...

Citiți mai multe

Darul sufletului

Sursa fotografie: Pixabay Sufletul este o broderie minunata de trairi si senzatii divine. Insa omul nu stie acest lucru, ignorandu-si poezia cea mai frumoasa a inimii sale. El crede ca tot ceea ce il face sa treasara, ii ameninta standardele axate pe principii riguroase. Uneori, omul este atat de ipocrit incat isi abandoneaza si credinta, preferand sa se izoleze in propria inchisoare a mintii, in loc sa-si faca din bataile inimii, muzica clopotelor bisericii lui Dumnezeu. Insa sufletul este un dar pentru toti, indiferent daca suntem poetii sai fideli sau doar gardienii tristi ai trupului. El ne indeamna sa iubim si sa ne daruim fara sa cadem in capcana patimilor desarte. Caci ce este sufletul, decat acel portal prin care patrundem pe taramul propriei smerenii? Sufletul nu poate fi disociat de fiinta umana. Si poate ca aceasta este o dovada ca suntem inca vii in interior si ca nu suntem sclavii unor ratiuni sterpe. Si cu toate ca sufletul este atat de mare in mod...

Citiți mai multe

Scrisoarea unei mame

Sursa fotografie: Pixabay Dragul meu copil, Daca as putea sa transform cuvintele in pasi catre inima ta, ce scurta mi-as dori sa fie aceasta carare. La fel de usoara ca simplul:"Te iubesc". Si daca lacrimile mele de recunostinta ar ajunge in deplinatatea fiintei tale, as zambi fericita cu gandul ca am sadit in sufletul tau sclipiri de fapte bune. Asa ca imi inchipui ca sunt o zana a sperantei si ca vei izbuti, dincolo de trecerea anilor, sa fii un om frumos si drept, copilul meu. Se spune ca si razele se sting, caci pana si soarele isi roteste a sa caldura. Dar raza de iubire a unei mame este mult mai puternica, caci nu se lasa inselata de zborul timpului. Aceasta simte vibratia inimii in tot ce o inconjoara si pulseaza in ritmul tainicei iubiri. Priveste cerul si vei simti ca sunt acolo. Priveste muntii si vei regasi maretia iubirii noastre. Dumnezeu ne-a harazit unul altuia, insa stiu ca rugaciunea mea este mai presus de vointa divina. Ma rog ...

Citiți mai multe

Stele mergatoare

Sursa fotografie: Pixabay Omul este ca o sabie. In numele idealurilor sale isi sacrifica sufletul, infigandu-si taisul in locul unde se simte cu adevarat viu. Apoi, tot restul vietii sale, se taraste catre o destinatie numai de el stiuta invocand, implorand, tanjind si uneori, chiar blestemand. Desi este dura aceasta descriere, cum poate fi altfel zugravit destinul omului decat in propriile culori ale nemultumirii si frustrarii sale? Omul, singura fiinta inzestrata cu ratiune alege de cele mai multe ori sa se joace cu constiinta sa si sa o analizeze pe toate fatetele, pretinzand ca este un filozof priceput. Uita ca singurul care ii masoara umbra faptelor sale este Cel care inca il priveste din inaltimea Sa, cu multa ingaduinta si cu o infinita iubire. Omul s-a nascut cu un scop mult mai maret decat cel al satisfacerii placerilor sale. Insa, in drumul sau imprastiat, ignora faptul ca a fost o stea cazatoare, refuzandu-si lumina inca arzatoare. La un moment se plic...

Citiți mai multe

Ce este viata?

Sursa fotografie: Pixabay Ne luptam pentru viata. Facem pariu cu viata. Ne neglijam viata. Ne blamam viata. Si fara sa ne dam seama, viata a devenit un cliseu, fiindca am acceptat sa ne traiasca. Nu ne traim viata. Uneori, din teama de a fi respinsi pentru ceea ce ne dorim sa fim. Alteori, fiindca nu avem puterea sa ne asumam verticalitatea propriilor decizii. Iar timpul trece, amintindu-ne ca acul cronometrului vietii se va opri la un moment dat. Dar ce este viata? Este un drept? Este un chin? Este oare un privilegiu? Cu siguranta, nu vom ajunge la un numitor comun pentru a descrie acest unic miracol pe care il traim cu totii: viata. Viata este un dar, facut unui suflet calator. Este sansa pe care acesta o are pentru a renunta la ideea ca este un proscris. Viata este pur si simplu, experienta prin care sufletul retrogradat pe Pamant la statutul de discipol, se inalta treptat reinvatand si reasimiland lectia iubirii. Viata nu este. Viata este si atat. Sau altfel spus,...

Citiți mai multe

Baloane de sapun

Sursa fotografie: Pixabay In joaca lor cu baloanele de sapun, copiii le ofera adultilor un spectacol fascinant, in simplitatea sa. Insa azi a fost cu totul altfel... O ploaie transparenta de baloane care isi urmat traiectoria in sir indian, s-a lovit de palmele mele. Si ca intr-o magie, acele sclipiri ce contineau reflexiile unor micute curcubeie, s-au topit lovite de o bagheta invizibila. Insa imediat apareau altele, nascute din intentia plina de puritate a unui copil fascinat de maiestria suflarii sale. Si iata Ce am invatat de la fiul meu. Baloanele de sapun sunt asemenea gandurilor noastre. Ne punem in ele toata suflarea sperantei. Si din aceasta frumoasa lucrare, gandurile se transforma mai apoi in intentii, a caror traiectorie ascendenta ne incanta mandria. Insa nu toate baloanele ajung la destinatia faptelor. Unele se sparg inainte de vreme, lasand in urma lor doar stropii fini ai deziluziei. Asa se nasc dezamagirile si senzatia neplacuta a infra...

Citiți mai multe

Lacrimi de imprumut

Sursa fotografie: Pixabay Uneori, ne dorim sa plangem si nu reusim. Sufletul este atat de inchistat incat altii nu reusesc sa ne citeasca pe chip decat frustrarea. Iar superficialitatea lor, de cele mai multe ori generata de necunoastere, ne indeparteaza si mai tare de zgomotul trecator al lumii. In acele momente, ne rugam sa ploua, ca sa alergam prin finele picaturi si sa imprumutam lacrimi. Si chiar daca este doar un joc copilaresc, in acele momente ne simtim intelesi macar de cineva, de ploaia care nu ne judeca si nu ne considera niste proscrisi. Insa ploaia la un moment dat se opreste. Uneori, mult prea devreme pentru ca inima sa-si stinga tristetea. Alteori, mult prea tarziu, cand ne-am dori ca soarele sa ne lumineze chipurile scapate de amorteala amintirilor. Si astfel, ploaia capata valenta unui destin nescris. Se transforma intr-o mangaiere blanda si rece, atunci cand sufletul implora sa-si verse lacrimile de durere. Apoi ne indeamna sa n...

Citiți mai multe

Povestea cartitei

Sursa fotografie: Pixabay A fost odata o cartita foarte harnica. Sapa fara incetare metri intregi de galerie cu un zel extraordinar. Si daca nu ar fi fost doar un mamifer paros si cu unghii lungi, ai fi crezut ca este vreun arhelog pasionat, in cautare de noi vestigii. Intr-o zi, si-a scos pentru o clipa capul prin musuroiul de pamant. Sufla un vant rece de toamna, semn ca frigul avea sa-si faca aparitia in curand. Ochii mici nu au putut suporta lumina pala, asa ca s-a retras docila in intunericul pamantului. Speriata de aerul rece care o urmarea pana si in tunelurile sale, s-a hotarat sa sape si mai adanc. Nu ii placea deloc temperatura scazuta. In plus, inghitise toate ramele din acel perimetru si foamea o chinuia cumplit. Cu ghearele sale lungi a coborat pana cand a dat de o uriasa formatiune de piatra. Era clar ca nu mai putea inainta, asa ca s-a hotarat sa se ridice din nou spre suprafata. Intre-timp iarna sosise. Aproape ca i-a degerat nasul cand a vrut sa tasneasc...

Citiți mai multe

Ce este iubirea?

Sursa fotografie: Pixabay Iubirea este ca un spic de grau care creste, inaltandu-se spre cer si unduindu-si trupul in bataia vantului. Uneori, secerisul il rapune nemilos la pamant. Fina impletitura de seminte se distruge, asemenea unui sirag subred de margele. Alteori, pasarile si daunatorii ii rapesc frumusetea, alterandu-i ireversibil esenta. Insa unele seminte scapa. Ignorand patimi nevazute, se afunda in pamant cu hotarare, asteptand rabdatoare vremea unor alte spice de grau. Caci iubirea ne inalta, ne transforma si ne provoaca sa privim dincolo de iluzia infrangerii si distrugerii. Iubirea adevarata rezista cu un singur scop: pentru a renaste. Iubirea este ca un copil nevinovat. Ea nu gandeste si nu isi face planuri pentru a cuceri. Ea traieste in fiecare secunda, ascultand muzica batailor inimii. Se ascunde feciorelnic atunci cand ritmul inimii este alert si se lasa admirata in splendoarea sa plina de candoare atunci cand simte increderea unui nou inceput. Iubir...

Citiți mai multe

Povestea paianjenului de aur

Sursa fotografie: Pixabay A fost odata un paianjen vestit in lumea arahnidelor, fiindca panza sa era din fire de aur. Insusi acesta avea o infatisare diferita fata de tovarasii sai. Corpul ii radia atat de puternic, incat ziua era aproape imposibil sa privesti in directia copacului unde salasluia. Pe spate avea o cruce de culoare alba. Aceasta era singura care nu stralucea, insa era aproape imperceptibila, asa ca paianjenul o ignora, considerand-o un defect minor. Mandru de infatisarea sa, nu ezita nicio clipa sa-si etaleze frumusetea. Mai mult, panza sa era unica. Geometria ochiurilor sale te ducea cu gandul la un tinut de basm. Luminozitatea sa, desi ii conferea un statut special, ii crea insa si multe disconforturi. Fiind usor observabil, nicio gaza nu cadea in plasa sa. Ceilalti paianjeni, considerandu-l un ciudat al speciei sale , fugisera catre alte zari. Si toate acestea il intristau tare mult pe micutul nostru. Desi era cel mai frumos, nimeni nu il agrea. Sufer...

Citiți mai multe